Informațiile, adevăr sau fals?

E început de an și a venit vremea să-mi pregătesc vacanțele, căutând atât informații de călătorie, reguli de respectat pe unde vom merge, plus date sigure despre drumuri, prețuri medii, mijloace de transport, climă, etc. Ca de obicei, trebuie să fiu foarte atentă ce materiale iau de bune pentru a nu rata obiective importante. E puțin dificil să știi ce surse de informare sunt sigure sau cu o abatere neînsemnată și câte sunt mincinoase.

Am găsit de multe ori informații false pe bloguri, în special pe cele turistice, de nutriție și de leacuri naturiste. Nimic nou sub soare, dezinformarea s-a născut când omul primitiv și-a ales prima dată un șef de familie, de trib, care și-a dat seama că poate trăi mai bine dacă-i minte pe ceilalți cu ceva. Apoi istoricii au stabilit că  informațiile false au fost folosite cu bună știință de faraoni, apoi de regii europeni, prin viu grai și documente regale care și azi dau dureri de cap specialiștilor. Iar când Gutenberg a reinventat tiparnița cu litere mobile în sec. XV, fără să știe că aceasta deja funcționa la chinezi încă din sec. XI, răspândirea informațiilor false a căpătat viteză. Dacă până atunci ziarele se multiplicau mai greu, cel puțin în Europa, noua tehnică le-a fost favorabilă. Căci ziarele și prin ele desigur și informațiile false, au un trecut foarte bogat, pornind de la Acta Diurna din vremea lui Iulius Caesar și chinezul Pao.

Cea mai mare afacere de răspândire a știrilor false este pe domeniul politic și  economic. Dar ce te faci când cauți informații pe net în pagini de specialitate, că doar trăim în epoca acestui zeu suprem, iar informațiile găsite sunt false, creații proprii ale autorului/administratorului blogului, site-ului sau, și mai bine, sunt copiate uneori mot-à-mot de pe alte bloguri, ziare, lucrări. Unele articole sunt create din paragrafe copiate de pe site-uri de valoare, combinate cu fraze pompoase de prin presa scrisă  și … gata! A apărut ditamai articolul pe care uneori îl apreciază foarte mulți fără să știe de fapt ce au apreciat. 

Când sunt creațiile administratorului blogului, este cum este că măcar știi unde nu te vei mai întoarce. Ce te faci când apar pe site-uri de impresii comune unde nu sunt chiar deloc verificate și vin în contradicție cu alte informații foarte corecte de altfel? Dacă ești nou pe acel site și nu știi userii, poți lua o plasă frumoasă. La acel articol pot apărea câteva comentarii, unele de felicitări, unele mai realiste, în încercarea de a-l aduce pe autor cu picioarele în papucii proprii și nu ai altora dar pe care tu, cititor nou, nu prea știi cum să le privești. Pe cine să crezi? Pe autorul articolului plin de gogomănii sau pe cel care informează corect? Dacă ești pregătit să verifici informațiile, e ok. Dar dacă ești o persoană grăbită, care nu citește prea mult și ia de bună prima informație pe care îți cad ochiii? 

Cea mai recentă fază întâlnită de mine a fost pe un site turistic comun pe care am scris și eu. Un articol despre Istanbul din care am scos câteva perle:

….de vizitat in partea asiatica: Moscheia albastră superba dar decat mormintele sultanilor. Restul Moscheia inchis. Catedrala Sfânta Sofia e in renovare dar ai ce vedea.
Palatul Topkapi: imens cel putin 2-3 ore. Nu ratați baremul. Pret 72 lire plus 42 lire barem.
…regret ca nu am putut vedea piata Tarom si palatul sultanilor

Am ajuns la articol la indicația cuiva care știa că am în plan o nouă vizită în Istanbul. M-am amuzat, m-am întristat, am dat un comment de genul ridendo castigat mores  și …  mi-am luat-o!  Bine, nu știu nici acum din ce parte a fost privit acel râs al meu: din perspectiva lui Platon (râsul este apanajul nebunilor, cei înțelepți ar trebui să fie foarte sobri 😣) sau din punctul de vedere al lui  Descartes (pierderea controlului celui care râde). Acum sincer vorbind, eu aș merge pe mâna lui Freud: în acea postare și comentariile ei eram trei participanți: autorul articolului, cei care râdeam și încercam o corectare făcând haz de necaz și martorii atrași fiecare de către una din părți. Mă rog, pentru mine Lev Tolstoi are ultimul cuvânt:

Umorul constituie o forță. Nimic nu unește mai mult oamenii decât râsul.

