Nu zidurile fac o școală ci spiritul care domnește într-însa. / Ferdinand I Întregitorul
Au trecut doar 7 ani de când sărbătoream un secol de la Marea Unire! Marea Unire înfăptuită nu doar din simpla dorință a unei părți a poporului român. Singuri, românii n-ar fi putut să facă acest fapt măreț. Am fost ajutați de familia regală de atunci, Ferdinand și Maria („Maria a reușit în câteva zile ceea ce politicienii n-ar fi reușit într-o lună întreagă” / prim-ministrul Ionel Brătianu). Și prin ei, ajutorul a venit de la casele regale europene.
Azi am lăsat televizorul deschis toată ziua să deruleze imagini din inima unirii, Alba Iulia și din capitala țării noastre, București. M-au oripilat huiduielile adresate premierului României pe fondul intonării imnului național. Și m-au uns pe suflet vocile militarilor de toate gradele, ale politicienilor locali și mai ales ale publicului simplu care au reușit să-i acopere. Și nu în ultimul rând multe felicitări dlui. prim ministru Bolojan care și-a găsit timp, putere și curaj să participe și la București dar și la Alba Iulia la serbările unirii. Nu era datoria lui dar, să recunoaștem, a arătat lumii că nu se teme nici de huiduieli, nici de eventuale situații greu de gestionat fizic. Și le-a dat o lecție celor ce stau pe trepte mai sus decât el, exceptând pe președintele țării care are prin natura funcției, un program foarte încărcat în această zi. (Primul om în stat este Președintele României, al doilea este președintele Senatului, iar al treilea este președintele Camerei Deputaților. Premierul este al patrulea om în conducerea statului.).
Să nu credeți că sunt fan convins, leșinat precum suveraniștii georgieni, ai premierului ori președintelui țării. Pentru mine sunt oameni care nu au nevoie de osanale, pupat de mâini și picioare, cântece dedicate, pâine și sare la orice pas. Sunt rezervată în a le aprecia munca, încă, atât cât mă pricep eu.
Visul de veacuri se realizase: România Mare era un fapt împlinit, dar nu trebuia să rămânem încremeniți în acest punct. / Regina Maria a României
Nu-i acuz pe cei ce au fost actori plătiți, urlătorii zilei la Alba Iulia, mercenarii unor manipulatori. Mercenarii aceștia au un IQ redus la un burger, un suc și eventual o sută de lei (sincer, de la suveraniștii-naționaliști mă așteptam să ofere chiftea comme à Rome 😉și vin). Totuși printre cei ce-i conduc azi, sunt și câțiva oameni pe care i-am apreciat intelectual acum niște ani, înainte de dezvelirea către lumea reală a acestui tragic golem al suveranismului, naționalismului, legionarismului. Oare ei nu știu că drapelul României și imnul sunt sfinte pentru românii creștini adevărați, asemeni icoanei lui Isus și Tatăl Nostru? Se pare că neuronii mei au fost defecți atunci când îi ascultam, nedetectând pericolul. Încă nu m-am școlarizat complet cu mesajele subliminale.
Oricum este urât pentru conducătorii care aruncă cu noroi în simbolurile țării, în memoria celor ce și-au dat viața pentru întregirea României Mari. Conducători care manipulează istoria unei națiuni doar din interes propriu.
Am să închei copiind cugetările din jurnalul unui scriitor-cameleon politic, mason și rusofil, M. Sadoveanu:
„Orice naţiune are două categorii de reprezentanţi: ai puterii şi ai meritului. Cei ai puterii reprezintă o epocă mărginită; cei ai meritului sunt reprezentanţii ei veşnici. Cei dintâi primesc strălucirea de la naţiunea lor; ceilalţi dau naţiunii lor strălucire. Primii o servesc sau o tiranizează cu propriile ei forţe, ceilalţi o acoperă cu binefacerile geniului lor. Primii îi pot suscita inamici între popoarele vecine; oamenii de talent şi de geniu îi aduc respectul lumii întregi“.
La mulți ani România! Să trăiești cât mai mult în pace! Să ai conducători înțelepți!
Gânduri pe tastatură, gânduri de citit.... 