9, un loc bun sau rău?

Ați auzit de freegans? Eu da însă mereu am amânat să scriu deși mi-am propus asta. Pentru că este o temă, o problemă interesantă cu care se confruntă omenirea și în particular și noi, românii. Dar să o luăm pe rând.

Ieri făceam muncă intelectuală călcând rufe. Da, corect pentru mine, eu când dau cu mopul, mestec în ciorbă sau calc rufe, gândesc intens 🤔 sau încerc să ascult ceva frumos. Ieri fiind și la tv reînviată grădina zoologică umană, pe undeva prin centrul capitalei, am deschis televizorul pe un post oarecare ce nu făcea politică la ora 13 fix. Și o știre mi-a amintit de acest cuvânt, freegans.

Freegan este acea persoană care își procură hrana din gunoaie, adică din tomberoanele aparținând piețelor, marilor magazine alimentare, restaurantelor sau chiar cele ale persoanelor fizice. De fapt freegan este un cuvânt combinat, provenind de la free și vegan, ambele atât de cunoscute în lumea noastră actuală, mai ales acolo unde se luptă intens pentru a vorbi corect românește. Dar nu prea mult în română….

Revenind la subiect, americanii spuneau că freegans sunt persoanele care folosesc strategii alternative de viață bazate pe participarea limitată la economia convențională și pe consumul minim de resurse naturale. Lămuriți, da? Un fenomen apărut acum cam jumătate de secol, denumit așa pe la început de mileniu III și care azi înseamnă mult mai mult decât spune cuvântul. Adică un freegan este un consumator de bunuri de orice fel, de la locuință, transport, haine, electronice, procurate toate din ce aruncă alții. Mă voi opri la mâncare pentru că acest aspect îmi pare ciudat, trist, îngrijorător.

Subiectul este bogat, freeganii sunt adepții muncii puține, doar atât cât poți să-ți asiguri un trai minim, iubesc libertatea de a petrece mult timp cu familia și prietenii, preferă să-și cumpere doar foarte puține lucruri în locuință. Și ce este mai șocant, mănâncă din ceea ce aruncă alții, adică din gunoaie.

Recunosc că problema m-a șocat acum câțiva ani când am văzut un material filmat, având ca eroină o femeie americană care seara se îmbrăca într-o salopetă și mergea cu o mașină scumpă să adune alimente din tomberoane, apoi gătea produse extraordinare într-o bucătărie super elegantă și modernă. Ba mai mult, organiza petreceri cu persoane sus puse, servind mâncare pregătită cu alimente luate din tomberoane. Adică recicla alimente din gunoi folosind aparatură de ultimă generație, preparând mâncăruri sofisticate care necesitau și un consum mare de apă, electricitate și gaze naturale! Problema a fost că un timp invitații – somități locale – n-au știut originea alimentelor dar când au aflat, au devenit foarte fericiți. Toți! A naibii politica asta!

Cum spuneam mai sus, subiectul e vast, a născut polemici uriașe dar, în esență are la bază un fapt cu care se confruntă lumea modernă: surplusul de alimente cumpărate sau gătite în casă dar care se aruncă la coșul de gunoi! Adică una este să arunci o dată, rar, câteva felii de pâine care au mucegăit sau puțin lapte care s-a stricat, vara. Sau chiar un rest de friptură rămasă de la un invitat la masă.

Nu, oamenii vremurilor noastre aruncă cu multă inconștiență alimente bune, unele în termenul de garanție. Motivele? Multe: fie au cumpărat prea mult, cantitativ, alimente perisabile, fie nu le place ce au luat, probabil la o ofertă ce părea foarte avantajoasă. Așa se ajunge să se arunce pungi nedesfăcute cu legume și fructe, iaurturi, lapte, carne, brânzeturi, câte altele. Acum ceva ani am văzut la noi, în București, pus pe un tomberon un pui întreg ce părea perfect la culoare și, după cum era aerul în jur, cred că și la miros. Mi-a rămas în minte pentru că m-a șocat puțin.

Un raport FAO – Food and Agriculture Organization of the United Nations, de acum câțiva ani, concluziona că risipa alimentară este un fenomen întâlnit atât în țările dezvoltate cât și în cele sărace. Diferă doar cantitatea și calitatea alimentelor aruncate la gunoi, comun fiind la ambele în special aruncarea de fructe, legume, produse de panificație. Cantitatea globală este uriașă și reprezintă, zice raportul, cu mai mult de jumătate din culturile anuale de cereale ale lumii.

Fenomenul cumpărăturilor exagerate la mâncare dar și la haine a ajuns și la noi în Romania. Aveam să constat, citind binențeles, că românii noștri aruncă în medie 2,2 milioane tone de alimente într-un an, în general produse ambalate, foarte multe în termenul de garanție și perfecte pentru consum. Din această cantitate, cam 53% provine din gunoiul gospodăriilor particulare. Altfel spus, la sfârșit de an 2019 eram pe locul 9 în lume pentru cantitatea uriașă de alimente aruncate aiurea la gunoi (declarația lui L.Borbély într-o ședință din Guvernul României).

