Oodi, fructul Arborelui Viselor

Bibliotecile sunt pentru noi o religie. James H. Billinton

În ultimele decenii în jurul nostru, în țara noastră, dispar centrele de cultură – biblioteci, librării, anticariate de carte – și se înmulțesc centrele  religioase de diferite confesiuni. N-ar fi nimic grav dacă ultimele ar oferi și ce oferă cele ce se împuținează. Dar trebuie să recunoaștem că nu este așa. Acolo de obicei funcționează Timeo hominem unius libri (Mă tem de omul unei singure cărți), o replică a unui teolog celebru, Thomas d’Aquino, dar cu o atât de mare apropiere de prezicerile Pythiei!  Și atunci nu poți decât să privești cu admirație spre o țară mică, cu un număr de locuitori mai mic decât al Bulgariei dar care citesc, și citesc, și iar citesc… Finlanda! Se spune că în această țară serviciile bibliotecilor sunt peste serviciile farmaceutice și cele bancare. Ori, mai clar de atât nu se poate: la nici 6  milioane de locuitori, numărul cărților împrumutate se ridică la aproape 70 milioane pe an! Oare câte se împrumută în România? Nu ne referim aici la cărțile cumpărate de finlandezi, la e-Book ori audio-Book căci în cazul ăsta cifrele cred că devin incredibile. Finlanda este una dintre țările care a înțeles că fondul de carte trebuie pus la vedere, trebuie dăruit cumva publicului, omului fără de care nu putem vorbi de umanitate și inteligență, de cultură. Citeam pe una dintre paginile clubbib că Finlanda a fost  ani de zile, peste un secol,  lider mondial în arhitectura bibliotecilor, țara cu cel mai mare nivel de alfabetizare, țara unde serviciile bibliotecare  pot fi în topul serviciilor publice. Și când te gândești că undeva pe la sfârșit de sec. XIX Finlanda era o țară cu majoritatea populației analfabetă! Utilizarea bibliotecilor publice a scăzut cu 31% în opt ani în SUA, iar în Anglia este cu 70% mai mică decât era în 2000, conform unui raport.

Oodi, Biblioteca Centrală din Helsinki

Libraries change with the times, and Oodi is a pioneer that combines tradition with new elements. Bibliotecile se schimbă odată cu vremurile și Oodi este un pionier care combină tradiția cu elementele noi. / design-hel-fi

Ei bine, cel mai grozav proiect de design de la debutul acestui mileniu, pentru Europa, a fost o bibliotecă publică, una care să corespundă dorințelor dar și necesităților cetățenilor începutului de  mileniu trei dar și pregătită pentru generațiile ce vor veni, secolului următor, modului lor de viață (orășeni într-o țară cu anotimp preponderent friguros), dorinței de socializare și culturalizare, nevoia de a păstra cultura arhitectonică locală dar și de a-i da un aer modernist.

Ideea de a construi o nouă bibliotecă în Helsinki era din 1998. Apoi în 2008 când Inima metropolei a apărut ca un proiect imens de reconstrucție, lucrurile au pornit cu adevărat pe drumul modernismului, al mileniului actual. Cineva a propus ca tot ce se va face în oraș să fie consultând locuitorii și, mai ales, să se aleagă și respecte părerile lor bune. Așa a apărut Arborele viselor, loc unde s-au adunat cam 2000 de dorințe realizabile ale locuitorilor. În timpul WDC, World Design Capital, proiectul bibliotecii a prins cu adevărat contur, ales fiind dintre cele 580 de lucrări acceptate. Apoi a apărut Central Library Friends,  o comunitate ce i-a încurajat și mai mult pe localnici să-și spună părerile iar azi există grupul voluntarilor Kirjastoheimo, adică Tribul bibliotecii despre care vă voi povesti mai spre sfârșitul articolului.

Imaginile preluate de pe Oodi iar autorii sunt: Tuomas Uusheimo, Kuvio, Risto Rimppi, Maarit Hohteri, Jonna Pennanen, Antti Kolppo / Yle.fi

Oodi  pare a fi urmașa Bibliotecii din Alexandria. Ca și cea antică respectă specificul regnului nostru, dorința  oamenilor  de socializare, schimbul de idei, conversații în medii mai puțin scorțoase, adică la masă, saună, grădini, expoziții. Este o bibliotecă publică ridicată din bani publici chiar după dorințele oamenilor din Helsinki. Numită Oodi, adică Odă, după ideea unui rezident, este, cum spune bibnat.ro, o odă închinată lecturii, o odă pentru democrație și pentru libertatea de exprimare.

