Reflecții asupra identității

Mă întrebi cine sunt eu. Dar ştii cine eşti tu? Dacă te-ai
cunoaşte pe tine, m-ai cunoaşte şi pe mine, căci ce sunt eu
altceva decât un tu sub altă formă?

Orice nenorocire are două feţe: o faţă întunecată şi o faţă
luminată. Din păcate, noi vedem întotdeauna faţa întunecată.

Lacrima bucuriei şi lacrima durerii sunt din acelaşi izvor.

Mulţumesc lui Dumnezeu că perna mea este necuvântătoare. Dacă nu ar fi,
nu aş putea trăi între oameni.

Ochiul meu nu este ochiul tău şi nici ochiul tău, al meu. Şi atunci cum să avem
aceeaşi vedere asupra lumii?

Oricât de mult ai urca, oricât de mult ai coborî, întotdeauna va fi cineva mai
sus decât tine, va fi cineva mai jos decât tine.

Tot ce uităm noi intră în memoria lumii.

Întrebarea „Cine sunt eu?” este începutul drumului fie către grădina
raiului, fie către casa de nebuni.

Copilul tău îţi cere să-i aduci luna de pe cer, tu îi ceri lui să-ţi aducă fericirea…
Oare, care din voi doi este mai vrednic de milă?

Scriitorul libanez Mikha’il Nu‘ayme (1889–1988) / Străfulgerări. / Traducere prof. univ. dr. George Grigore