Emoticonul cel de toate zilele

Din ce în ce mai mult noi oamenii credem că generația noastră a fost cea care a descoperit tot ce trebuie pentru a duce o viață ușoară, fără mișcare, fără prea mult efort, atât fizic dar mai ales intelectual. Am descoperit hrana ideală care ne face cei mai sănătoși, am descoperit comunicațiile sofisticate, armele de foc, nuclearele și câte altele care încă ne sunt neștiute nouă, pigmeilor din talpa lumii. Cu alte cuvinte am fi cea mai deșteaptă și practică generație de oameni de când a apărut maimuța nudă a lui Darwin 😂.

Printre „darurile” evoluției umane s-a numărat la o anumită etapă vorbirea. Ceva mai târziu a apărut și scrierea. Cumva o fi fost invers?! Ei bine totuși problema e mai complicată. Dacă cu vorbirea a fost mai ușor să nu ne facem de râs pe vremea când nu erau înregistrări și când nu apăruse prima putere din lume, jurnalismul, cu scrierea a fost altceva, a rămas de-a lungul mileniilor. Că nu degeaba a zis cineva Verba volant, scripta manent. Scrierea sau mai bine zis mesajele lăsate de oameni în diferite forme au străbătut cu adevărat timpurile, unii zic că de-a lungul a 36 000 mii de ani.

Bine, pe atunci nu se știa de alfabet, de litere sau cifre, de diacritice, de așezare în pagină 🤔. Oamenii comunicau altfel, mult mai cifrat, mai filozofic dacă vreți: desenau soarele și luna, pomul, cerbul sau pasărea în zbor, florile și mai ales chipurile altor semeni. Uneori desene solitare, alteori panouri legate între ele, adevărate mesaje care au rămas și azi departe de înțelegerea nostră.

Apoi târziu, cu câteva milenii înainte de era noastră, a apărut o scriere a celor din lumea anatoliană cu celebrele lor hieroglife locale. La fel celebra scriere cuneiformă. Apoi scrierea sacrului egiptean, hieroglifele sau „cuvintele sacre” cum s-ar traduce din greacă. Inițial doar simboluri, pictograme ce erau folosite de preoți și faraoni, apoi târziu au devenit cunoscute și unora dintre oamenii de rând. Sub forma unui singur simbol sau a unui grup de simboluri, scrierea egipteană veche stoca și transmitea informații multe într-un mod concentrat. Și frumos, o adevărată artă ce nu era la îndemâna oricui. Dar transmitea mai greu sentimentele în profunzimea lor. O evoluție a scrierii egiptene, echivalentă aproape emoticoanelor de azi, este de găsit într-o carte deosebită, Phi-Neter (Puterea zeilor egipteni) a lui Mogg Morgan. N-am prins decât câteva fragmente din ea dar mi-ar place să-mi plimb puțin ochii prin paginile ei, să încerc să înțeleg din magia semnelor și probabil la sfârșit să fiu dezamăgită că nu pot pătrunde bine tainele emoționale ale unui limbaj vernacular.

jaguar (wikipedia)

Sau cum ar fi să ne amintim de celebrele glife Maya, încă departe de a fi descifrate în totalitate dar despre care se spune că ar fi cea mai veche scriere sud-americană, plină de mistere. Și câți dintre voi nu-și doresc să admire scrierea lor în magicele locuri unde au trăit triburile cu uriașa cultură distrusă de nesătulul de aur, omul alb.

De ce n-am aminti aici și contraversatele Tăblițe de la Tărtăria:

tartaria monument

Pe o tăbliță e o figură umană, un brad și o capră cu cinci picioare, deasupra sunt mai multe coarne. Omul pare să aibă trei picioare și atunci diverși care au studiat au spus că e o scenă de vânătoare și un vânător încearcă să se apropie. Dar când am făcut amprentele cu plastilină am stabilit că poziția figurii e un pic șezândă și al treilea picior era un toiag, dar toiag e simbolul păstorului. El pare să șadă, pare să fie un tron, un scaun. Dacă preotul stă pe scaun, ține toiagul în mână și în față e turma, interpretarea pe care am dat-o noi era că eu sunt păstorul vostru.