Un alt proiect al primăriei orașului legat de Oodi a fost să-i întrebe pe localnici cum și-ar dori ca viitoarea bibliotecă să cheltuiască cei 100.000 euro din bugetul propriu. Și culmea pentru noi românii, patru dintre doleanțele locale s-au materializat în diverse ateliere pentru adulții de toate vârstele și copii. Dincolo de arhitectură, munca echipelor ce au conceput Oodi a fost imensă și pot spune eu, o locuitoare a României, miraculoasă. Totul acolo s-a făcut în beneficiul clientului, fie că este singur ori în familie, cu prieteni ori ba, că are o anumită religie, politică, boală vizibilă sau orientare sexuală. Și de asemeni au implementat de la început sistemul omnicanal, adică centralizarea tuturor datelor despre și pentru clientul bibliotecii.

 Oodi este situată în centrul orașului Helsinki în Kansalaistori, piața cetățenilor, vis a vis de Casa Parlamentului, în imediata apropiere a gării și stației de metrou Rautatiantori. A fost construită și pentru a marca 100 de ani de independență a Finlandei.

Arhitectura ei este modernistă și interesantă. Parcă ar fi o corabie stilizată, construită din oțel, beton, sticlă  și lemn de molid. Plăcile de molid ce dau curbura acoperă o parte din piața orașului și dau identitatea aparte a clădirii. Molidul a fost obținut din pădurile din apropierea Helsinki și face o idee despre utilizarea cu atenție a resurselor locale, mărturisea unul dintre arhitecți la deschidere. În interiorul bibliotecii este și un stejar viu și sunt copaci adevărați…. O duzină dintre acești arbori sunt așezați în jardiniere în interiorul sălii de lectură de la ultimul etaj.

Și pentru o clădire atât de mare, cu spații atât de largi dedicate publicului, rămâne de admirat că organizatorii au ales ca depozitele mari de carte să fie amplasate într-o locație alăturată! Oodi nu are decât aproximativ 100 000 de cărți și reviste, restul de peste 3 milioane sunt comune cu celelalte câteva zeci de biblioteci din Helsinki – încă 36 – și sunt distribuite, la cerere, printr-un sistem electronic foarte eficient. S-a mers pe această idee din dorința de a lăsa cât mai mult spațiu beneficiarilor, oamenilor!

 Cum e împărțită biblioteca?

Parterul  este un spațiu imens cu o largă deschidere vara spre piața orașului și în același timp cu o mare vizibilitate a ghișeelor și panourilor cu serviciile oferite publicului. 

La etajul I  se află o cafenea, a  lui Fazer, puncte de informare, un punct de returnare a cărților, două spații cu plată pentru organizarea de evenimente de amploare: auditoriul, care găzduiește si cinematograful Regina și sala polivalenta Maijansali. Kino Regina este condus de Institutul Național al Audiovizulului, deci nu de bibliotecă. Ca de altfel și alte săli, camere, ateliere în care sunt implicate alte instituții de cultură.

Etajul al II-lea este un loc pentru învățare prin practică, cu săli de lucru și conferințe, săli care se închiriază, o sală de lectură, o bucătărie, un studio de sunet și fotografie și un atelier multifuncțional. Tot aici se află Kuutio sau Cubul,  un spațiu de aproximativ 100 de metri pătrați cu pereți din sticlă inteligentă (smart glass) și un perete format numai din plante verzi naturale, alături de care sunt locuri pentru citit. Aici este și bucătăria  complet utilată care de asemenea se închiriază pentru cursuri de gătit, petreceri private, lansări de carte din domeniul gastronomiei. În atelierul polivalent sunt disponibile imprimante 3D, laser, un tăietor de vinil, mașini de cusut, o mașină de matlasat și o mașină de cusut pentru broderie, mașini de nasturi, altele, totul în ceea ce e numit Atelierul Orașului, apoi computere pentru clienți și un copiator. Au: Studio de înregistrare (auditoriu, sală de jocuri și cabină vocală, studio 2-4), Studio sintetizator și tobe/percuție (studio 5), un  Studio DJ/karaoke (studio 6), Studio foto și video (studio 7) și un Studio de digitalizare (VHS, Beta, DV, casete etc., studio 1) . Oodi are și un colț de jocuri retro pentru nostalgici, pentru jocurile anilor 1980 unde poți juca jocuri video pe console Nintendo Classic. Tot aici poți să te aventurezi în lumea realității virtuale, cu jocurile bibliotecii ori aduse de tine, în camere bine izolate fonic. Pentru asta trebuie să deții un card de bibliotecă și să nu uiți să-ți faci o programare online 😁.

