Vacanțe, călătorii viitoare, unde, cum, cu ce ? Asta am în minte când sunt pe drumul către casă dintr-o vacanță ce se termină. Fără explicație! La câți fluturi sunt în lumea asta, de ce n-ar zbura unii mai colorați și agitați și-n jurul capului meu ?!
Așa a prins contur vacanța căreia cu mult regret i-am spus adio. Ideea mi-a venit de la un buletin de știri despre asiatici și vacanța lor în jurul lumii, 60 de zile / peste 160 000 $/omuleț ! Noi am ales însă modelul european, mai sărac, adică Jules Verne și ideea de 80 de zile în jurul lumii. Soțul meu a acceptat știind că în materie de călătorii le Chef c’est moi !
Încep nebunia cu trasee, calcule, zboruri, tot ce trebuie. Îmi pregătesc coli de hârtie, pixuri colorate, cafele și apă plată din belșug, o pernă pentru cele trei litere anatomice dorsale că de, cât mă plimb eu pe google maps degeaba mă bate cesulețul la cap să mă ridic de la birou. Apoi fac planul, calculez zile, caut zboruri, trenuri, vapoare, trotinete electrice, într-un cuvânt orice zboară ca vântul și ca gândul… Dar la bani … tsunami !! Dacă rămânem lefteri prin Madagascar ? Că nu mai cunosc pe nimeni acolo.
Mergeam amărâtă pe stradă până ridic ochii fix pe o firmă cu un cap de sfinx egiptean și imediat simt că acolo este Merkaba mea care mă va plimba în jurul lumii.
De la primul pas pe care îl fac peste pragul agenției începe cu adevărat vacanța mea de vis, unicat, Ocolul Pământului în 80 de zile ! Cheia era să pot combina circuite culturale Christian Tour cu sejururi și circuite exotice Christian Tour .
Grele discuțiile cu cei de la Christian Tour ! Ce le ceream eu era imposibil de rezolvat la alte agenții. Aici însă părea că mișcă treaba. Nu știu câtă protecție divină au avut ei în discuțiile cu mine dar în final am bătut palma.
Eu le-am propus să adunăm câteva din ofertele lor legate de țările și zonele pe care doream eu să le văd și acolo unde timpii nu se potriveau prea bine să băgăm și ceva city break sau sejur mai lung, desigur toate prin agenția lor. Un agent stagiar mi-a spus că nu se poate, că sunt probleme la vamă în unele țări, că trebuie să intru și să ies din acea țară doar cu grupul cu care am venit, etc. Ambiții eu, ei greu să se înțeleagă cu încăpățânarea mea ! În final însă totul a ieșit cum mi-am dorit : 80 de zile de vacanță înconjurând planeta cu avionul, trenul, vaporul și autocarul. Și am scos și un preț care m-a mulțumit, am avut și timp de documentare că doar cei de la Christian Tour s-au ocupat de tot, chiar și de vize acolo unde a fost nevoie. Plus că am plătit în rate.
Păi să vedeți pe ce am bătut palma în final:
Din București prima călătorie a fost în Israel- Iordania, șase nopți. Am împlinit deja un vis. Doream să începem cu locurile sfinte creștine dar să vedem și grădinile suspendate Bahai și numele reginei Maria. Petra, orașul roșu și un zbor cu balonul peste Wadi Rum cel vast, sonor și dumnezeiesc, cum a spus Laurence al Arabiei dar și Madaba, orașul mozaicului au fost alte vise peste care îngerii mei buni și-au fâlfâit aripile.
Cele șase nopți au trecut repede ca un vis frumos. Ne-am luat rămas bun de la grup și am urcat, după un dur control vamal în avionul care avea să ne ducă într-o lume de legendă, cum zic cei de la agenție, Legendele Caucazului – Georgia și Armenia, 12 zile. Am așteptat în aeroportul Tbilisi grupul de turiști al agenției Christian Tour și împreună am început cel mai grozav circuit din viața mea. Poveștile ghizilor sunt fascinante. Câteva din legendele Olimpului, leagănul creștinismului, orașele subterane care rivalizează cu cele cappadociene, vinul și preparatele tradiționale sunt de neuitat. L-am invidiat pe Prometeu că a furat focul de aici de pe muntele Kazbek. Ne-am amintit că de aici ar fi venit la noi Antim Ivireanul, cel care a adus limba poporului în slujbele bisericești, să înțeleagă și domnul și țăranul român liturghia de duminică. Sunt atâtea de povestit despre Georgia că ar trebui 1001 de nopți.