Dar, revenind la povestea informațiilor false, problema dezinformărilor m-a preocupat de mai mult timp (acum câțiva ani cineva m-a săpunit bine pe un site turistic că am susținut, pe baza experienței unei excursii calde la fața locului, argumentând și cu chitanțe originale, faptul că în Croația parcările se pot plăti cash, cu card, online sau cu monede, pe câtă vreme turista susținea și recomanda că nu există alt sistem decât plata cu monede… în toată Croația! Și culmea, avea și susținători care chipurile trecuseră prin același procedeu iar alții, naivi, întrebau unde pot schimba bani în kune și desigur lipa metalice! Păi pentru o excursie cu auto propriu sau închiriat, de doar 3 zile în Croația, dacă era așa cum spunea acea turistă, e nevoie de cam două kilograme de kune și lipa!).

De ce am amintit cele două întâmplări? Pentru că citesc destul de multe bloguri românești și străine, mai ales cele axate pe turism și pe tratamente naturiste și nu de puține ori îmi fac cruce sau îmi scapă câte o expresie care s-ar putea lăsa cu mătănii dacă m-ar auzi un popă.

Cum de felul meu verific știrile la mai multe surse și cum asta totuși nu mă scapă de a fi păcălită uneori cu informații false despre ce am de vizitat de exemplu, m-a pus ăl cu cornițe să văd dacă e ceva agitație, vre-o lege cumva care să mai potolească setea asta de informații dezinformatoare. Așa am aflat că până și mai marii Europei au în studiu acest fenomen al informațiilor false. Dar, ca orice plagă ce aduce sume mari de bani, nici aceste grupuri de experți  nu vor avea o rezolvare a problemei:

Combaterea dezinformării online: grupul de experți pledează pentru mai multă transparență din partea platformelor online.       Raportul Grupului de experți la nivel înalt se concentrează în special pe problemele legate de dezinformarea online, și mai puțin pe știrile false. Experții au evitat în mod intenționat expresia „știri false”, întrucât au considerat-o neadecvată pentru a reflecta complexitatea fenomenului dezinformării, acesta din urmă presupunând și conținuturi în care se prezintă informații neadevărate alături de fapte dovedite.Raportul definește dezinformarea ca fiind informațiile false, inexacte sau înșelătoare care sunt concepute, prezentate și promovate în scopul de a obține un profit sau de a cauza intenționat un prejudiciu public. 

Tot în aria turismului, pentru că în paragraful de mai sus se vorbește despre informații înșelătoare promovate în scopul de a obține profit, intră și rezervarea cazărilor, recomandarea unor restaurante din țară și din lume, lăudarea excesiv sau blamarea acestora, a transportului în comun, a obiceiurilor tradiționale, a culturii unui popor, etc., lista e prea lungă. Dacă obișnuiți să vă faceți o minimă documentare despre locul unde doriți să vă petreceți o vacanță și veți studia forumuri și bloguri turistice, constatați că am dreptate. Despre restaurante din diferite zone pe care le-am colindat, mi-am propus să nu mai povestesc pe blogul meu cu impresii turistice. Am luat câteva plase serioase mergând la pomul lăudat așa că ne-am lecuit de a căuta restaurante recomandate chiar și pe TripAdvisor. Ultima plasă a fost în Atena anul trecut dar a avut așa găuri mari că a fost cea care a pus dop acestui tip de alegeri. Preferăm orientarea proprie, de moment și loc.

