Azi e ziua lor

Că nu e om să nu fi mers în farmacie,

Vă amintiți cântecul acela vechi?  Am greșit? Aa, da, așa este,  Ferlea a zis că nu e om să nu fi scris o poezie… Dar ce e azi o farmacie dacă nu un volum de poezii? Sau o mică bibliotecă?  Că de exemplu eu când intru în farmaciile din mall, pentru a nu mă plictisi până ajung la receptură (oare tot așa îi spune?), citesc din mers volumele de pe rafturi: Cât te costă 1 minut din durerea ta de cap? ori Faceți pasul pentru unghii frumoase și sănătoase! Să ne amintim de HemoroEasy care apărea repetitiv tocmai când savuram câte un dulce în cofetărie? E drept că și replica a fost colosală! Ce, nu era farmacie reală după cum arăta în poză? Că nu era farmacie de mall? Mda, părea un boutique farma, ca pe vremuri. Și ce vremuri! Că pe atunci farmacistul dădea unguentul pentru hemoroizi și nu-i explica omului ce să facă cu el iar acesta îl mânca pe pâine! Pe bune! Cică după legea  atracției gravitaționale acesta luat oral, rezolva și hemoro….

În fine, e multă poezie într-o farmacie. Sau apothekerie dacă ar fi să vorbesc cu un ardelean ori bănățean. Așa că intru adesea de bună voie să cumpăr ceva medicamente chiar și pentru farmacistul din dotarea proprie! Ex-ul! Adică ex-farmacistul, că purtătorul e tot în dotarea mea chiar dacă s-a plictipensionat! Și cum farmacistul are alergie la farmacie, de obicei intru eu cu zâmbetul pe buze și cu cardul plin, mă delectez cu poeziile și ies cu cardul gol! Cel bancar că acela de fidelitate e grevat de păstrarea secretului și intimității. Cultura literar farmaceutică costă! 

Zilele trecute până când să aud la stație chemarea magică numărul 24 la casa 3, am citit mult, am filozofat, am calculit, cum zice așa frumos Mălăele dar eu fiind alcoolic negativă, și, pentru că la fiecare ghișeu farmacistele ascultau și spuneau aceleași povești  (pe lângă ce v-a prescris medicul, ar trebui să luați și…  ) iar responsabila departamentului mopuri și mături mă rugase frumos, cu privirea și mopul,  să-i liberez spațiul alocat de obicei clienților, am găsit de cuviință să las poezia lor și să stau cuminte. Aș, cred că unele remedii scăpaseră din corsetul nou de plastic, că tot e belea cu materialul ăsta și hop mă trezesc vorbind în gând:

Nu vrei să știi de farmacie?!
Păi asta este pură blasfemie!
Chiar de trăiești în bogăție, 
Tot mai poftești o doctorie!
Măcar șampon anti chelie,
Ori doar pomadă de călcâie. 
La riduri musai puțină alifie. 
Iar la dureri de șale, în spițărie
Remediile-s multe, te învie!

Îmi revin repede și mă adresez unui AI, nu de alta dar în viitor aceștia vor fi farmaciștii care ne vor servi. Îl întreb dacă știe ce rele au făcut farmaciștii de-a lungul vremii și, ce să vezi, e bucuros tare să-i dea de gol. Te pui cu boții! Invidie la greu! Începe să-mi turuie de credeam că s-a îmbătat! Cu ulei, desigur. Și mă gândeam dacă poți să mai refuzi un bot care-ți va oferi suplimente față de prescriere. Când te va fulgera cu privirea, automat descarci cardul bancar complet acolo….

