Primul gând.

Reprezentativ

Primul gând…  Niciodată la mine nu este un singur gând ci ele se amestecă, se unduiesc unele cu altele, este un adevărat  festival de gânduri, idei, speranţe, vise, dezamăgiri, bucurii…este cumva esența vieții așa cum mi-a fost scris să o trăiesc.

Dar un gând tot a fost care s-a ridicat deasupra precum ghiocelul primăvara devreme. Să nu amestec plăcerea hoinărelilor mele prin lume cu întâmplările zilnice, să nu-mi scriu gândurile negre sau albe, ori poate doar gri, pe blogul unde-mi povestesc  zilele de frumoase vacanțe,   Sufletdeturist.ro      Acela este și sper să rămână un blog serios pe care, chiar de-l citesc puțini, să fie de ajutor celor pasionați de turism și istorie. Sper să-l pot duce cât mai mult timp, este copilul meu de suflet.

Gânduri pe tastatură sau Gândul zilnic !  Un blog care, după cum mă cunosc ca zodie maimuță⇔leu (hai să fie totuși leul primul, pentru mândria mea😂),  plus ca zodie de foc 🔥, sunt de pe acum sigură că pe parcurs voi mai schimba câte ceva pe aici, după cum mă voi simți  felină, pardon, Leoaică🐯  sau Maimuță 🐵 Dar cui nu-i place schimbarea  ?!  

Îmi iau gândurile din întâmplările de zi cu zi, din presă, din vecini, de pe stradă, din goana mașinii sau din lătratul câinelui cel mic al meu  și îmi place să le ilustrez cu ajutorul       Pixabay,      un prieten de nădejde pentru ambele mele bloguri.

Mulțumesc 2018 că m-ai însoțit  încă un timp prin viață !

Bine ai venit 2019 ! Când ești gata să intri pe ușa casei mele, te voi întâmpina cu un zâmbet, cu inima pregătită să primească tot ce este scris în cărticica vieții pentru acest an  pe care sper să-l parcurg până în ultima lui secundă.  Sunt atentă cu dorințele mele așa că dragă 2019, nu mă abandona pe drum, înainte de a pleca să-i faci loc lui 2020  😉                            Să ne îndeplinești la toți visele frumoase, dragă 2019 !

Reprezentativ

Decembrie trist !

Au trecut 29 de ani ! Ani plini de speranțe imediat după ’89, apoi ani de dezamăgiri, de întrebări fără răspuns. De ceva ani, fiecare decembrie vine ca un blestem, cu tăieri de salarii, cu batjocora guvernanților, cu promisiuni încălcate dar îmbrăcate în poleială ieftină pentru creiere sărace. De ce ar fi fost altfel decembrie 2018 ?! De fapt acesta este un nou mod de a petrece Crăciunul : cu fantoma nesiguranței zilei de mâine, cu amenințarea sărăciei, atât intelectuale dar mai ales financiare. Se vorbește brusc de taxă pe lăcomie, despre multinaționalele care duc beneficiul peste granițe, se dau ordonanțe de urgență de parcă am fi într-o situație limită de a fi invadați și nu una majoritar normală. Sunt aceleași tipare, aceleași lozinci ale anilor de după al doilea Război Mondial când o lume s-a prăbușit, când cultura și economia României au căzut brutal. Vrem în Schengen dar noi, România, țara ajunsă culmea, a doua ce mai săracă din Europa, ne tăiem unica crenguță ce ne mai ținea deasupra valului tsunami. La sfârșit de an, nu avem buget pe 2019, dăm o nouă ordonanță care vine cu încă 65 de modificări la Codul Fiscal după cele 230 de anul acesta, ultimele cel puțin ivite peste noapte din sacul lui Moș Gerilă, modificări de care nu s-a știut nimic, nu s-au discutat cu cei din lumea finanțelor, sunt un fel de lagăr de exterminare pentru mediul de afaceri românesc și în final pentru cetățeanul de rând care nu va putea face față scumpirilor. Chiar pentru cetățeanul care votează cu un anume partid, pentru trei mici și o bere ce vor deveni un bumerang dur în bugetul lui de pensionar ! Va fi anul 2019 groparul României ?! Ne vom trezi cu frigiderele goale, cu caloriferele reci, cu casele abandonate că nu le vom mai putea întreține nici măcar la un minim de confort uman al mileniului trei ?

E pMrimul Crăciun în care simt o mare și întemeiată teamă. O fantomă plutește printre beculețele bradului, parcă absorbind pentru totdeuna mirosul sarmalelor și al cozonacului și care duce cu ea căldura din sobe și calorifere dar și pe cea din suflete noastre !

Nici un câine nu pleacă dintr-o măcelărie ! O zicală de consilier de prim ministru ! Dar omul normal poate pleca dintr-o țară anormală, așa cum se întâmplă de după 89. Și nimeni nu-i poate condamna ! Că nu mai avem o țară care să-i intereseze pe cei ce ne conduc, guvernanți care ne transformă în iobagi, s-a văzut anul acesta când trebuia, aveam interesul să ne fălim lumii întregi cu secolul nostru de întregire. Dar nu mai suntem o țară normală, suntem iar pe marginea unei râpe de unde căderea va fi dramatică și poate ireversibilă.

Doamne, cu ce ți-a greșit poporul ăsta român ?!