Pericle zis Olimpianul

Poate că nu te interesează politica dar fii sigur, ea se va interesa de tine!

Zicala aceasta este atribuită conducătorului atenian Pericle. În alte variante, lui Platon. Cred că ar trebui să o întrebăm și pe Olguța… Dar Pericle chiar a lăsat moștenire cugetări profunde despre democrație, curaj, politică și timp, unele fiind culese din scrierile istoricilor care au amintit viața lui, precum Tucidide și Plutarh. Totuși dincolo de autorul ei greu de identificat după atâtea secole, cert este un avertisment despre caracterul frecvent murdar al politicii neinteresate de clasele mici și, ce e mai grav, o vom simți din plin peste câteva zile!

Pericle, 495 -429 î.Hr., a fost un conducător al Atenei antice de care este legată expresia epoca de aur a Atenei. I s-a spus de tânăr Olimpianul, chiar și de către adversarii care i-au recunoscut meritele. Se spune că a intrat și ieșit din politică cu aceeași avere, a fost ales de atenieni să-i conducă timp de aproximativ 40 de ani, din 467 până în 428 î.Hr., când a murit de ciumă, după moartea fiilor lui, provocată de aceeași boală. Surse spun că a fost înmormântat în cimitirul Kerameikos din Atena, un cimitir deschis prin anii 2700 î.Hr., foarte apreciat de eleniști și care a fost închis în sec. VI d.Hr. L-am vizitat, inclusiv muzeul din incintă. Merită un popas.

Timpul e cel mai înțelept sfătuitor.

În timpul domniei lui Pericle au fost reconstruite templele de pe Acropole, zidurile fortificate din jurul Atenei, templul Erekhtheion, Teatrul lui Dionysos, lucrări încredințate marelui sculptor Phidias. Cetățenii atenieni inițial au refuzat să contribuie la aceste construcții dar Pericle le-a spus simplu că totul va fi pe cheltuiala lui, niciun ban nu va fi scos din vistieria cetății dar că pe frontonul Partenonului va fi scris Pericles și nu Atena. Cetățenii n-au acceptat, au contribuit mai ales că viața lor sub acest conducător a fost mult îmbunătățită.

Oamenii noștri publici au, pe lângă politică, și treburile lor private de care să se ocupe dar cetățenii noștri de rând, deși ocupați cu munca lor, sunt totuși judecători corecți ai chestiunilor publice…..

Se spune că singura lui greșeală a fost Aspasia, o hateiră ce a devenit a doua lui soție….

Ceea ce lași în urmă nu este ceea ce este gravat în monumentele de piatră, ci ceea ce este țesut în viețile altora.