Zice domnul AI (AI-ul meu e băiat 😉) că un farmacist ar fi inventat ceva ce îmi place mult,  bomboana cu zmeură, din familia celebrelor Couberdon de Gent! S-ar fi certat cu nevasta ori amanta, nu e clar, și nervos a greșit siropul de tuse iar  după un timp acesta s-a solidificat în formă de …năsucuri! Miracol! Ei bine, le-a vândut așa să acopere pierderea că erau bani personali nu de la stat.. Ba mai târziu cineva le-a dat năsucurilor și un prospect farma, inclusiv mod de administrare: „De obicei, iei conul/năsucul  în mâini cu vârful în aer, te uiți la G,  muști în el și sugi sucul” Acum formula de obicei nu exista în vechea apotekărie de acum peste un secol. Probabil că omul uitase latina ori impresionat de prea vizibilul punct G 😅 (fiți serioși, e doar G de la Geldhof, producătorul) a tradus greșit acel  ad libitum. Mai degrabă cred că s-a pierdut în  ad pecunia căci 13 năsucuri mici, mici, foarte mici,  îți sug fără poezie cardul bancar!  În fine, farmaciștii au pierdut dreptul de proprietate asupra năsucurilor, desigur și adaosul comercial fără număr la acest supliment alimentar care acum se vinde pe stradă în cărucioare. Când luați, atenție că vânzătorii se mai bat între ei, se mai răstoarnă cărucioarele dar năsucurile sunt adunate de pe caldarâm. Sunt și mai bune pentru sănătate că au și praf cosmic… adică au tabelul lui Mendeleev complet! Dacă e și un meci prin preajma vânzătorilor, le puteți aduna singuri de pe jos deoarece năsucurile din zilele noastre sunt divers colorate și fotbaliștii+susținătorii au ceva probleme la coloranți, nu la fructul din care sunt fabricate 😂😂

Asta n-ar fi nimic dar farmaciștii ăștia de-au umplut lumea de coca-cola (nu zâmbiți hoțește, ei n-au auzit de cocaină 🤐, doar de cola 😂), au făcut french wine coca, vinul franțuzesc ce strop pe strop se scoate, precum cuiele românești între ele. Mai precis vinul purta și numele producătorului, Dr. Pemberton’s  french wine coca și era recomandat mai ales  elitelor intelectualității din sec. XIX drept antistres, antiplictiseală și … antialcool! Ei bine, medicul, căci doctor n-a ajuns, a făcut medicina că așa l-a convins vocea tatălui, poate și papucul mamei dar omul era îndrăgostit de chimie și nu de anatomie, deci la eliberare de sub jugul parental a deschis o … farmacie! Ca la noi după revoluție când în ce mai rămăsese din spațiul unei măcelării, se făcuse farmacie! Și uneori la vânzare, în ore mai întunecate, stătea stăpâna măturilor. Caz adevărat dar s-a prescris. Bine, pe la farmaciile de sat te mai întreabă și acum ce e ăla de-l ceri. Pățit feciorul nostru când a vrut să cumpere un medicament banal. În fine, alte povești! Dar în cazul vinurilor…. Chimie-anatomie-farmacie-vinărie-măcelărie! Ce rimează 🤭!  

Ei bine, euforia creată de Pemberton n-a durat mult căci s-au schimbat legile americane și combinația alcool-cocaină a devenit ilegală, farma-doctorul nervos a dat să-și răcorească spiritul  cu conținutul unui sifon și din neatenție l-a îndreptat în siropul de cola-coca! Și uite așa a obținut ceva mult mai bun, pentru toate vârstele, sexele, portofelele. E drept, doar o vreme a durat afacerea dar suficient să-l zăpăcească de cap și pe Moș Crăciun, căci alcool ioc dar alea cu coxxx, au rămas în formulă 😉!  

Despre cât l-a îmbogățit vinul și băutura gazoasă pe Pemberton, nu vă zic. Căutați singuri prin faldurile mătușii Wikipedia, găsiți inclusiv o reclamă a vremii. Și veți afla că americanul  Pemberton  a furat de fapt ceva din inspirația unui european, cel care obținuse o băutură mult mai renumită și bine vândută în Europa. Precaut, farma-doctorul american și-a numit creația Pemberton’s  french wine coca, deci french, francez, adică vinul francez cu coca al lui Pemberton! Norocul însă este ca o fata morgana care nu a trecut bac-ul. În timp ce americanii sec. XIX deja aveau o problemă cu consumul de alcool și drogurile, europenii se scăldau la propriu în “beneficiile” reziduurilor ancestralelor produse șamanice amerindiene și africane. Și nu numai aztece și mayașe.. Căci originalul Vin Mariani, deja se vindea bine în lumea nobilă europeană, ba chiar și papii îl consumau cu plăcere, unul purtând o fiolă cu acest panaceu 24 de ore din 24! Și chiar papa a creat o medalie din partea Vaticanului  pentru creatorul vinului cu cocaină, Angelo Mariani! Adică formula chimie+anatomie+fiziologie+farmacie/spițerie+vinărie, fără jenă ajunge și în ….sacristie! 