Cât despre cazări, aici nu mă pot plânge, au fost doar câteva  parțial nereușite – trei din peste 100 de pe Booking.com. Și culmea, două în Croația în același an și una în Bulgaria anul trecut (Simitli, Alpine Garden Hotel ), bună cazarea, excelent restaurantul propriu dar un loc care organizează petreceri de noapte și nu menționează asta la rezervare).  Nu am rezervat niciodată pe AIRBNB deși m-a tentat. Am renunțat să-mi fac cont pentru că nu-mi place să plătesc mereu înainte. Și se pare că bine am făcut. Procentul celor care se plâng de cazări proaste sau doar ciudate dar și procentul proprietarilor care au de a face cu turiști ciudați, se pare că este destul de mare. Plus că, aveam să citesc cu uimire pe câteva studii de caz, firma nu se implică în medierea necazului și nici în returnarea banilor atunci când e clar, clientul a fost înșelat sau când proprietarul este cel păgubit. Recent aveam să am confirmarea de la cineva cunoscut că a pățit exact ce citisem pe niște forumuri, adică nici vorbă de cazarea pentru care plătise după ce a văzut pozele superbe, însă dovedit false. A fost cazat într-o magherniță, motivația a fost că la cazarea rezervată era o inundație iar reprezentantul AIRBNB care trebuia să modereze cazul, nu s-a implicat, ba mai mult, a luat de bune comentariile proprietarului. 

Vorbeam de informații false când căutăm să ne documentăm despre un obiectiv turistic, un eveniment, un muzeu sau un tur de oraș. Pe bloguri informațiile variază. Nu am nimic cu cele care trec sumar peste câteva informații importante care interesează orice turist serios. Dar când constați că informația se repetă în mai multe articole, scrise de mai mulți autori, în același format, eu una nu prea mai revin pe acele pagini. Când unul din blogurile de la care s-a copiat intens mai are și o greșeală foarte vizibilă care se repetă la n, e foarte clar că autorii de după primul 😆 n-au verificat măcar două-trei chestii, fapt destul de ușor azi când toți mânuim internetul. Am avut o astfel de surpriză căutând cât mai multe date despre Hagia Sofia din Istanbul. Deși unii scriitori  au dat stilul lor propriu articolelor, greșeala se repeta la foarte mulți, semn că nici măcar Wikipedia nu o răsfoiseră puțin.

Bine, surpriza cea mai mare a fost cu un articol unde autorul a copiat Wikipedia dar a amestecat puțin paragrafele fără să le primenească cuvintele. Inițial m-am păcălit și am zis wow, ce articol muncit. Apoi s-a aprins un bec, obiectivul îl vizitasem și eu și culmea, mă documentasem și pe tanti Wiki 😏, așa că lent dar sigur, neuronii mei au conștientizat acel déjà-vu!

Să zicem că informațiile aiuristice din turism n-ar fi chiar un mare necaz dacă nu le cerni puțin, deși sunt țări unde informația incorectă luată fără cercetare, te poate duce chiar în fața unui judecător local și apoi la o cazare All neplanificată. Și din acest aspect mă intrigă cum de mulți turiști întreabă pe forumuri care sunt condițiile de călătorie într-o anume țară, cum se trece vama, cum se circulă. Câte informații diferite primesc? Potop! Unele de la alți turiști care au fost acolo ori au avut pe cineva care a călătorit în zonă poate și cu n ani în urmă. Păreri uneori corecte, uneori contradictorii care pe forumuri devin chiar și fumigene. Iar cel care întreabă, dacă nu are noroc de cineva care să-i dea indicații bune, eventual să-l îndrepte pe site-uri oficiale,  e destul de confuz și poate avea o vacanță tristă. 

 Dar ce ne facem cu multitudinea de bloguri care recomandă cu foarte multă ușurință tratamente naturiste sau naturale cum zice dl. farmacist Bojor, recomandă alimentație fie prea proteică, fie vegană, cure de toate felurile, tratamente miraculoase, consumul unor ceaiuri sau combinații din plante exotice care nu au cum să se găsească pe toate piețele lumii. Cum vă puteți închipui că există atâta ghiara Diavolului încât să vindece populația globului când ea crește în puține zone și ar  avea nevoie de 25-30 de ani pentru a se concentra în substanțele necesare unui tratament? Sau aloe vera?  

