Masca sanitară, zeița începutului de veac XX

Până de curând când vorbeam despre măști ne gândeam la Carnavalul de la Veneția sau la Zorro, poate la misteriosul Om cu Masca de Fier ori la clovnii din circurile copilăriei.  De anul acesta tema s-a simplificat în timp ce viața noastră s-a complicat căci masca de protecție sanitară a devenit parte din vestimentația zilnică.

Masca de protecție, o mare problemă astăzi pentru cei care o poartă dar și pentru ceilalți care sunt împotrivă.. Multe, multe jigniri, unele grave când vin chiar de la un medic precum cel ce ne făcea   prostovănimea lumii…. imbecili care umblă cu chiloțeii pe nas →📃Grav este când acuzele și insultele vin de la oameni care se presupune că au o pregătire, o cultură, câte o profesie care presupune educarea, influențarea vieții celorlalți oameni din jur. Nu se poate spune că un medic, un preot, un profesor, un jurnalist nu influențează oamenii care îi ascultă, că despre juriști ce să mai zicem?

Dacă spui îndeajuns de mult o minciună și îi dai glas cât se poate de frecvent, ea va fi crezută.

Adolf Hitler

Cam așa și cu măștile sanitare de azi, cu distanțarea socială, cu igiena, căci sunt destui care văd în aceste măsuri o conspirație mondială, o încălcare a constituției, a libertăților. Totul până când minciuna lor devine bumerang și îi lovește în plin. Atunci schimbă placa la 180°.

De când cu nebunia asta de Covid-19 auzim zilnic două îndemnuri: purtați mască și spălați-vă pe mâini cât mai des!  Dacă primul este un îndemn foarte nou pentru noi, europenii, cel de-al doilea pare inutil că doar asta am făcut de mici, așa am învățat acasă și la școală! Ne-a intrat în obicei să ne spălăm des pe mâini și probabil așa e de când lumea. Ei bine, nu! Ambele, purtatul măștii în vremuri nesigure pentru sănătate dar și spălatul des pe mâini cu apă și săpun, sunt obiceiuri relativ tinere, de ceva mai mult de un secol, atât în lumea medicală cât și în restul. Și ambele au apărut în viața oamenilor din mare nevoie, din spaimă! 

Masca medicală

Masca aceea verde sau albastră pe care o vedeam purtată prin Asia, ei bine a ajuns și la noi o modă, de nevoie. Ne-a luat prin surprindere în iarna trecută și pare a fi o modă care nu pleacă ușor nici din lumea europeană. Ba s-ar putea să nu mai plece niciodată. 

Mulți, prea mulți blamează purtarea măștii medicale de către populație. Ba a devenit o adevărată și puternică armă politică, un bumerang între partidele din diferite țări și mai ales la noi, românii, adevărați specialiști în bălăcăreală politică. Și totuși masca a salvat acum un secol enorm de multe vieți, a blocat o epidemie să nu se transforme într-o pandemie teribilă. Asta pentru că au fost câțiva medici cu minte luminată care au gândit cum să ajute, să avanseze în practicile medicale. Dar să vedem cum s-a ajuns la masca de azi.

Primele măști medicale

Mai mulți medici ai sec. XIX și-au dat seama că în timpul operațiilor, personalul medical transmite picături de salivă spre rănile deschise ale bolnavului. Așa că unii s-au gândit cum să împiedice asta. Primul care a folosit o bucată de tifon pentru a-și acoperi nasul și gura a fost medicul polonez Jan Mikulicz-Radecki (printre altele este primul chirurg ce a folosit mănuși medicale). Ridiculizat de colegi moare fără a-și vedea studiile aprobate. În 1897 totuși  chirurgul francez Paul Berger folosește masca în timpul unei operații. Era sub forma a șase straturi de tifon care acopereau nasul, gura și barba medicului. De fapt Berger își susține masca într-o expunere  la Paris în 1899, amintind și de chirurgul polonez:  insist asupra unei măsuri de precauție, a cărei utilizare  a contribuit nu puțin la îmbunătățirea rezultatelor mele operative. Nu mă opresc la faptul că acesta este un șoc prea mare  pentru ca acesta să aibe o primire mult mai favorabilă decât cea acordată de chirurgii germani la o comunicare analogă a profesorului Mikulicz.  Desigur că mulți dintre colegii lui medici nu erau de acord cu aceasta. Doar orgoliile medicilor le întâlnim și azi frecvent în cazuri grave cum este pandemia de acum. 

După ce Carl Flugge,  bacteriologul german care studia tuberculoza, a elaborat teoria răspândirii virusurilor și germenilor prin picăturile de salivă și aceasta este acceptată oficial în 1905, masca de protecție devine obligatorie în spitale.

Marea Ciumă Manciuriană, obligația purtării măștii de populație

Nu trece mult de la operația dr. Berger și în China are loc o epidemie ce risca să se extindă dincolo de granițe, să devină o pandemie teribilă. Vinovate s-ar crede că erau marmotele vânate, sărmanele, pentru blana lor scumpă. Din păcate vinovații au fost oamenii care n-au respectat reguli și tradiții vechi. 

