Întrebări fără răspuns

Acum câteva zile m-am întors dintr-o frumoasă vacanță portugheză. Zile în care timpul s-a cântărit în mulți kilometri străbătuți cu trenurile lor bune dar, mult mai interesant, cu tălpile noastre care încercau să simtă istoria ascunsă sub celebrele calçadas și mai ales tainica voință și putere de viață a acestui popor multicolor, multicultural, făuritorul primului mare imperiu pe mai multe continente dar și celebru prin istoria cruntă a sclavagismului negru. Despre aceste locuri pline de legende și istorii colorate, vesele ori dramatice, voi povesti pe sufletdeturist.ro Aici mă opresc doar să pun o întrebare și poate să aflu de la cunoscători măcar un răspuns.

Pe scurt, foarte pe scurt, Portugalia este o țară în care soarele este zeu o mare parte din an. Strălucește fierbinte în aprilie la fel cum și în octombrie razele lui ard tegumentele albilor și aduc, vrând sau nu, bronzul de invidiat ce ne marchează epiderma lăptoasă. Și parcă nu are farmec dacă doar pielea se colorează intens și frumos. Nu doar ochiul privitorului poate fi încântat (sau nu ) de culoarea mai mult sau mai puțin întunecată a pielii cu care vii dintr-o vacanță portugheză. Dacă iubești călătoriile complete, culturale, nu poți să nu fii marcat de gastronomia portugheză, fabuloasă prin melanjul ei interetnic, istoric, geografic. Dacă despre bacalhau am povestit deja, trebuie să spun că dulciurile din anumite zone portugheze sunt o adevărată provocare pentru papilele mele gustative iar pasteis de nata reprezintă pasiunea mea portugheză. Cea dulce ! Deserturile portugheze sunt însă foarte dulci, unele extrem de mult. Sunt preparate cu miere dar cel mai mult cu zahăr și majoritatea cu mult, foarte mult gălbenuș de ou. Și portughezii le preferă la orice oră din zi, chiar la micul dejun alături de o galao sau meia de leite, acele tipuri de cafea cu lapte de vacă, prima având 75% lapte și a doua doar 50%.

Umblând prin cartiere diferite în mai multe orașe portugheze și întâlnind mulți oameni obișnuiți, la un moment dat mintea mea a avut o nedumerire, asemeni unui nod gordian. Un nod pe care nu cred că-l poate tăia azi nici o sabie.

Punând la un loc constatarea că portughezii sunt foarte mari consumatori de zahăr și miere, de ouă, de lapte natural, că bucătăria lor are totuși prin tradiție multe preparate cu carne de porc sau vită, că soarele este prezent în viața lor foarte multe zile din an și asta chiar le place, că sunt de secole mari consumatori de carne de porc și pește conservat prin sare, mă întreb totuși cum este cu ratele cancerului de diferite tipuri. Din momentul în care mi-a încolțit întrebarea, am căutat informații. De mirat sau nu, statisticile spun că și portughezii fac aceleași tipuri de cancer ca și nordicii și locuitorii țărilor est-europene care, se știe, consumă multe alimente cu chimicale periculoase. Plajele din regiunea Algarve erau pline de copii la ore care de altfel dermatologii noștri spun că sunt interzise expunerile din cauza soarelui prea puternic, a radiațiilor cancerigene. Aici în Portugalia oameni nu prea țin cont de asta. Și arată bine, nu sunt grași sau obezi. Chiar rar am văzut oameni grași printre localnici. Ar mai fi poate și faptul că fumători am văzut destul de rar pe stradă sau la terase, că țigările se vând doar în câteva locuri speciale (la unele chiar erau cozi).

Dacă din tot ce am citit aleg o statistică a UE de acum patru ani și compar cifrele doar dintre România și Portugalia, mirarea mea devine și mai adâncă: numărul de cazuri de cancer nou depistat dar și al deceselor datorate acestei boli este aproape dublu în România față de Portugalia ! Curios pentru o țară cu factori cancerigeni considerați majori !

Așa că nodul meu gordian, e adevărat doar o curiozitate …turistică și nicidecum un studiu aprofundat, așteaptă nașterea unui alt Alexandru Macedon !