Acum câteva zile visam pe nisipul roșiatic din Lagosul portughez. Aproape se sfârșea vacanța mea iberică, un circuit portughez făcut cu trenurile lor bune. Sigur că nu am cuprins tot ce ne-am dorit din lipsă de timp dar pentru a vizita orașele importante alegerea deplasării cu trenul a fost perfectă. Și cum nici o vacanță nu se sfârșește frumos dacă n-ai aruncat sămânța viselor pentru cea viitoare, iată că plănuim o revenire iberică mai amplă, cu mașina proprie. Dar asta presupune să avem o mașină bună.
Amânăm planurile viitoarei vacanțe pentru vremea potrivită de stat la gura sobei, ne strângem bruma de lucruri și cu regret ne îndreptăm spre aeroport. Dar un gând, mie cel puțin, îmi tot măcina liniștea: cum să facem noi un drum așa lung prin Europa cu mașina noastră de 10 ani ?! Cum am putea urca prin frumoasele văi portugheze spre cascadele și viile din Douro dacă mașina noastră are așa o vârstă și mai ales uzura hoinărelilor balcanice ?
Puțin nesigură pentru ceea ce doream, urc în avion și-mi ocup locul la geam. Visam privind ultima dată pe anul acesta pământurile iberice cu amalgamul lor de culori.
După instructajul obișnuit, stewardul ne invită să studiem catalogul pentru a ne face o părere despre oferta lor de băuturi și gustări. Dacă la instructaj privirea lui a fost doar către frumoasa colegă din capătul culoarului, de data aceasta se uita fix în ochii mei. O privire care avea în ea obișnuita amabilitate învățată la curs dar îmbinată și cu câteva sclipiri de invidie. Mă desprind cu greu de ochii lui și deschid catalogul. La fel și soțul meu dar și vecinul nostru de scaun. Din catalogul meu alunecă un plic elegant, grosuț, la ei nimic. Mă uit la soțul meu și-mi dau seama că n-a observat că eu țin în mână un plic pe care cineva scrisese :
Mă uit pe geam și văd un apus splendid iar printre norii interesanți cineva îmi șoptea că visele puternice se împlinesc. Doar dacă tu crezi în ele. Așa că deschid plicul și ….noroc că încă aveam centura prinsă căci altfel sigur alunecam sub scaunul din față ! Pe o foaie A4 fotografiate două mașini Honda Civic Type R, una albastră și una roșie ! Zic Doamne, cineva și-a uitat aici plicul cu oferta Honda. Probabil tot un român căci era scris foarte clar și Honda România.
Pagina următoare avea o ofertă generală Honda Civic de vânzare.
Mă uit puțin din curiozitate pe alte pagini din plic și când vreau să le pun la loc că doar nu erau ale mele, hop că pică o altă foaie care începea cu Dragă E.M.V. Măi să fie, erau toate trei prenumele mele !! Citesc conținutul și-mi aud inima bubuind ! Hai să nu vă dau și vouă emoții, pe scurt era o invitație să consult lista cu modele Honda și dacă-mi place ceva ce aș dori să conduc, să vin întâi să o încerc alături de un pilot renumit care mi-ar descâlci toate secretele.
Iau o gură de apă să-mi potolesc focul lăuntric și încep să răsfoiesc paginile. Păi chiar m-am înfipt în scaun și am amuțit, neliniștindu-mi soțul cu tăcerea mea nefirească. Credeți că doar ofertele Honda m-au surprins ? Nuuuu ! Aveam și invitația de a încerca mașina aleasă, eu personal pe post de pilot dar nu oriunde ci la Nürburgring !! Și copilot să fie tocmai un pilot adevărat în carne și oase !! Nu, prea mult, e ireal ce pățesc. Nici nu simt turbulențele căci eu deja țineam în mâini schemele de la celebrele piste germane. Și deja mă lua cu frisoane văzând curbele pe hârtie !
Pipăi hârtiile, mă asigur că sunt reale și nu iluzii, îmi ordonez puțin ritmul cardiac și profitând de somnul celor din jur, citesc și ultima filă din plic. Era o listă cu piloți care s-ar potrivi profilului meu și care ar accepta totuși rolul de copilot. Primul pe listă, Dani Oțil ! Bună alegere că tocmai ce s-a dat tare cu Honda Civic Type R și a fost încântat. E bun că știe românește și aș pricepe dacă mi-ar zice ceva de bine ! Dar nu, nu-l aleg că încă n-am vizitat Monaco iar dacă fac trăznăi la pistă, a doua zi mă află țara. Așa că fără să citesc toată lista închid ochii și îl aleg pe ultimul. Un doctor ! Sau actor ! Un doctor e bun în astfel de circuite chiar dacă are diplomă falsă, doar e la modă. Dacă mă lasă inima de prea multă fericire ? Până vine ambulanța lor, doctorașul cel simpatic (și bogat) îmi e alături ! Și mai ales că vine pentru mine special din America lui Grey, pardon, din Anatomia lui Grey.
La scara avionului o mașină pentru VIP și zâmbăreț nevoie mare stătea lângă ea doctorul Shepherd ! Adică pe numele lui din pașaport, actorul și pilotul american Patrick Dempsey. Mă invită în mașină și pe drum îmi zice că la ieșirea din aeroport ne așteaptă o Honda Civic Type R care ne va duce până la Nürburgring. El va conduce până acolo dar odată ajunși obligatoriu voi trece eu pe locul pilotului.
