Fondul de rulment sau ne-legea  unui administrator de bloc

Un refuz politicos e preferabil unei aprobări grosolane.

Am scris acum ceva timp despre Contul Escrow, o garanție onestă și am promis să povestesc pe larg despre cum decurge vânzarea unui apartament la bloc. Am vândut,  gata, am scăpat de griji, drumuri, acte. Curând va fi aici pe blog și articolul promis despre cum decurge o vânzare de apartament azi. Dar acum câteva zile m-am confruntat cu o problemă pe care țin să o spun aici cât încă este caldă, ba chiar fierbinte.

În ziua în care am perfectat contractul de vânzare, în ultima perioadă a lunii septembrie, am predat și cheile noului proprietar. Știind ce probleme are personalul acestei mari asociații de proprietari, personal încadrat la funcționari publici, le-am cerut noilor posesori de locuință să declare la asociație doar după ce apar listele de întreținere pe luna septembrie, adică aproximativ 10 octombrie. Motivul? Simplu, ar fi putut fi puși la cheltuieli duble pe septembrie deși obligația   revenea fostului proprietar pentru acea lună. Era de fapt pățania de acum câțiva ani când am preluat acea locuință. Fapt care mi-a fost confirmat când președinta asociației mi-a replicat că noii proprietari n-au plătit partea lor pe septembrie! Care parte? Că am plătit noi vânzătorii pentru întreaga lună septembrie, deci nu sunt datorii!

Dar partea cea mai interesantă din punctul meu de vedere a fost restituirea fondului de rulment. Ideea este că vânzătorul, noi, am optat pentru retragerea acestuia de la asociația de proprietari, după ce ne plătim și ultima datorie, luna septembrie. Zis și făcut. Listele s-au afișat la jumătatea lui octombrie aproape, am primit noaptea mesajul,  dimineață am plătit online și am mers la asociație să depunem cererea de restituire fond rulment. Cerere pe care preventiv trecusem și referința de plată a lunii septembrie, știind, pățită de altfel,  că ei susțin cum  că nu pot afla dacă am plătit online sau nu nici măcar după 3-4 săptămâni!). Aici a început circul!

Mă primește președinta asociației, îi spun motivul vizitei, îi dau cererea și specific că vin probabil săptămâna viitoare ori mai târziu după bani. Am uitat să spun, este o asociație mamut, prin sectorul 2 al capitalei, un loc unde casieria nu poate fi goală după cum am văzut traficul plătitorilor. Dar știind cu cine am de-a face, am zis să le las un timp să verifice plățile și să pună o aprobare, ștampila și două semnături.  Cred că a fost un gest decent din partea mea. Surprinzător, președinta îmi spune să aștept câteva minute că vine imediat administratora și semnează și ea, primesc banii că au suficienți în casierie, adică de ce doamnă să mai faceți încă un drum pe vremea asta?  Ei bine, m-am simțit un client fericit 😅. Mare greșeală!

După un timp intră pe ușă administratora, ca una din furiile antice. Îi transmite președinta cererea mea și, bombă: Nu se poate! Când noul proprietar va plăti fondul de rulment în întregime și întreținerea la zi (care? întreb eu căci până la 10 noiembrie când afișați noile liste, întreținerea e la zi), doar atunci se poate returna fondul de rulment! Dacă ei (noii proprietari) nu vor plăti întreținerea în lunile care urmează, restul locatarilor va avea de suferit, așa că vechiul proprietar trebuie să plătească până când cel nou va fi pe tabele!  Mi-au trebuit câteva secunde să-mi revin din șocul incredibil al declarației dar mai ales din  furibundul ton al administratorei, repet, funcționar care lucrează cu publicul și mai ales cu destui oameni foarte vârstnici din acea asociație. O întreb dacă afirmația ei, de fapt hotărârea internă a asociației (??!) are bază legală și răspunsul este la fel de aiuritor, adică pe scurt, nu contează legea dacă așa a hotărât adunarea generală a asociației de proprietari!

Îmi revin repede și întreb în ce bază foștii proprietari pot fi obligați să plătească în continuare întreținerea unei proprietăți înstrăinate cu acte legale și în ce bază eu, fost proprietar, sunt obligat să-l aduc pe cel nou la administrație? Îi explic femeii, că doamnă nu-i pot spune, că până și la taxe și impozite ne-au dat scutire de impozit în baza actului notarial (am depus cerere de radiere deși se spune că doar cumpărătorul trebuie să facă asta dar, după lege, e obligat și vânzătorul la acea declarație. Plus că suntem pățiți în alt caz când, pentru o moștenire cu zero datorii la solicitarea certificatului fiscal necesar notarului, ne-am trezit în 40 zile cu datorie de 1 leu + 2 lei penalizare, fără să primim explicații.  Așa că am ales varianta de a depune și noi o declarație).  Pe administratoră nu o interesa nici legea asociației de proprietari, nici absurdul situației, nimic. Îi amintesc că legea 196/2018, art.72, pct.5 spune foarte clar că restituirea acestuia este obligatorie, în cazul în care contractul de vânzare nu specifică o înțelegere între părți, textual: Fondul de rulment încasat se restituie la transmiterea dreptului de proprietate, dacă prin actele translative de proprietate nu se stipulează altfel.