Paleografia, un ocean fără început și fără sfârșit în domeniul istoriei scrierii, ne demonstrează că nimic nu e nou în era noastră, în ceea ce privește scrierea de mână, transmiterea sentimentelor și informațiilor.

Scrierea s-a simplificat de-a lungul istoriei omului, ajungând așa cum o știm și folosim azi. Poate că scrierea modernă este un adevărat miracol al evoluției umane căci din acel moment gândurile și trăirile noastre au fost mult mai bine împărtășite semenilor. Dar asta nu înseamnă că scrierea folosind simbolurile s-a pierdut. Ea a continuat sub diferite forme în spionaj sau pur și simplu prin semne inventate de adolescenți în vremurile când singurul mod de comunicare la distanță era scrisul de mână, în jurnale, oracole, bilețele de amor ce nu trebuiau descifrate de oricine.

Și iată că apare calculatorul la îndemâna oricărui om cu puțină inteligență (atunci, azi ușor de folosit și de….🤐), apare telefonul mobil, internetul și tot felul de aplicații prin care noi, oamenii de rând putem comunica rapid și fără probleme. Ei dar omul modern devine din ce în ce mai nerăbdător, mai grăbit ca dorințele lui să se împlinească chiar înainte de a le gândi. Adică am devenit un fel de homo deus, vorba lui Y.N. Harari. Și așa scrisul pe tastatură, că cel de mână aproape e uitat, devine și el obositor și cronofag. Și omul modern crede că a inventat roata atunci când a adus scurtăturile desenate ale cuvintelor și emoțiilor sale în conversațiile și mesajele telefonice. A desenat, chipurile a inventat, de fapt a reinventat, emoticoanele !

Emoji, din japoneză e-moji / caracter scris prin imagine, apare în 1999, creat de un japonez care s-a inspirat din simbolurile folosite în transmisiile meteo. Alții zic că ar fi mult mai vechi, de prin 1970 când doi frați au creat un emoticon folosit în scopuri comerciale. Sau că prin 1982 un profesor de la Universitate Carnegie Mellon ar fi creat 🙂 / glumă și 🙁 / fapt serios, tocmai pentru a marca rapid mesajele de la studenții săi. Inițial emoji transmiteau doar sentimente apoi „dicționarul” s-a îmbogățit astfel că astăzi se pot transmite mesaje destul de complete folosind aceste simboluri. A ajuns un alt fel de limbaj artificial, cu o enormă istorie în spate, mult mai celebră decât a tinerei esperanto.

Semnătura notarului slovac Ladislaides și …emoticonul !

Circulă ideea că cel mai vechi emoticon ar fi din anul 1635 și se află alături de semnătura unui notar din Slovacia. Ei bine, cel mai vechi emoticon din lume pare a fi 💔💓💘 ! Da, inima care se regăsește în hieroglifele egiptene, în culturile din ultimii 2000 de ani și desigur între emoticoanele folosite des astăzi !

Emoticoanele au ajuns atât de mult folosite în prezent încât au dat de gândit unora. Așa s-a ajuns ca o universitate din Roma să obțină peste un milion de euro, fonduri europene și să facă un inventar al emoticoanelor aflate în documente oficiale din antichitate și până acum, după studii în Egipt, Italia, Grecia, Africa și desigur alte câteva țări europene. Și au motiv să cerceteze. Iată ce au descoperit arheologii în satul Karkemiș din Turcia: un vas aflat într-un tomb, datat 1700 î.Hr. și care are încă desenul …. zâmbărețului modern! Arheologii italieni și turci care au făcut descoperirea în anul 2017 spun că verificarea vasului a dovedit că desenul este multimilenar și probabil este al misterioasei culturi hitite. Cei cărora grecii antici le-au furat cumva și prima democrație din lume. Noroc că onoarea le-a fost reperată de americanii moderni.

Și uite așa s-a ajuns ca în 2015 emoticonul 😂 să fie cuvântul anului ! Pentru Oxfort Dictionaries:

Trăim timpuri în care scrierea cu alfabetul tradiţional întâmpină mari dificultăţi în a satisface cerinţele comunicării din secolul al XXI-lea, bazate pe viteză şi caracteristici vizuale. / Casper Grathwohl, preşedintele editurii Oxford University Press

Oxford Dictionaries propune în fiecare an o listă cu câteva cuvinte care sunt cele mai folosite și pe baza voturilor se alege cuvântul anului. În 2015 lista cuprindea brexit, refugiat, ad blocker, lumbersexual și desigur acest emoticon, 😂, fericirea lacrimogenă.