Erevan și Mânăstirea Suliței / Geghard avak, frumoase popasuri. O parte din timpul liber avut în Erevan noi l-am petrecut în Piața Aznavour și am ascultat, pe cine altul dacă nu pe Charles Aznavour. La boheme nu în franceză ci în armeana lui natală. Și am povestit, ne-am amintit de atâtea bancuri cu Radio Erevan. Am vizitat cu grupul și un loc care nu ne-a încântat dar care ne-a amintit că libertatea și fericirea sunt atât de fragile când natura greșește matrița câte unui ADN, Muzeul Stalin. A fost singura vizită din acest circuit care ne-a întristat. Totuși e bine ca uneori să-ți aduci aminte de trecut ! Orașul iubirii, Sighnaghi, apoi legenda lânii de aur, mânăstiri vechi de multe secole, multe alte locuri ne-au făcut cu adevărat să ne bucurăm că am reușit și acest circuit.
Dar cum ce e frumos se termină repede, cele 12 zile de legende caucaziene s-au sfârșit. Oamenii începeau să devină triști, doar noi eram mereu zâmbitori căci plecam într-o altă aventură !
Din Tbilisi am luat un zbor obositor până la Ulan Bator, Mongolia, sejur de șapte zile. Am visat de mică să văd țara lui Ginghis Han. Aici am dormit în iurtă, am mâncat carne de oaie friptă pe pietre, am văzut statuia de 40 m a Regelui Universal și Etern, tatăl națiunii mongole, am aflat multe legende, am admirat caii asiatici takhi, urmașii celor care au zdrobit cândva Europa.
Următorul popas, Vietnam, “doar” 11 zile într-o lume aparte. Hanoi, Parisul Orientului prin care ne plimbăm singuri așteptând grupul ce va veni frânt de oboseală după un drum lung. Vizităm Muzeul Literaturii dedicat lui Confucius, ne minunăm de măiestria pagodelor, de multitudine dragonilor, de clădirile cu arhitectură franceză.
Părăsim grupul de conaționali și luăm avionul spre Japonia, Tokyo. Aici ne-a fost mai greu căci nu am putut lipi un circuit cu ghid al Christian Tour așa că ne-am asumat riscul de a ne descurca singuri timp de patru zile. Am reușit, slavă Domnului ajutați de agenție. O lume complet nouă pentru noi, interesantă. N-am să vă spun ce ne-a fascinat aici dar ca mari iubitori de pisici, n-am ratat Templul Gotokuji de unde am luat câteva pisicuțe Maneki Neko pentru a avea noroc și prosperitate.
Cu pisicuțele în bagaj, cu groază că vom înțepeni pe scaune, urcăm la bordul unui avion care ne lasă fix în Peru, la Lima. Și Peru a fost un vis din copilărie. Așa că cele opt zile au trecut ca și când n-ar fi fost deși mie cel puțin nu mi-a fost ușor deloc cu înălțimile și aerul rarefiat. Locuri unde te minunezi de cât poate crea omul, de misterele incașilor care n-au fost descifrate și probabil nici nu vor fi.
New York, New York ! Fără Sinatra. Să nu mă întrebați cât am zburat că a fost oribil. La aterizare eram ca niște păpuși de lemn. Dar am reușit să ajungem din urmă și grupul de turiști aduși de Christian Tour în SUA+Canada. Apoi ne-am liniștit, cineva se ocupa de tot, de acte, de hotel, de excursii, ne spunea tot ce trebuie făcut, plătit și asta timp de nouă zile. New York nu m-a fascinat, nici măcar cu Statuia Libertății, nici cu insula Elis (acum mint la greu). Niagara ne-a asurzit și udat puțin dar a meritat cu adevărat ! Și Washington, o excursie opțională pe care am luat-o sperând să ne invite Trump în Biroul Oval. Nu era acasă nevastă-sa !
Și iată-ne la Montreal, interesant prin melanjul lui arhitectonic și mai ales că ne-am revăzut prieteni dragi stabiliți acolo de dinainte de cei 30 de ani ce se împlinesc curând.