Brusc mi-a venit o idee și i-am cerut să-mi scrie pe cererea mea motivul refuzului – hotărâre internă a asociației – să se semneze și în clar și să pună ștampila asociației. Nu degeaba am cerut ștampilă, respectiva nu recunoaște niciodată ce spune, ba chiar acum două luni  a avut tupeul să mă mintă în față că nu s-au schimbat interfoanele la blocul nostru și nu ne-au oprit bani, chiar m-a făcut mincinoasă. Când i-am adus dovada reținerii pe lista de plată a sumei de aproximativ 180 lei, a mieunat slab ….. 

Pentru că i-am spus că nu plec fără acea hârtie semnată de ea și președintă, cu motivul respingerii în clar, a sunat undeva, ea știe pe cine. Ba a avut proasta inspirație să pună telefonul pe difuzor. Răspunsul revoltat venit din eter 😅 a fost că ei, cei din conducerea asociației, au dreptate, nu noi, nu legea! Când s-a plâns administratora vocii misterioase că nu vreau să plec din birou fără acea hârtie care să dețină motivul refuzului, semnat și ștampilat, vocea revoltată s-a schimbat brusc, a coborât spre bass: Dă-i banii!!!! 

Puțin șocată, madam administratora a luat imediat cererea mea și a semnat. Dar să vezi întorsătură! Președinta care inițial m-a oprit că vezi Doamne nu e cazul să fac alt drum pentru a recupera fondul de rulment, acum nu vroia să semneze pentru că locatarii vor fi nemulțumiți dacă noii proprietari nu vor plăti la timp întreținerea și blocul va intra pe datorii!! Păi doamnă, v-au făcut 300 lei? Puteți veni prin ianuarie să îi luați!  Nu, nu m-au făcut acești bani dar la modul cum ați pus problema, vreau acum, în scris, motivația refuzului ori aprobarea cererii și o programare pentru a primi banii!

Tovarășa președintă de asociație, îmi pare rău că nu v-am înregistrat în prima parte a convorbirii noastre, așteptând să vină adminstratora. Îmi spuneați că nu aveți nici un respect pentru cei ce stau în aceste blocuri din vremea comunismului, pentru că sunt oameni care n-au fost în stare să-și schimbe mobila, covorul, să-și ia o casă mai mare, etc. Vă spun acum, dacă întâmplător citiți aceste rânduri și sigur vă recunoașteți, a fost un șoc pentru mine să vă ascult, știind că în acele blocuri sunt mulți bătrâni de peste 75 – 80 de ani care au muncit cinstit și pe vremea lui Ceaușescu!

În final administratora, destul de fermă cu președinta, a convins-o să semneze, semn că acel dă-i banii era dovada că nu eu exageram, ci că ei încălcau legea grav. Am mers la casierie și am primit acei bani – un alt mod de lucru cu publicul, domnul foarte corect și elegant și mi-a făcut mare plăcere să ofer, forțat, două beri bune în memoria celui de la care a venit moștenirea. Nu mulți pentru noi, 318 lei dar care, legal, trebuiau returnați fără nici un conflict, doar poate cu o programare de bun simț. Cu atât mai mult cu cât, fără jigniri, ton ridicat, comportament necivilizat, erau un drept legal. Și culmea, cum am spus mai sus, nici măcar nu venisem să iau banii în această zi de 13 😅, doar să depun o cerere care, credeam eu, se rezolva cam în 10-14 zile (asta cunoscând alte metehne ale asociației). De altfel trebuie să recunosc că dacă acea cerere ar fi fost oprită la asociație pentru rezolvare, m-ar fi costat multe drumuri pentru că ei nici măcar la telefon nu răspund, nici la mesageria cu care se laudă. Primisem deja un răspuns cu altă ocazie că ei, membrii asociației,  nu sunt obligați nici să mă anunțe când se rezolvă un act și nici să răspundă la telefonul asociației în timpul orelor de program! Q.e.d.!

După acest incident sunt sigură că în viitor și fondul de rulment, ca și fondul de reparații deja reținut prin legea din 2015, va fi oprit de la cel care vinde și probabil, cumpărătorul va trebui să plătească și el alte sume, de la 0. Este o cheltuială nejustificată pentru cei corecți, cei ce-și plătesc lunar întreținerea și trebuie să-i care în spate și pe alții.