Problema este mai gravă căci, după cum probabil ați mai citit sau văzut pe la tv uneori, la fabricarea majorității alimentelor prelucrate, se eliberează în atmosferă o cantitate de aproximativ patru ori mai mare de gaze cu efect de seră decât cantitatea de alimente prelucrate. Ca să nu vorbim despre apa consumată aiurea cu obținerea recoltelor, de cantitatea uriașă de îngrășăminte folosite tot aiurea, pe hrană inutilă. Aruncarea alimentelor în cantitățile uriașe creează mari probleme de mediu, economice și chiar de etică.

De fapt, cum concluzionau unii ziariști, oamenii aruncă astfel bani, mulți bani, pentru care muncesc din greu. Și cum spuneau cei care au vizitat diferite cartiere de locuințe, cei mai mulți care aruncă alimente bune, în perfectă stare, nu fac parte din clasa socială cu venituri mari. Ciudat!

La nivel de magazin sau restaurant, se aruncă mult mai mult cantitativ și financiar. Puține reciclează sau dirijează alimentele nevândute/neconsumate spre case de copii, case de bătrâni sau padocuri. Mă întreb cum se procedează în marile resorturi all inclusive deși îmi amintesc vorbele unui patron de firmă turistică de renume care recunoștea că nu și-ar duce familia într-un asemenea loc. Motivul? Ușor de ghicit.

Revenind la mâncarea adunată din tomberoane, cei care fac asta au deja un cod de conduită, știu ce alimente pot aduna, știu de obicei cât timp pot folosi alimentele după termenul de expirare, cum să se poarte cu paznicii care de obicei sunt mai agresivi sau acolo unde containerele cu gunoi alimentar sunt supravegheate cu sistem video, luatul din gunoi putând fi considerat furt. Și deloc de neglijat, acești scafandri ai tomberoanelor, cum erau numiți într-un material, preferă să adune produsele fără carne/pește sau carnea o iau, dacă e bună, pentru animalele lor. Și sunt foarte atenți la pâine și produsele de patiserie, fiind sfătuiți să ia doar produse întregi, nefeliate. Cunosc foarte bine tipurile de mucegaiuri de pe produsele cerealiere și cât de periculoase pot fi. Din acel cod m-a surprins că nutriționistul care l-a întocmit recomanda să nu se ia din gunoi gemurile preparate cu îndulcitori artificiali sau cantitate mică de zahăr; iar din fructele suculente adunate din tomberoane, recomanda prepararea de gemuri în cel mai scurt timp, trei ore de la tomberon la cratiță!

De asemeni codul prevede să nu iei mai mult decât ți-ar trebui pentru câteva zile și, dacă ai un mijloc de transport bun, să aduni și să oferi și altor persoane. Am văzut un material cu un loc unde freegans aduceau produse spălate, le puneau în cutii și le expuneau pentru cei ce veneau să aleagă. Ce nu se lua, a doua zi dimineață era dus la … gunoi. Nu era nici o informație la care tomberon, nu de alta dar ar fi bine de știut.

Fenomenul mâncatului din gunoi pare greu de înțeles când este practicat de cei care au o situație materială bună. Interviurile luate celor care nu s-au ferit să recunoască public, dovedeau că fac economii substanțiale și mănâncă și foarte bine. Totuși, oricât de atenți ar fi să curețe produsele, să le prelucreze pe unele termic, cred că e, cu unele alimente, un mare grad de inconștiență. O statistică făcută în Australia, acolo unde există o mare comunitate de freegans, arăta un procent mare de enterocolite.

Mi-am dat seama scriind aceste rânduri că n-am văzut prin filmulețe nici măcar o sticluță plină cu whisky, tequila sau votcă aruncate în tomberoanele locuințelor dar nici la magazine și restaurante. Ciudat 😏. Și amuzant!