Norocul nostru că zborul Montreal – București avea escală la Cracovia, Polonia unde ne-am întâlnit cu grupul Christian Tour ce venea de la București pentru un circuit superb timp de 15 zile, Fiordurile Scandinave. Deși obositor, cu schimbări de la hotel în autocar, din autocar în bărcuță unde am și dormit, cu priveliști de vis, cu o gastronomie aparte cum n-am mai întâlnit până acum (oare au și înghețată de pește ?), zilele au trecut de parcă nici n-au fost. Nu voi uita niciodată Drumul Vulturilor și fiordul Geiranger, azi patrimoniu UNESCO alături de cascadele Vălul Miresei, Pețitorul și Șapte Surori. Acum pot să recunosc, atunci tăceam mâlc dar Drumul Trolilor m-a făcut să mă simt nu o trestie cum s-ar fi vrut Pascal ci doar un bob de nisip fără importanță în acest Univers. Păi eram dezorientată, nu știam dacă nu cumva am trecut pragul vecinilor din alte lumi. Cam așa te simți pe podurile ce par că plutesc în aer. Și 11 curbe în ac de păr ! O, Doamne și eu care eram mândră că m-am dat tare cu Honda pe pista de la Nürburgring (prietenii știu ce spun)! Păi aici nici să strig nu puteam, înțepenisem cu mâinile bine încleștate de… habar n-am dacă era volanul ori scaunul ! Oricum întâlnirea la propriu cu ce a mai rămas dintr-o cultură de războinici și unii dintre primii oameni care au contribuit major la globalizare, mi-a plăcut enorm.
I-am mulțumit zeului Baldur pentru că ne-a ocrotit cu multă bucurie, frumusețe și mai ales ne-a arătat Lumina Nordului. Da, ați citit bine, am avut parte chiar de magia unei Aurore Boreale. La asta nu speram deși o doream fiind luna octombrie. Viața l-a contrazis pe Dante.
Eram obosiți la sfârșitul turului nordic și mai aveam opt zile până la împlinirea termenului. Aici am apreciat profesionalismul celor de la Christian Tour care ne tot spuseseră că spre finalul circuitului vom ajunge ca niște râme care abia își pot căra pașapoartele, atât de obositor este traseul nostru. Noroc că uneori suntem și ascultători așa că am mers pe mâna agenției și am ales un sejur UAI de șapte nopți prin Antalya, Turcia. Acum visul nostru era să dormim oriunde există un pat, măcar unul.
Și iată ultima zi, a 80-a !! Coborâm veseli, refăcuți, frumoși, parfumați cu esențe orientale și când se deschid ușile liftului, surpriză: lume de lume ! Directorul hotelului ne-a întâmpinat, ne-a dat două diplome la care ne uitam precum curca și curcanul ! Erau de fapt mulțumirile lui că am stat șapte zile în hotel, n-am făcut mofturi, n-am cerut prosoape la schimb de trei ori pe zi, n-am blocat locurile la piscină, am mâncat rar și puțin fără să lăsăm mormane neconsumate în farfurii, n-am băut alcool (asta da pierdere pentru noi ), ba nici marmura de pe scări n-am tocit-o prea mult că ieșeam rar din cameră. Și mândru ne dă și două vouchere valabile pe viață în hotelul lor frumos dar cu condiția să le folosim doar după câte un circuit anual de 80 de zile în jurul lumii și obligatoriu organizat prin partenerul lor român, Christian Tour !
Le-am înșfăcat repede (recunosc, l-am pupat pe obraz pe turc), fuga la autocarul care ne-a dus la aeroport dar cu gândul la o hartă mare a lumii pe care să o pun pe peretele din dormitor, opus patului !
Avionul avea o întârziere de 45 minute. Zic hai că am pierdut pariul imaginar cu englezul Phileas Fogg iar pe avocatul lui, ciudatul Jules Verne nu-l puteam păcăli. Ei bine, când destinul vrea, totul e în favoarea ta. Pilotul ne anunță că de fapt aterizăm mai devreme pentru că în România încă se trece la ora de iarnă și se dă ceasul înapoi cu o oră. Așa că la verificarea pașapoartelor o figură zâmbăreață ne felicită:
– Ați revenit acasă din vacanță după 80 de zile minus 53 de secunde !!!! Parcă arătați mai tineri ca la plecare ! Inspirați ați fost voi față de nea Frogg. El l-a luat ajutor pe Passpartout, voi pe Pass-Par-Tout Christian Tour.
––––––––––-
Articol scris pentru SuperBlog 2019, ediția de toamnă, proba nr. 5
Poze sunt preluate de pe cristiantour.ro și pixabay
Gânduri pe tastatură 