Manipularea…

Zilele trecute, căutând ceva informații despre un anume toreador, l-am reîntâlnit prin nesfârșitele pagini de internet, pe nimeni altul decât cel ce a demonstrat lumii cu aproape un secol în urmă, cum omenirea poate fi foarte, foarte ușor manipulată. E vorba de Orson Welles (1915-1985), regizor tânăr în 1938, 23 de ani, la un post de radio din New York și care a întrerupt în repetate rânduri emisiunea muzicală de seară pentru a anunța diverse dezastre majore pe planeta… Marte, cu invazia marțienilor pe planeta Pământ! Puțină lume citise cartea lui H.G. Wells, Războiul lumilor, scrisă cu ceva timp înainte, adică în 1888. Dar seara transmiterii a fost ideală, a corespuns cu ajunul nopții de Halloween…

Ceea ce a făcut emisiunea deosebit de convingătoare, a fost că O. Welles a imitat excelent la microfon chiar vocea preşedintelui Roosevelt, cel ce îndemna lumea la calm și spunea că autoritățile gestionează această situație nemaiîntâlnită până acum pe planeta noastră. Imitaţia a fost atât de bună, încât foarte mulţi ascultători erau convinşi că-l aud pe preşedinte în persoană, adresându-se naţiunii. Ce a urmat, este greu de descris. A fost haos nu doar în țară, chiar și dincolo de granițe, pentru că deja telefonul era un obiect normal în lumea americană și restul.

Întreaga poveste a iscat un scandal de proporții între presa scrisă și radio, primii acuzându-i pe cei de la radio că manipulează populația cu bună știință.

Din păcate situația s-a repetat în capitala Ecuadorului în anul 1949. Acolo a fost chiar tragic, 6 oameni au murit în nebunia care s-a produs pe străzile din Quito. Au mai fost reluări dar mai puțin ciudate, dacă ieșirea armatei pe străzi pentru a potoli populația poate fi un eveniment mai puțin ciudat (1960, Buffalo, statul New York).

În anul 1955, Orson Welles dădea un interviu în care își explica cumva povestea din anul 1938: „Când am realizat emisiunea despre marţieni, ne săturasem de faptul că ascultătorii credeau tot ce li se spune din cutia miraculoasă care este radioul. Am vrut să îi facem pe oameni să înţeleagă că nu pot lua drept bun tot ce se transmite pe unde”. Deja declarase pe 1 noiembrie 1938: „Credeam că filmele și benzile desenate i-au făcut pe oameni să-și dea seama că marțienii sunt doar un mit, că marțienii sunt aproape sinonimi cu fantezia”

Un jurnalist al acelor vremuri avea să recunoască crudul adevăr, ceva ce se repetă și azi: „Farsa de la radio demonstrează multe lucruri, inclusiv (…) că nu trebuie să subestimezi niciodată prostia publicului. Și, cu toate acestea, oameni inteligenți ne-au spus că le-a fost foarte frică de moarte și că au ratat, cumva, anunțul care explica faptul că emisiunea era doar o ficțiune produsă de mintea lui H. G. Wells” / jurnalist Martin Anderson, periodicul Orlando Sentinel. Căci, este adevărat, înregistrarea a rămas, Welles anunțase acest fapt la începutul emisiunii!

Dacă vreți să-i aprindeți câteva lumânări lui Orson Welles pentru că v-a deschis mintea despre cum media prin Breaking Fake News de pe calea undelor, cea mai rapidă cale, poate minți poporul, aflați că locul veșniciei resturilor sale pământești, l-am aflat și eu 😉 și vi-l pot divulga »✝✝ Doar că mormântul e foaaaarte mare….

După acel eveniment, mulți au detestat radioul. Dar parafrazând, Sfârșitul n-a fost acolo…. Al lumii pământene! În timp manipularea și-a găsit noi unelte, precum televiziunea, internetul, facebookul, instagram, tiktok… dragnea… pinochio…. șoșo… simion… firuța-pandeluța…. mache…. &:

 

Detest televiziunea. La fel și arahidele. Dar nu mă pot opri din mâncat arahide...

Orson Welles