Ultimul etaj, 3, numit Kirjataivaaksi, adică în traducere raiul cărții, este de asemeni o sală enormă dedicată lecturii în liniște, loc care vara se deschide spre o terasă în aer liber numită Balconul cetățenilor. Ideea plafonului ondulat de forma unor nori albi, cu goluri care lasă să intre lumina naturală, a fost atent studiată.  Există și o zonă pentru copii la etajul trei, chiar și camere speciale pentru îngrijirea lor, pentru somn, o cameră secretă pentru copii, cu o ușă ascunsă într-o bibliotecă și scaune de culoare mango, inspirate de filmul SF Rollerball. Sunt locuri pentru lăsat cărucioarele copiilor, cuptor pentru încălzit mâncarea adusă de acasă și este liber mâncatul oriunde, mai puțin pe covoare și pe canapelele îmbrăcate în textile.

Aici, pe lângă locurile de joacă gen Loru unde este încurajată auto-învățarea prin jocuri de grup, administrat de Divizia de Educație a orașului, există o cafenea și un alt loc cu mâncare ușoară. Plus peretele de basm, un loc atractiv pentru cei mici, un perete care poate spune o poveste finlandeză pe fond muzical ori poate fi un loc de creat desene, cum ar fi aurora boreală.

În mijlocul acestui mare etaj sunt rafturile joase cu cărți de împrumutat dar și un colț în care cititorii își pot face selfie-uri cu prietenii. S-a pus întrebarea de ce sunt rafturile atât de joase, sub înălțimea unui om normal. Nu s-a primit niciun răspuns oficial, doar există bănuiala că biblioteca va fi în viitor un loc al cărților digitale, ca o formă de salvare a naturii și folosirii înțelepte a spațiului. Și pentru posibila salvare mai ușoară a comorilor culturale în caz de calamitate naturală ori, de ce nu, provocată chiar de om! Vom vedea!

Deși simplistă, modernistă, biblioteca are câteva lucruri care o fac deosebită, chestii neîntâlnite în alte clădiri ce adăpostesc centre culturale:

Încălzirea este pe sistemul orașului, termoficarea și se face cu materiale adunate din resturile din păduri ori gunoi mennajer.

Toaletele sunt la subsol și sunt unele dintre cele mai performante toalete publice din Europa. Acolo există și robinete special concepute pentru reumplerea sticlelor de apă reutilizabile, adică sticle de sticlă! Cele de plastic sunt interzise.

Jaluzelele se deschid și se închid automat, fiind conectate la un software sofisticat, care măsoară locația soarelui și căldura zilei. Astfel fără ajutorul nimănui, ele coboară și urcă atât cât este necesar pentru a menține o temperatură optimă activității din interior.

Scara ce duce de la intrarea principală până la balconul Oodi, o lucrare specială a lui Otto Karvonen, este un omagiu adus vizitatorilor bibliotecii dar și celor care nu au această posibilitate. Zecile, probabil sutele de cuvinte, au fost strânse printr-o campanie publică despre cui ar trebui să fie dedicată biblioteca. Oamenii au cerut ca aceasta să fie accesibilă tuturor, indiferent de origine, etnie și cetățenie, avere, situație politică și socială, sănătate, să respecte drepturile fundamentale ale omului, cum ar fi libera informare și libertatea de exprimare.  Cuvintele pictate pe scara publicului lui Oodi au fost alese de un juriu adunat de artist iar ordinea ori felul cum pot fi asociate depinde de fiecare cititor, căruia îi revine și responsabilitatea a ceea ce transmite asocierea lor:  pentru excentrici, pt credincioși, pt bisexuali, pt cei care sunt hărțuiți, pt constructori, pt imigranți, pt travesti, pt poporul Sami, pt cei drepți, pt masochiști, pt cei care vor să știe, pt cei cinstiți, pt cititor, pt orfani, pt sexul opus, pt anarhiști, pt cei singuri, pt bătrânul meu, pt cei dezamăgiți, pt cei ce adoră extratereștrii, pt religioși, pt atei, etc. 