În  toamna anului 1910, într-o zonă din Manciuria, teritoriu aflat sub triplă influență – chineză, rusă, japoneză – într-un oraș cunoscut în toată lumea pentru comerțul cu blănuri, vin cam 10 000 de vânători de marmote de Tarbagan sau marmote siberiene ce trăiau în zonă. Regula era ca aceste animale să fie sacrificate doar pentru blănuri, nu și pentru carne. Plus că erau anumite reguli și la obținerea blănurilor. Doar că oamenii, în goana lor nebună după bani, le-au sfidat tocmai într-un an în care marmotele era bolnave. Rezultatul: surse spun că din cei 10 000 de vânători de marmote doar unul singur a  scăpat cu viață! Cert este că noua boală care i-a uimit chiar și pe medicii ruși din zonă a ucis rapid, în aproximativ  5 luni, peste 63 000 de oameni, aceștia fiind doar cei înregistrați. Se spune că mortalitatea era de 100% la cei atinși de boală. “Era un peisaj apocaliptic. Ceva de necrezut. Ucidea 100% dintre cei infectati. Iar moartea survenea in 24 pana la 48 de ore de la primele simptome”, spune într-un articol Christos Lynteris, antropolog medical specializat, printre altele, în istoria echipamentelor medicale și a epidemiilor.

Medicii și-au dat seama că se confruntă cu ceva nou -febră și imediat expectorații mari de sânge. La cârma Chinei era încă familia imperială care conducea printr-o regență și stoparea epidemiei a fost probabil una din ultimele acțiuni corecte ale Chinei imperiale ce în 1912 devenea republică.

Povestea măştilor respiratorii. Au evoluat de-a lungul a sute de ani ca răspuns la multiple crize
Fotografie din albumul dr. Wu Lien-teh
Medico della Peste, celebra mască cu cioc lung de 15cm, umplut la vârf cu 55 de ierburi, însoţită de pălărie şi pelerină neagră, mănuşile albe şi baston, a fost creată de către doctorul francez Charles de Lorme, în secolul 16.→📑

Guvernul chinez a decis, printre altele, să numească în fruntea comisiei de studiu pentru stoparea ciumei manciuriene un medic tânăr, primul medic din zonă școlarizat la Cambridge. Trecut prin școala europeană modernă, doctorul malaezian Wu Lien-teh reușește să obțină, cu greu, acordul pentru autopsierea unui decedat de ciumă și observă plămânii distruși în două zile de suferință, cât dura de fapt boala (în China era atunci interzisă examinarea unui corp uman după moartea sa, deci autopsia era interzisă fiind considerată o infracțiune gravă cu implicații supranaturale. Wu Lien-teh a convins autoritățile să facă autopsia nu pe un chinez ci pe o decedată japoneză.). Atunci înțelege că bacteria ciumei se transmite pe cale aeriană. Amintindu-și că în Europa  se folosea mai nou masca de protecție din tifon multistrat în chirurgie dar amintindu-și din istorie și de masca folosită în timpul ciumei bubonice, plus noile studii ale lui Pasteur referitoare la traseul picăturilor de salivă prin aer, plus alte studii despre folosirea bumbacului pentru protecția lucrătorilor din diverse medii toxice, a creat un tip de mască propriu. Poate că tânărul doctor cu o minte atât de deschisă cunoștea și puțin din istoria țării în care lucra căci, spune Marco Polo în cartea despre călătoriile sale în Asia:…. trebuie să spun că cei care îi servesc mâncarea și băutura marelui Kublai sunt unii dintre cei mai de seamă nobili. Ei își acoperă gura și nasul cu șervete din mătase și fire de aur, astfel că nici suflul, nici mirosul lor nu atinge farfuriile și pocalele aduse la masa lui Kublai Han (împărat chinez de origine mongolă, nepot al lui Ginghis Han, sec.XIII).

Feţele cadrelor medicale şi ale celor care cărau și ardeau cadavrele au fost înfăşurate într-o mască pur și simplu improvizată din bumbac între mai multe straturi de tifon, strânsă bine pentru a nu lăsa fluidele să treacă în nici o direcție. Confirmarea că metoda dă rezultate bune a venit imediat ce medicul  francez Gerald Mesny, expert în lupta împotriva ciumei bubonice însă, devenit celebru după ce rezolvase câteva focare în India, a venit să dea ajutor medicilor din acea zonă.. Dar el era expert în ciuma  transmisă prin înțepătura de purice provenit de la  șobolan.  Din păcate a refuzat  să-și pună acea mască ciudată, refuzând și ideea că ciuma manciuriană se transmite prin aer, ba chiar l-a jignit grav și l-a amenințat politic  pe medicul guvernamental Wu Lien-teh pentru ideea sa, deși era una europeană  şi astfel, în doar câteva zile medicul francez a murit de ciumă manciuriană. Nu a fost singurul medic european care a murit atunci dintr-un orgoliu prostesc. De aici a devenit clar că masca de protecție este obligatorie dacă iubești viața și oamenii s-au supus regulii iar epidemia a fost stopată. Desigur că au fost și alte reguli, extrem de dure, așa cum numai în Asia se pot aplica dar masca a avut un rol major. Totuși oameni avizi de bani și glorie nu s-au lăsat și au impus în câteva zone alte tipuri de măști, unele ușor copiate după masca medicului chinez. Chiar medici europeni de renume veniți acolo au încercat să-și impună, pe bani mulți, măștile create de ei. Acolo unde au fost acceptate, rezultatul a fost chiar devastator, murind uneori chiar medicii care le-au impus și sperau să se îmbogățească.