La sosiri în față ne aștepta cu adevărat mașina promisă. Era circ căci toți cei ce așteptau pasagerii nu aveau ochi decât pentru frumoasa Honda Civic Type R, una roșie ca sângele meu nebun care dădea să-mi spargă fragilii pereți ai inimii.
Cum a fost drumul până în Germania ? Rapid, elegant, sigur, miraculos. Am învățat câte ceva despre bolidul elegant pentru care deja în mintea mea făceam planuri de achiziție. M-am convins că e mașina ideală pentru vacanțele viitoare ale familiei mele.
Cum am condus eu ca pilot la Nürburgring? Ei, îmi cereți prea multe. Cum credeți că te simți prin acele curbe care mai de care mai ciudate când te înfioară puterea unui partener de drum precum Honda Civic Type R ? Pe care o conduci și pe una din cele mai periculoase și celebre piste din Europa ? A fost un vis adevărat ! Acum e drept că doctorașul meu, copilotul, mi-a ținut un adevărat curs despre mașinuța asta care încântă prin confortul și siguranța oferită șoferului și pasagerilor. Are tot felul de facilități, de la sistem de asistare a menținerii benzii de circulație / RDM, sistem de avertizare a părăsirii benzii de circulație / LDW, sistem de avertizare a coliziunii frontale / FCW, sistem automat de frânare la detecție pietoni / CMBS, limitator de viteză inteligent, sistem de selectare a celor trei moduri de rulare / Confort, Sport, +R, sistem de navigare Garmin, multe altele care sunt toate trecute și pe pagina Honda România. Dar ce mi-a plăcut mult, sistemul de recunoaștere a semnelor de circulație ! Toate calitățile mașinuții, tot ce trebuia să știu pentru a o conduce mi-a fost calm și clar explicat în amănunt de doctoraș. Apoi când s-a convins că am înțeles partea cea mai importantă, a trecut la filozofie. Ei nu oricare, doar filozofia Honda despre care chiar nu știam nimic. Dacă respectul pentru individ este ceva normal, Cele trei bucurii Honda (bucuria creării, bucuria de a vinde și bucuria de a cumpăra) chiar m-au convins. Așteptând să ne vină rândul la circuit, mi-a descris pe schița pistei fiecare curbă (doar 89 la stânga plus 84 la dreapta), fiecare pantă, fiecare loc unde putem să greșesc grav. Și pe traseu cu același calm m-a ghidat așa că nu mă laud dar am învins Iadul Verde. La limită e drept ! Dar cu minunata Honda Civic Type R chiar mi-am depășit limitele !
Gata, zarurile au fost aruncate misterios spre această mașină. Acum zâmbesc mai mult decât la plecarea din Lisabona deoarece știu că anul viitor vom vedea cascadele ascunse în munții iberici, vom urca ușor la podgoriile din valea Douro și Minho, vom străbate fără teamă drumuri lungi prin Europa. Că mare adevăr a grăit fondatorul Honda, Soichiro Honda :
Mașinile nu mint niciodată. Succesul va veni întotdeauna dacă sunt cu adevărat bune.
Ei dar soțul mă trage ușor de mână: Ai dormit pe rupte, acum hai, jos din avion și fuguța la pașapoarte că ne așteaptă copilul la sosiri ! Îmi frec pleoapele, mă trezesc privind fața zâmbitoare cu tentă comercială a stewardului și dezamăgită că doar am visat frumos, mă urc în autobuz. Zâmbesc fals funcționarului de la pașapoarte și curând întâlnesc privirea șugubeață a feciorului nostru : Până plătesc eu parcarea voi urcați-vă în mașina ai albastră, Honda Civic Type R ! Aia brilliant sporty blue metallic !
Nu pot să cred, neuronii mei s-au dereglat de la soarele iberic și valurile Atlanticului ?! Că vinho verde n-am băut !! Jur !!
– Iar schimbași maică mașina ?!
–Voi, nu eu ! S-o stăpâniți sănătoși !
– ?!?
– Surprizăăă !! Tata a făcut aproape toate actele înainte de vacanța voastră, eu v-am vândut mașina veche, am ales culoarea la asta nouă – albastră ca și ochii tăi – și gata ! După ce lăsăm bagajele, mergem s-o testăm să vezi ce bine te simți în ea.
– Hm, eu rămân să fac un borș adevărat și-un puiuț cu mujdei și mămăliguță. Am testat deja minunea. Mergeți doar voi doi dar cu o condiție: dați o fugă până la Nürburgring și faceți circuitul Nordschleife că e tare fain. Aveți grijă să nu mă faceți de râs nici pe mine și nici Honda ! Luați aici câteva materiale să le studiați pe drum :
– 😮😶😧😟 !?!
-🤔🤨🙄🤐 ?! Aoleo fiule, de când se pricepe maică-ta la mașini cu personalitate puternică și la raliuri ?! Că nici carnet n-are ! Am dat de belea !!!! Mare de tot !!!!
–––––––––––––––––
Articol scris pentru SuperBlog 2019, ediția de toamnă.
Pozele sunt preluate de pe hondatrading.ro și nuerburgring.de
Gânduri pe tastatură 
Un gând despre „Când crezi în puterea viselor”