Covoarele  mari ce însuflețesc spațiul și stimulează imaginația au teme legate de literatura și mitologia finlandeză. Designul covoarelor este făcut de profesioniști autohtoni dar acestea  sunt realizate manual în nordul Indiei, acolo unde se fac de multe secole aceste tipuri de țesături. Temele covoarelor sunt clasicii literaturii locale, de la Minna Canth la Aleksis Kive (covorul se numește Cabana morții și redă locul unde a murit scriitorul)  și  de la Mika Waltari la Tove Jansson. Covorașul de artă Mika Waltari este situat la etajul doi. Un covor cu o poveste înțeleaptă inspirată din mitologie, este Știuca lui Tuonen, Manala (știuca din tărâmul morții) și este în Cafe Oodi. Cel despre scrierile lui Tove Jansson l-am zărit pe turul virtual tot la etajul 3, în zona dedicată familiilor cu copii.

Crearea acestor spații în care au fost așternute covoarele vrea să încurajeze cultura discuțiilor civilizate, a respectării părerilor partenerilor, a liberei exprimări.

Deși foarte tânără, biblioteca Oodi a atras deja premii importante:

1. 2019 Biblioteca Publică a Anului, adică cea mai bună bibliotecă publică nouă întreaga lume, premiu acordat de Federația Internațională a Asociațiilor de Biblioteci (IFLA);
2. 2020 Premiul internațional al patrimoniului cultural, adică are o mare influență pentru patrimoniul cultural pe care îl dezvoltă și influențează, devenind un exemplu;
3. 2020 premiul Detail 2020 pentru design unic și inovator.

Colegii coboți Tatu, Patu și Veera

Oodi are un sistem robotizat foarte avansat dar și în continuă perfecționare. Sistemul de returnare automată, MiR200 este robotul care mută cărțile, oricât de mari și grele ar fi. Clienții care returnează cărțile le pun pe o bandă rulantă, aceasta le duce la subsol unde sunt sortate tot robotizat în cutii, apoi duse de un robot mobil MiR200,  la etajul 3. La etajul 3, bibliotecarii pun cărțile înapoi pe rafturi. Sistemul este atât de bine pus la punct încât și lifturile își deschid ușile roboților și îi transportă acolo unde trebuie. În interviul unui bibliotecar se spune că un singur robot sortează 700 de articole pe oră iar sistemul necesită 2000 de operații pe oră, o muncă aproape imposibilă pentru un operator uman. 

Și colegii roboței ai bibliotecarilor umani, de fapt coboți, adică acei roboți colaborativi, cei ce lucrează să zicem cot la cot cu oamenii, au și nume drăguțe propuse de un elev  în vârstă de 10 ani: Tatu, Patu și Veera. Nașul și-a susținut ideea botezului prin faptul că Tatu și Patu sunt eroii unei cărți pentru copii, frații care încearcă să afle de ce oamenii sunt atât de grăbiți în fiecare dimineață, așa că merg la biroul pentru forța de muncă. În alt volum, ei devin inventatori și, printre altele creează ceva ce m-a distrat,  Detectorul de Mâncare Sâcâitoare. Cărțile sunt și în librăriile noastre online. Cum în lume, oricât s-ar strădui unii, nu se pot separa complet femeile de bărbați, și băieții Tatu și Patu aveau nevoie de o fetiță așa că puștiul de 10 ani a inventat-o pe Veera, purtătoarea unui nume finlandez ce înseamnă încredere și credință.

Coboții sunt folosiți și pentru a ajuta clienții bibliotecii să-și găsească revistele ori cărțile dorite. O bibliotecară umană spunea că procesul de căutare ar dura enorm de mult pentru fiecare cititor dacă nu ar fi aceste ajutoare non-umane care rezolvă problema într-un minut. Și că sunt foarte utili acelor persoane care suferă de anxietate socială și au destule rețineri să converseze cu un bibliotecar. Sincer, chestia asta mi-a dat de gândit!