Important este că după stoparea epidemiei, în timp ce populația începea să-și refacă viața, guvernul chinez a organizat o conferință la care a invitat medici celebri din întreaga lume. Casa imperială le-a pus la dispoziție un palat, le-a aranjat laboratoare, pentru a studia acest tip de pandemie, ciuma pulmonară. Dar și pentru a analiza modul cum a fost gestionată. Se spune că nici o personalitate politică nu a fost admisă. La final a fost acceptat aproape în unanimitate că masca doctorului Wu Lien-teh, impusă personalului medical și administrativ, contactilor dar și populației din zonă, a fost un element major în stoparea epidemiei.

Gripa spaniolă și masca obligatorie

Asta a fost în Asia începutului de sec. XX. Dar n-a trecut mult și o altă epidemie a apărut nu se știe de unde și cum, doar că a devenit rapid  pandemie cu mai multe sezoane, se pare 3, așa numita gripă spaniolă, cea în timpul căreia se spune că murit mai mulți oameni decât în război.

Prima țară în care masca a devenit obligatorie în acei ani a fost SUA, primul oraș San Francisco, măștile trebuind să fie obligatoriu din patru straturi de tifon, cum prevedea ordonanța măștii semnată de primar. Cum au acceptat americanii carantinarea și mai ales purtatul măștii pe stradă, în mijloacele de transport, oriunde? Considerau că s-a trecut la îngrădirea libertății cetățenești! Istoria e rotundă, chiar și după un secol!

După primul val, cel mai ușor, oamenii au devenit protestatari și mai înverșunați. Mult mai porniți împotriva medicilor. Au înființat Liga anti-mască care-și cumpăra chiar publicitate în ziare și organiza proteste mari. Vă dați seama că membrii obișnuiți, să nu zic proști ai ligii, cotizau financiar? Cam așa și acum când avocați mai puțin iluștri dar mai mult isterici cer bani să deschidă procese împotriva celor care gestionează pandemia.

1918, în Seattle, un pasager fără mască este oprit să se urce în tramvai

Și în SUA s-au închis majoritatea școlilor, bisericilor, restaurantelor, barurilor iar nesupunerea se sancționa cu închisoare sau amenzi grele. 

Despre România ce să spunem în acel teribil an 1918? Eram departe de a impune masca și carantina, eram în anul Marii Uniri și efectele gripei spaniole aveau să-i țină pe mulți departe de Alba Iulia: “Gripa spaniolă, care abia cu şase săptămâni în urmă mi-a răpit soţia, s-a înstăpânit şi asupra mea, trântindu-mă la pat. Cuprins de patru zile de ferbinţeli, zadarnic caut leacul care să mă pună în picioare, ca să pot şi eu să merg la Alba Iulia pentru a mă achita de îndatorirea mea ca român cinstit şi ca delegat al bisericii mele naţionale”. Este una din telegramele primite de organizatori. Alții n-au mai apucat să prindă ziua de 1 decembrie.  Chiar regina Maria a făcut gripa spaniolă la o săptămână de la revenirea din exilul de la Iași. 

Masca de protecție sanitară a medicului chinez, îmbunătățită, a intrat în istorie și este precursoarea  măștilor moderne. De fapt măștile din tifon s-au folosit în spitalele din întreaga lume până prin anii 1960 (la noi chiar mai mult), după care, în țările dezvoltate au fost înlocuite cu altele, lucrate în special din materiale nețesute, cu filtre și ecrane moderne de fluide. Se spune că masca N95 este inspirată din masca doctorului chinez.

Cele din zilele noastre sunt atât de diferite de măștile medicului chinez și sunt mai scumpe decât acelea. Dar cine oare ne oprește să facem ceva mai finuț, după metoda dr. Wu Lien-teh dacă nu ne permitem să cumpărăm mereu măști de unică folosință?! Ars longa, vita brevis….. Asta dacă un organism de talia OMS-ului nu ar fi mințit atât de mult la început de pandemie, încercând să ascundă de noi că nu există decât prea puține măști în depozite. Poate și azi mai minte dar dintre două minciuni oficiale … aleg să port masca!

Un gând despre „Masca sanitară, zeița începutului de veac XX

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.