Grigore Moisil

Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil.

Întâmplător am dat peste citatul de mai sus, atât de actual mileniului nostru, notat într-o agendă veche pe care voiam să o dau la gunoi; era de pe vremea când hârtia și stiloul erau displayul și tastatura pentru 99% dintre pământeni. Și așa mi-am amintit de

Grigore Moisil (1906–1973)

cel considerat părintele informaticii românești, căruia ar trebui să-i mulțumim pentru introducerea calculatoarelor in țara noastră.

În 1930 a studiat la Sorbona și a susținut examenul de docență, cu lucrarea Sur une classe de systèmes d’équations aux dérivées partielles de la Physique mathématique (1931) și a fost numit conferențiar la Facultatea de Matematică din Iași. A plecat apoi la Roma cu o bursă de studii Rockefeller.

Grigore Moisil a fost matematician, profesor universitar, membru titular din 1941 al Academiei de Științe din România, membru titular din 1948 al Academiei Române, al Academiei din Bologna și al Institutului Internațional de Filosofie. Teza de doctorat a fost publicată la editura Gauthier-Villars din Paris fiind apreciată de savanții celebrii ai acelor vremuri.

 A supravegheat instalarea primului computer la Institutul de Fizică Atomică, alcătuind primul curs de informatică. El a fondat primul laborator de calculatoare din țară la Universitatea din București și s-a ocupat de pregătirea primilor informaticieni și modernizarea învățământului în acest domeniu. A militat pentru un sistem de învățământ modern, în care tehnica de calcul să devină accesibilă atât profesorilor cât și studenților și elevilor de liceu, anticipând evoluția IA. A fost premiat post-mortem cu medalia Computer Pioneer Award a societății IEEE, în 1996, devenind primul român care a primit această distincție.

Ziua de 10 ianuarie (data sa de naștere) a fost declarată Ziua Națională a Matematicii, Informaticii și Științelor. 

Și a fost pedepsit de regimul comunist român pierzându-și multe dintre drepturile meritate, el opunându-se intrării Elenei Ceaușescu în rândurile elitei Academiei Române!

Iată că și cugetările lui dau mult de gândit, mai ales în zilele noastre!

Cea mai scumpă ştiinţă e mai ieftină decât neştiinţa.

Aproape toate meseriile pe care cineva le va practica în viitor, de la inginerie la muzicologie, de la fizică atomică la turism, de la istorie la medicină, vor folosi calculatoarele. Calculatoarele nu merg singure, ca să meargă trebuie să aibă oameni pricepuţi să le mâie. Ca să ai oameni pricepuţi, trebuie să îi înveţi: CE?

Sunt perspective cari ni se deschid largi… şi goale.

Nicio problemă nu are graniţe. Orice răspuns are multe.

Într-adevăr, dacă este ceva cu care trebuie să rămână absolventul unor cursuri liceale, acel ceva este învăţatul de a gândi just.

Noi, matematicienii, facem activitate fără planuri; nu de alta, dar ca să ne deosebim de alţii, care fac planuri fără activitate.

Greu nu e să ai dreptate, greu e să convingi pe alţii. Nu întotdeauna e greu, ci numai când ai dreptate. Şi mai ales e greu să convingi pe cei care spun că s-au convins.

Ştiinţa merge astăzi mai repede ca omul de ştiinţă; ai pornit împreună şi ţi-o ia înainte. Ar fi de scris o dată povestea celor ce şi-au pierdut răsuflarea alergând după propriile lor idei. Şi tragedia celor ce, nevrând să rămână în urmă, nu pot să mai meargă înainte. Şi comedia amară a celor ce neputând alerga, încearcă să oprească puhoiul. Şi dramele provocate de cei ce, neînţelegând noul, îi prigonesc pe cei ce-l practică.

Marea calitate a unui şef de şcoală este de a fi bucuros când e depăşit de elevii săi.

Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.

Măsura legislativă, o indicaţie administrativă este una din componentele vieţii unei societăţi; opinia publică e o altă componentă. Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege, ea se va şi aplica. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le aplică.

Dușmanii se recrutează dintre prieteni!

Istoricul trebuie să aibă multă fantezie şi nu este rău dacă are şi talent literar.

O anecdotă în care nici ascultătorii, nici povestitorii, nu înţeleg ce se întâmplă, se numeşte roman psihologic.

Orice om are dreptul să bea un pahar de vin. Eu sunt om, deci eu am dreptul să beau un pahar de vin. Dar, bând un pahar de vin, eu devin alt om…

Imaginaţia e şi ea o sursă de informare.

Umorul? E un cocktail de revoltă și disperare.

Ştiinţa e formată numai din afirmaţii şi negaţii, dar trăirea unei ştiinţe e formată din întrebări şi răspunsuri, din bănuieli şi îndoieli.

Ştiinţa nu e tristă, decât pentru unii… și nu e bună azi, dacă ieri nu s-a gândit la mâine.