Sunt pagini extrem de convingătoare, produsele sunt scumpe dar din tot ce se scrie acolo, doar banul pe care îl dă credulul este real. Aici e grav, uneori aceste falsuri aduc probleme pe viață sau chiar scurtarea drastică a ei. Vă povesteam în articole mai vechi despre noianul de informații false, alarmiste, privind consumul de miere de albine, despre înlocuitori de zahăr (apropo, nu este chiar așa diavolesc zahărul pe cât se spune, dacă e consumat rațional) și am de gând să scriu despre el câteva. Îmi amintesc noianul de articole care interzic consumul salatei combinate de roșii și castraveți, de cartofi și orez, de carne cu cartofi sau cu salată, de băut apă în timpul mesei, de toxica friptură de porc, de…și de…. Mă întreb, oare acești răspândaci ce mănâncă? Unele din combinații fac parte din dieta adevărată mediteraneană.  Și tot așa mă întreb cum poți generaliza modelele de nutriție când oamenii de pe această planetă sunt diferiți funcțional după zonele geo-climatice în care locuiesc? Cum ai putea să-i zici unui inuit să fie vegetarian? Sau unui japonez să nu consume pește?

Bun, m-am cam întins la vorbă pentru că  azi două lucruri mi-au părut false grosolan: primul, căutând cazări în Grecia am constatat că 18 nopți de cazare bună în diferite locații grecești mă costă cât patru în Barcelona. Asta după ce un expert mi-a zis direct că Grecia e foarte scumpă și nu merită banii pentru că grecii sunt leneși. El merge doar în Turcia, în Grecia nu a fost! Care Turcie, de altfel o țară extraordinară turistic, iertat să-mi fie, e cam tot cât Grecia la preț dacă mergi în același stil și nu la o cură UAI.

Al doilea fapt ce mi-a amintit de informațiile false bune doar pentru cei ce scot profit, a fost de natura tratamentelor minune. Am asistat fără voia mea la o convorbire telefonică (în tramvai), când o mamă cerea cuiva bani cu împrumut, o sumă mare, pentru niște sucuri cu care copilul ei bolnav de cancer se va face bine. Așa îi spusese vânzătoarea care contacta persoanele bolnave și le vindea iluzii pe sume mari de bani, argumentând cu articole medicale despre persoane care s-au vindecat de orice boală. Cum nu sunt chiar afoană în aceste procedee naturiste, știu că acele sucuri nu-l vor trata pe bietul copil. Ba, după cum povestea mama că trebuie dat fără știrea medicului și în cantitate apreciabilă, sucul de sfeclă roșie îmbuteliat și amestecat cu suc de mere și citrice, în mod sigur și cu un conservant, îi vor face chiar rău copilului. Din păcate nu puteam interveni că probabil mi-aș fi luat vorbe grele și nu m-ar fi crezut că sucul de sfeclă roșie se bea singur, într-un timp scurt de la stoarcere și în cantități moderate.  Plus altele.

M-am oprit doar la două zone care pe mine mă interesează – turismul și tratamentele naturiste – dar arta informațiilor false este extrem de bogată. S-a îmbogățit de-a lungul evoluției omului și acum, în era noastră tehnica o ajută fantastic de mult. Și desigur lenea noastră, omenească, de a ne informa, de a verifica. Fake news, False news cum vrea Fb să zicem , bloguri, forumuri, site-uri, reclame pe stâlpii de pe străzi, în ziarele tradiționale câte au mai rămas, mă rog, oriunde, trăim într-o lume de potop informatic din care ne este din ce în ce mai greu să deosebim ce e bun și ce e fals.

Oare cât de des vă dați seama că sunteți la o intersecție informațională, una prost organizată și nu știți care ar putea fi alegerea corectă?