Verne, îndrumătorul meu turistic 🤔

Dacă nu vă plac bibliotecarii umani care să vă îndrume în alegeri, dacă nu vreți să pierdeți timp cât sunteți în bibliotecă, puteți să vă consultați bibliotecarul Oodi fie de acasă, fie în metrou sau pauza de la serviciu, adică să conversați, chiar vocal, cu dl. bot de chat! În funcție de ce doriți să citiți, sunt azi șase …. angajați AI publici care conversează cu voi în finlandeză, suedeză ori engleză, dacă aveți instalată aplicația Obotti. La prima conversație lucrurile sunt un pic mai greoaie pentru că bot-ul abia vă cunoaște, abia vă află preferințele culinare, turistice, culturale, sexuale. La următoarele știe ce vă place, ce vârstă aveți, deci știe ce să vă recomande. Doar v-am spus mai sus că biblioteca are implementat sistemul omnicanal! Deși în dezvoltare, Obotti are mare succes la publicul bibliotecii Oodi. Să fie cumva și urmarea faptului că în anul 2017 țara a lansat proiectul Tekoälyaika, ce prevedea ca măcar 1% din populație să aibă acces la educație în domeniul inteligenței artificiale? Posibil!

Din cei șase boți publici – restul sunt la grădi, liceu și direct doctorat 😉- l-am ales pe Verne pentru că se potrivește dorințelor mele turistice! Doar că mă va duce în călătorii din alte lumi, că doar de aia se numește Verne! Puteam să-l aleg pe universalul Gutenberg, pe Dude pentru gastronomie ori pe Scarlett pentru aventuri amoroase, Doamne ferește! Sau pe Lennon dar rock-ul nu e chiar pe primul loc în preferințele mele! Boții aceștia se mai schimbă, după cum se poate îmbunătăți programul. Ori au și alte nume haioase în finlandeză, gen Bunica aventurieră și Exploratorul rătăcit al Universului. Simpatică este și ultima venită în grup, Lissu, botul comunitar.

Kirjasto Heimo ori Kirjastoheimo

Un fapt aparte este grupul de voluntari ce s-a format în jurul bibliotecii Oodi, se pare la inițiativa unor bibliotecari. Acest grup se numește Tribul Bibliotecii, Kirjasmo Heimo. Acesta este la rândul său împărțit în șase subtriburi, după activități. Unii, numiții ambasadori de lectură, se oferă să citească cu voce tare persoanelor cu dizabilități de vedere ori copiilor; alții se ocupă de jocurile de societate cu copii, tineri ori bătrâni. Alții, în general buni vorbitori de finlandeză, pot deveni instructori de cafenea, adică cei care ajută imigranții să învețe mai rapid limba finlandeză. De asemeni sunt apreciați voluntarii bunici de bibliotecă, cei care se ocupă de elevii mici după orele de școală! Ori poți veni cu o idee proprie care e analizată rapid și aprobată sau nu de membrii tribului.

Oodi  este o potrivire perfectă pentru o națiune cultă care și-a propus să ducă învățământul public la un nou nivel, citeam pe undeva pe net. Sau cum se spune pe pagina Archi Katalog, biblioteca este văzută ca un simbol al relației dintre guvern și societate, precum și ca un memento al mandatului Legii finlandeze privind bibliotecile, de a promova învățarea pe tot parcursul vieții, cetățenia activă, democrația și libertatea de exprimare

Am citit și recitit cuvintele Dr. Raluca Man despre acest centru de cultură unicat în Europa și care pe mine m-a dus cu gândul la marea bibliotecă alexandrină, desigur fiecare văzută prin prisma timpului și timpurilor:

Oodi este exact ce vreți să fie! Împrumutați cărți, citiți reviste, vă bucurați de prânz, lucrați, stați afară, vedeți un film, studiați, aveți o întâlnire, organizați un eveniment, savurați un pahar cu vin, aflați despre activitățile Uniunii Europene, compuneți muzică, coaseți perdele, vă jucați cu copiii sau vă jucați, pur și simplu. Oodi înseamnă toate acestea și multe altele.

Oodi completează cultura literară cu cultura digitală, iar ambele culturi coexistă în armonie, spune directoarea Soininvaara. Foarte înțelept răspuns la întrebarea despre amestecul activităților într-o bibliotecă publică a mileniului III, timp în care AI devine o forță ce va schimba lumea! Și așa cum am scris deja, serviciile bibliotecii folosesc robotica și AI. Coboții bibliotecari fac recomandări pentru cărți de împrumutat și evenimente, în funcție de preferințele clienților. Și până acum, după cum râdeau bibliotecarii umani, doar o singură persoană, o femeie de 60 de ani, le-a întors spatele oripilată de acest serviciu non-uman! Un altul l-a blestemat pe Tatu 😅 dar după ce s-a folosit de îndrumările lui, și-a cerut scuze cobotului!