…  emoticonul a devenit o formă de comunicare tot mai des folosită, o formă ce depăşeşte barierele lingvistice.

avea să spună Casper Grathwohl după desemnarea cuvântului câștigător.

Nu este o limbă, dar este plauzibil că poate fi transformată în ceva de genul,

a declarat președintele Unicode Consortium, Mark Davis.

Comunicarea prin emoticoane a devenit atât de folosită încât deja specialiștii te caracterizează și după cât, cum și ce fel de emoticoane folosești. Deja se știe ce emoticoane preferă femeile intelectuale, cele pasionate de artă, de modă sau pur și simplu de bârfă. Ba Match.com – site pentru persoane în căutare de partener – a comandat un studiu făcut pe câteva mii de persoane cu etnii, vârste, pregătire și situație materială diferită și a stabilit cu ajutorul unui antropolog, ce emoticoane sunt preferate de bărbați, care de femei, care de persoane serioase sau dornice doar de aventuri 🤣🤣. Ei bine n-am să vă spun care și cum sunt pentru a nu vă influența pe unii dintre voi 😉🤔🤨 dar dacă vă înteresează totuși, femeile folosesc des 😍 iar bărbații ce sunt sau se vor celibatari, 👄! Și au apărut de curând emoticoane pentru transgenderi, persoanele cu piele neagră, pe meserii, etc.

S-au făcut clasamente și pe zone geografice, pe țări sau zone culturale diverse. Apoi pe tipuri de persoane, de la cele care sunt depresive, răzbunătoare, iubitoare de oameni, animale, natură. Intelectuali sau nu, popoare care sunt pașnice versus cele războinice. Mă rog, lista e lungă și tot așa bugetele publice folosite pentru întocmirea materialelor. Cert este că urmărirea emoticoanelor folosite de un individ, a ajuns să ducă la întocmirea profilului său de către unii psihologi.

Dar dincolo de partea hazlie, de mesajele zise de dragoste, de folosirea emoticonelor în reclame și campanii, mai ales politice, urmează partea mai dură care în timp va duce la legi noi sau poate chiar la interzicerea unor anume pictograme. Se discută deja în țările cu legi juridice serioase despre cum pot fi folosite în instanțe mesajele care conțin anumite pictograme precum armele de foc. Și chiar sunt în derulare procese generate de cei care au primit mesaje conținând amenințări scrise cu emoji, amennințări cu moartea sau de hărțuire.

Și deloc de neglijat, înregistrarea ca mărci protejate a unor emoticoane cunoscute și folosite de toată lumea dar la care s-a adăugat un cuvânt sau un alt semn. Din ce în ce mai mult în SUA, Rusia, Finlanda și alte țări se practică această asociere.

Comunicarea prin emoticoane se va dezvolta în dauna scrisului și a cunoașterii chiar a alfabetului latin, universal. Așa cum scrisul pe tastatura calculatorului sau a telefonului duce încet la pierderea limbii materne și chiar a scrierii de mână. Avem n aplicații care scriu pentru noi și corectează textele (bine, dacă nu le stăpânești pe acelea ajungi să scrii niște gugumănii de mai mare râsul; caz concret, a vrut să scrie Piața Taksim și a publicat Piața Tarom 🙃) . La ce ne mai trebuie să stăpânim arta scrisului de mână?!

Eu folosesc emoticoanele, uneori des, alteori uit de ele și asta în funcție de timp și de cum îmi fac treburile în stil napoleonian. Dar oricum câteva din cele peste șase miliarde de emoticoane ce se hârjonesc zilnic pe mapamond, sunt dirijate de mine 🙂. Și le prefer pe cele care pornesc de la anticul zâmbăreț și nu pe cele text, extrem de multe. Pentru acestea este mai mult efort să combini tastele 😁.

Dar orice emoticon folosesc, mă cam informez ce mesaj transmite, că de, n-ar fi plăcut să înjur destinatarul ori să-i trimit amenințări de moarte. Sau dacă cel care primește mesajul nu cunoaște simbolistica sau este anti emoji. N-aș trimite nicicând unui prieten încăpățânat pe Namahage, eroul japonez căci sigur ar crede că e diavol și nu legendarul erou japonez care alungă relele din calea oamenilor.