Of, m-am plictisit stând și așteptând să-mi vină rândul. AI mă îmbia cu alte belele făcute de farmaciști, precum descoperirea gămăliei bețelor de chibrit, cu creme, leucoplast, țigarete de tot felul, multe rău. Mari inventatori chemiștii/droghiștii/farmaciștii ăștia! Închid telefonul că cică nu e sănătos să stai prea mult cu irisul și timpanul în el, și aud discuțiile pacienților cu personalul. Nu e frumos, știu, dar ce să faci dacă îngrămădeala de la Makaza  s-a mutat acum în farmacii? Și tot ascultând mă ia cu amețeli. Deja mă luase teama că nu-mi voi mai aminti pentru ce m-am așezat la rând! Ori că mă voi bâlbâi! Unii cereau Bilbao (bilobil), alții Tonomat (tonotil), alții….. În fine! Doamna din fața mea care tot mototolise o hârtie, acum recită rapid de parcă o urmărea cine știe ce vampir: 

 – Striptis John Lennon vă rog și un Vibrator Doi! Cât costă?

Sincer a fost momentul când am știut de ce am urât profesia asta încă din fragedă copilărie. Leoaica din mine n-ar fi reușit nici amenințată cu un țoi de pălincă să fie așa de calmă precum farmacista din fața mea, cu toți mușchii feței încremeniți precum la statuile faraonilor și să răspundă senină, chiar să traducă voluntar clientei:

– Strepsils Lemon o cutie ori două? Vibrocil Duo nu avem pe stoc! Vă pot da Nasic Spray în loc. Vreți?

– Nu! Spray-uri cu trandafir, bulgărești original, îmi iau de la o fată din piață. Țin de miros și trei zile și sunt ieftine.  Dați-mi doar….ăla…. striptisul…

În fine, după o lungă căutare de firfirici în geamantanul-poșetă, doamna se desprinde alene de casa de marcat, citind prospectul striptisului… uf, strepsil!  Mă lovește direct în timpan vocea matusalemicului paznic al poeziilor  farmaciei: Numărul 24, casa 3!  N-auzi, bre? Mă uit la farmacista care-l dojenea din priviri și zic și eu, rapid și pusă pe glumă dar și să verific cunoștințele ei ori dacă vrea să-mi dea medicație naturală sănătoasă și nu sintetice pure:

– Un praf de mumie, vă rog! 

– Sunteți vegană? mă întreabă netulburată tânăra în halat alb.

– Nuuu! Micii și coastele de porc sunt bucuria mea! Da care-i treaba ?

– Păi dacă ați fi fost vegană, vă dădeam Mumio, rășina aceea panaceu care face tenul frumos, încheieturile cum erau ale Nadiei la zece ani, vă reduce greutatea, piciorul suplu, genele lungi, mă rog, tratează cam 50-70 de afecțiuni. E și ieftină! Condiția să vă lăsați de consum de carne!

– Nu pot, n-am voință. Alta nu aveți?

– Pentru cealaltă, pulvis mumiae verae, pe românește dacă nu știți latina se traduce  pulbere de mumie adevărată, e mai complicat. Mergeți la Cluj ori mai bine la Lisabona că au și restaurant specializat la muzeu. Poate mai au ei ceva pe stoc! Dacă nu, mergeți în Egipt, la negru mai găsiți câte o mumiuță de fată, băiat ori pisică. O pisați și gata pulberea. …

– Șiii….praful ăsta îl iau cu apă ori cu….samagon?

– Cu ce aveți la îndemână, rezultatul e același întotdeauna! Dacă nu mai doriți altceva, vă mulțumim că ne-ați ales și azi tot pe noi față de vecinii din stânga și dreapta! Vă mai așteptăm!