O altă problemă la care m-am gândit după acest incident, este aceea că dacă eu, proprietar cu un fond de rulment dublu față de cea mai scumpă lună din iarna trecută (legea prevede doar 1 lună!) nu reușesc să plătesc o singură lună întreținerea, luna următoare apar deja cu penalizări! Dar am un fond de rulment din care, teoretic, se reține datoria și-mi mai rămân și bani pentru încă o lună. Practic mi-am plătit întreținerea în avans, în acest caz pentru cel puțin 2 luni de iarnă, conform listelor de plată din iarna trecută. Fond de rulment pentru care nu primesc nici o dobândă! Dar sunt penalizată cu același procent precum cei ce nu plătesc cu lunile! Și când te gândești că se pot face contracte separate pe fiecare apartament, direct cu furnizorii. Electrica, căldura și gazele la cei care au centrală proprie, dovedesc clar acest fapt. Despre apă ce să spun, acum când avem contoare cu citire de la distanță! Dar nu este interes! Să nu îmi spuneți că mentenanța ține de asociația de proprietari! Păi firmele de tv/net n-au treabă cu asociația. La fel când locuiam la bloc și am tras țeavă de gaze separat, pentru centrală. A fost ok și preț după consum. Aici, la locuința vândută, deși nu locuia nimeni acolo, am plătit și 20-25 lei/lună consum gaze, la comun cică, repet, pe o locuință care nu mai avea nici aragaz!

Nu credeam dar interacțiunea cu conducerea acestei asociații de proprietari m-a făcut să mă felicit pe mine și familia mea că am ales să părăsim cu destui ani în urmă traiul în comun și plățile pe măsură la bloc (altă zonă, alți oameni), pentru ceva mai multă muncă la curte dar mai echilibrată la capitolul finanțe proprii/confort. Și nu mă uitam mai atent la ce se adună în plata întreținerii lunare (plăteam online de aproape 4 ani) dacă personalul era măcar politicos. Așa am observat mai multe, inclusiv penalizările aplicate altora care aveau fondul de rulment întreg, de fapt am plătit avans întreținerea dar și sumele, mici e drept dar la unii săraci contează, de comision pentru plata online a întreținerii! Plus mentenanță interfon, în cazul nostru, în situația în care interfonul nu a fost montat, apartamentul fiind nelocuit câțiva ani. Dar banii s-au oprit în totalitate pentru aparatură!

A fost o experiență neplăcută, chiar dureroasă. Mă gândesc cum sunt tratați bătrânii care nu aud bine, nu cunosc legea, nu pot intra pe net să se documenteze, poate își vând casa pentru a se muta într-un azil sau o locuință mult prea îndepărtată pentru a mai face drumuri în plus, obositoare fizic și mai ales financiar,  să-și recupereze acel fond de rulment, în curând un pumnișor de bani cu valoare mică pentru unii dar pentru pensionari imensă. Mă gândesc ce pretenții poți avea la tineri dacă văd așa comportament la adulți. Pentru că luna trecută drumurile noastre s-au îndreptat spre multe instituții publice și private, pot să spun că a lucra cu publicul este greu. Am lucrat, știu cum este să interacționezi cu omul câteva ore pe zi dar înainte de a-l respecta pe cel din fața mea, deștept sau incult, politicos ori obraznic, m-am respectat pe mine și i-am vorbit fiecăruia aproape în același fel, civilizat.  Deși uneori fierbeam în interior.  

Am petrecut peste o oră în acel birou micuț și foarte  bine încălzit al administrației asociației de proprietari de undeva de prin sectorul 2, o asociație care leagă două nume din zbuciumata istorie a României, Basarabia-Bucovina.  Venisem bine, veselă, doar să las o cerere. Am plecat târziu, cu durere de cap și cu o imensă scârbă. Mă întrebam dacă am greșit cu ceva și sincer, leoaica din mine s-a felicitat că de bine de rău, aparent, am fost destul de calmă. Nu restituirea unei sume care se cuvenea legal fostului proprietar a fost pentru mine marea problemă, ci felul în care înțeleg salariații plătiți de locatari să se poarte cu aceștia.

Nu am scris acest articol din răutate. L-am scris din poziția unui cetățean care dorește să primească respect atâta timp cât și-a plătit obligațiile la o instituție, a inițiat discuții civilizate cu personalul iar cei care sunt acolo angajați să-l ajute, sunt plătiți din banii locatarilor, deci și ai lui.

Dar am fost mulțumită că atunci, în timpul petrecut acolo, cheltuisem pentru mine acea monedă de care vorbește un persan:

Politeţea este o monedă care îl îmbogăţeşte nu pe cel care o primeşte, ci pe cel care o cheltuieşte.