Cât îi privește pe români, clasa medie la venituri, concluziile înregistrate oficial, sunt destul de neplăcute. Concluzia celor care au studiat fenomenul este că și românii cumpără alimente în exces pe care apoi le aruncă din mai multe motive: merg flămânzi la cumpărături, sunt dezordonați cu cămara și frigiderul lor astfel că uită ce au pe acolo, sunt atrași de moda promoțiilor care, dacă nu o poți controla, îți scoate practic mai mulți bani din portmoneu; reclamele de la tv și net sunt deosebit de agresive iar emisiunile tv cu teme culinare sunt exagerat de multe într-o perioadă când planeta se confruntă cu superponderali. Ca să nu spun că trăim vremuri când magazinele și piețele au exces de alimente și noi românii încă avem amintirea ultimilor ani ai comunismului când rafturile magazinelor alimentare erau pline cu aer vrac. Așa s-a ajuns ca și noi românii, cei care ne plângem de salarii și pensii mici, să aruncăm la gunoi suficientă mâncare. Citeam un studiu făcut recent la noi, în perioada sărbătorilor de iarnă când un grup de voluntari a tras cu ochiul prin gunoiul din câteva zone modeste sau medii: sarmale, piftie, pește, friptură, salate, tort, prăjituri, pâine, mămăligă și fructe diverse, toate în foarte bună stare, umpleau tomberoanele. Nici măcar nu se dădeau, o parte din ele, la păsările cerului sau un adăpost de câini abandonați.

Privit cu ochelari de cal, freeganismul pare un simplu moft sau o zgârcenie maximă. Doar la prima vedere. După ce rumegi însă acest mod de viață și asculți/citești explicațiile unora dintre adepții care au o cultură, începi să înțelegi că dincolo de primele impresii este o adevărată filozofie, un adevăr despre evoluția omului, despre relația noastră cu natura, cu planeta care obosește pe zi ce trece să facă față mofturilor lui homo deus. Dar cu o singură floare nu se face primăvară, se spune. Deși floarea aceea îți dovedește cu date oficiale că 30% din producția de alimente din lume se aruncă la gunoi! Un gunoi care devine din ce în ce mai invaziv. Și din acea floare trebuie să poți fi capabil să alegi petalele care practică freeganismul din convingere și dorința de a atrage atenția asupra unui pericol planetar și nu doar din ce s-ar numi Hagi Tudose.

Pe de altă parte, dacă stai să despici firul cât de mult se poate, ajungi să-ți pui întrebări, la care desigur nu vei primi un răspuns mulțumitor: dacă freeganii mănâncă atât de bine din gunoi, majoritatea nu muncesc deși sunt și freegani cu slujbe onorabile, bine plătite, dacă luptă pentru o societate curată, eco, atunci de ce folosesc din abundență internetul, laptopul, telefoanele mobile? De ce adună din tomberoane alimentele bine ambalate în folie, acum, în plin război antiplastic? De ce unii dintre ei au mașini scumpe și case luxoase deși termenul de freegan presupune o viață simplă, fără a folosi mașini și avioane, cuptoare cu microunde? De ce nu duc o viață cât mai aproape de natură, cea de altă dată? Fabricarea mașinilor și aparaturii duce la poluarea planetei. Dar nu, le folosesc din plin, unul din motive fiind și legăturile pe care le au de întreținut, pentru obținerea de informații, schimburile de produse, prietenii. De fapt chiar cei ce-și spun cu mândrie freegans, sunt de n feluri, de la cei habotnici până la cei pe care doar arghirofilia îi aduce în această zonă.

Problema noastră, a oamenilor mileniului III, de fapt a tuturor începând cu mult înainte de primul an al mileniului I este că, prin evoluție, am ajuns să ne tăiem singuri craca de sub picioare. Adică planeta mamă.

Poate ați ajuns în Lisabona și ați văzut în Parque das Nações pisica realizată din gunoaie. O chestie care mie nu mi-a plăcut ca operă de artă dar care are un mesaj teribil transmis de autorul ei, artistul Artur Bordalo:

Fac parte dintr-o generație extrem de consumistă, materialistă și interesată. Educația pe care am primit-o are ca scop consumul exagerat. Datorită producției excesive de lucruri, în special a materialelor tehnologice, dar și a producției de „gunoi” și obiecte irosite, există o creștere proporțională cu consumismul exagerat al acelorași lucruri. Și spun „gunoi”, între ghilimele, pentru că este o definiție foarte abstractă. 

Coșul de gunoi al unui om este comoara altuia. 

Au dreptate freegans adevărați în credința și obiceiurile lor? Parțial, doar parțial, sunt gata să le dau dreptate, deși nu voi adopta obiceiul mâncatului din gunoi ci mai repede să-mi controlez mai bine obiceiurile. Iată câteva cuvinte care mi-au dat de gândit, culese dintr-o pagină anonimă a unui freegan din UK:

Modul de viață al oamenilor din Europa consumă atât de multe resurse încât, dacă ar fi răspândit tuturor oamenilor de pe pământ, am avea nevoie de 3 planete de calitatea pământului pentru a menține fluxul de mărfuri.

Sau altul și mai bine, exprimat pe scurt:

Umanitatea funcționează ca și cum nu există mâine!

Cunoașteți fenomenul refolosirii alimentelor bune aruncate la gunoi? Ce părere aveți și cum îl percepeți în salvarea planetei? Credeți că puteți trece la un freeganism autentic, având o meserie/profesie bună și un loc de muncă asigurat și plătit onorabil?