Până aici sper că v-am făcut să înțelegeți că am o nouă pasiune, emoticoanele. Dacă ați înțeles, este O.K. adică 🙆‍♀️.

Voi cât de des folosiți emoticoanele ? Și pe care le preferați, text ori desenele ? Pe cele statice ori pe cele animate?

Și totuși parcă mi-aș pune o singură o întrebare legată de folosirea emoticoanelor, întrebare la care aștept răspuns de la voi, cititorii moderni de pe net și unii poate adepți ai scrisului de mână și cititori de cărți tipărite clasic, pe hârtie:

Evoluăm sau involuăm folosind emoji?!

PS.

Cu drag v-am scris mai jos o scrisorică. Sper să o puteți descifra, e tare simplă 🙇‍♀️ 😜 :

💏🤩✈️🗺️🛎️🥂🍛🤩🏰🏖️🏕️🛳️🤩🛎️📸🥂🥣🤩🍀🎻💰😒⏳🍀✈️🛌💻🤞🥉

În caz că încă nu stăpâniți limbajul de început de mileniu III, vă las dicționarul. Să văd cine îmi răspunde până la 17 iulie, Ziua Internațională a Emoji, 📅 .

Keith Broni
Keith Broni

Bine ar fi să vă grăbiți cu răspunsurile. Emojii ăștia m-au atras în ultimele luni, așa că am încercat să introduc cât mai mulți în materia mea cenușie. Complicat. Se înmulțesc cu o viteză uluitoare. Așa că, obosită de învățat atâta din această limbă artificială, merg să mă odihnesc. Și nu e nevoie să vă spun asta, doar vă las un emojel somnoros, dintre mulții născuți în 2019 și cu care mi-a făcut cunoștință senior emoji reviewer la Emojipedia, Keith Broni:

🥱 

4 gânduri despre „Emoticonul cel de toate zilele

  1. Eu cred că emoticonul a venit pentru a complecta comunicarea scrisă și de a o apropia de comunicarea obișnuită între două persoane, aceasta având atât componente verbale cât și non-verbale.

    Este o metodă de a aduce mimica si gesticulația în comunicarea scrisă.

    Apreciază

    1. Da, așa este. Transmitem ceva, la fel ca într-o discuție normală. Doar că este obligatoriu să „conversăm” cu cei care cunosc limbajul emoticonelor. Altfel, din ceva trimis cu dragoste poate ieși cu ceva box ☹.

      Apreciază

  2. Nu folosesc emoticoane decât rar, dar știi ce?
    Hai să îți spun ce se întâmplă cu adevărat, că aveam de gând să scriu un articol întreg pe tema asta.
    Am observat că nu sunt înțeles, că lumea pricepe tot mai greu glumele.
    După cum am spus, nu prea folosesc emoji, și când glumesc, nu semnalez cu imagini că o fac. Mi se părea stupid și pe alocuri un fel de jignire la adresa cititorului, pe care (în mintea mea), îl discreditam în felul ăsta sugerând într-un fel că nu are capacitatea de a înțelege faptul că glumesc.
    E interesant faptul că de curând mi s-a spus că sunt sarcastic. Și am stat un pic să mă gândesc la care ar putea fi motivul care ar genera o astfel de impresie asupra mea.
    Deci da, după părerea mea, chiar dacă nu e o involuție, e o idee proastă cel puțin. Pentru că ne lipsim pe noi de emoția reală pe care o conversație folosind cuvinte o produce.
    După părerea mea, aceste imagini nu pot înlocui cu totul cuvintele. Sigur, e amuzant să le folosim ici colo, dar dacă în felul ăsta ne diminuăm capacități, eu zic că e o prostie…
    Îți mulțumesc, Elvira pentru acest articol! Îți mulțumesc mult!
    Multe felicitări!

    Apreciază

    1. Și eu îți mulțumesc pentru comentariul tău.
      Din păcate va trebui să te înveți cu ele pentru a putea cumpăra pătrunjel din piață !
      Nici eu nu le ador dar știi vorba cu diavolul și puntea….
      O toamnă frumoasă îți doresc !

      Apreciază

Lasă un răspuns la elvira Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.