La fel de interesante sunt cuvintele celor ce lucrează acolo:

Pentru noi, biblioteca este o instituție care combină atât elemente tradiționale, cât și noi. Biblioteca ar trebui să continue să promoveze lectura și alfabetizarea și, în același timp, ar trebui să promoveze accesul egal la informație. Biblioteca ar trebui să promoveze egalitatea, libertatea de exprimare și cetățenia activă. Ar trebui să sprijine și să dezvolte abilitățile cetățenilor, să îi ajute să obțină controlul asupra diferitelor canale de informare, să reducă decalajul digital și să predea alfabetizarea media. Acesta este răspunsul directoarei la întrebarea despre cum ar trebui regândite bibliotecile publice pentru a fi în sprijinul cetățenilor unei lumi în schimbare ultra rapidă.

La Oodi intrarea este liberă și gratuită în scop turistic. Sau pentru acomodare cu spațiile imense. Ba chiar se poate vizita fără ghid, folosind hărțile ce se obțin la punctul de informare de la parter, ori un audioghid. Sau orientare  prin jocuri pe un telefon inteligent, astfel că sunt explicate toate activitățile, atelierele, programele bibliotecii, în derulare pentru copii de grădiniță, elevi, studenți, adulți, până la bunici. Puteți veni cu animalele de companie, cu condiția ca ele să fie învățate să se poarte civilizat. De asemenea se pot închiria spații pentru diferite ocazii pe sume cu două până la patru cifre în euro, depinde de serviciile comandate. Localnicii își pot face abonament pentru serviciile cu plată. Oricum, lectura la fața locului și împrumutul de cărți este gratuit!

Cred că este superb să stai în Balconul Oodi și din când în când să ridici privirea de pe rândurile cu slove, să o odihnești admirând golful Töölönlahti. Sau, pentru că suntem deja de ceva timp în mileniul III, să asculți un audiobook și privirea ta să rămână într-un spațiu ce încă îți mai dă fiorul naturii aproape autentice….

Dar tot ce e nou aduce și critici, așa că nu este de mirare că și conceptul de bibliotecă Oodi a creat multe dispute. Sunt destui care au criticat faptul că se merge pe o modernizare nefirească a lecturii, pe folosirea eBook și audioBook în detrimentul cărții pe hârtie. Și că banii investiți în această clădire trebuiau direcționați spre tipărirea cărților în sistem clasic.

Când cei care te conduc știu ce vor, când o nație a acceptat că învățământul era la pământ, rușinos și că singura posibilitate de a se ridica pe harta lumii era/este doar CULTURALIZAREA în masă prin lectură gratuită, rezultatul este bun. Și când citești ce spun politicienii lor și pui în paralel realizările, ca român simți un nod în suflet și înțelegi ce diferit poate fi anul-lumină pe diferite meridiane.

Utilizarea bibliotecilor s-a schimbat, dar simbolismul rămâne același./ yle.fi/ Rauha Maarno, Director of the Finnish Library Association

Investiția semnificativă în Oodi reprezintă rolul central pe care îl joacă bibliotecile publice în Finlanda. Este, de asemenea, un simbol al modului în care s-a schimbat țara de la înființarea primei biblioteci publice la Vaasa în 1794.

Pe parcursul anilor 1800, numărul bibliotecilor publice a crescut, iar ideea a fost de a oferi finlandezilor posibilitatea de a învăța să citească și de a crește alfabetizarea. Bibliotecile vremii erau finanțate și întreținute de diferite fundații și organizații.

„Am avut o idee foarte puternică că alfabetizarea va duce Finlanda mai departe. Fără biblioteci, țara noastră nu s-ar fi dezvoltat în statutul său actual de stat al  bunăstării”, spune Rauha Maarno, directorul Asociației Bibliotecilor din Finlanda.

Perioada de după primul și al doilea război mondial până în anii 1980 a fost așa-numita Epocă de Aur a bibliotecilor din Finlanda. Bibliotecile au fost construite într-un ritm rapid, iar numărul de utilizatori a crescut rapid.

Odată cu adăugarea lui Oodi, există acum 730 de biblioteci publice în Finlanda.

Bibliotecile finlandeze sunt, de asemenea, bine utilizate, iar împrumutul de cărți este printre cele mai mari din lume. În țările nordice, Finlanda este numărul unu în ceea ce privește utilizarea bibliotecilor.

Preluare  yle.fi