„Medicina acordă uneori sănătate, alteori o distruge, arătând care sunt plantele de ajutor și cele care dăunează”.
Ovidiu, Tristia (II.296 )
Cânepa, un cuvânt pronunțat poate cu aceeași grijă sau chiar teamă, cu care spunem cândva zvastică. Și totuși mult blamata cânepă are un trecut multi milenar și ar putea avea un prezent și un viitor de excepție. Pe scurt, v-ați dori pentru oraș o mașină făcută din cânepă? Și care să circule cu biocombustibil din cânepă? Dacă sunteți ecologiști convinși, sunt sigură că da.
Din cânepă s-au făcut câteva mașini chiar în acest mileniu dar industriașii auto n-au fost interesați. Kestrel, cea mai verde mașină creată până acum, mașina ecologică a mileniului III lucrată din compozit de cânepă, deși a trecut toate testele auto, a intrat imediat după prezentare într-un con al uitării impuse. Și un american a făcut o astfel de mașină, după ce a aflat de …. Henry Ford, cel care a creat prima mașină din 70% cânepă, după cum susține Mecanica Populară, 1941. Mit sau realitate, despre mașina lui Ford nu s-au păstrat date prea multe, poate intenționat pierdute. Maşina de cânepă făcută la început de mileniu III străbate 10.000 de mile, promovând folosirea cânepii ca sursă alternativă de combustibil. Pleacă din Washington la 4 iulie 2001 şi revine acasă la 2 octombrie 2001.
Ei bine, cânepa este o plantă celebră. O plantă cu o lungă, bogată și celebră istorie în spate. O plantă care a fost parte din evoluția omului.
Cânepa cea de toate zilele și locurile
Cea mai veche dovadă încă oficială de prelucrare a părților acestei plante este o bucată de ţesătură de cânepă găsită pe fostul teritoriu al Mesopotamiei, datând aproximativ din anul 8000 î.Hr., după Columbia History of the World. Între timp s-a descoperit în Cehia, în 1997, o bucată de funie veche, spune datarea cu carbon, de 26.980–24.870 î.Hr., deci ar deveni cea mai veche dovadă a prelucrării plantei. Mulți ani mai târziu, prin 2700 î.Hr., Shen Nung / Fermierul divin, un împărat chinez, o trece ca foarte importantă în cartea sa de medicină. De altfel, după cum e menționat la Muzeul Cânepii din SUA, țara era numită pământul cânepii și al pomilor de dud, ultimii foarte necesari pentru producerea mătăsii. Apare apoi în India drept tratament al leprei după care Herodot o amintește în scrierile lui drept materialul din care se făceau hainele sciților. Chinezii o folosesc alături de alte plante la fabricarea hârtiei iar în primii ani după nașterea lui Isus, cânepa devine tot mai mult cultivată și apreciată în Europa. De la proprietățile curative descrise și studiate de medicii celebri – Dioscoride – la introducerea ei în toate industriile, a fost un drum lung, susținut de personalități puternice, marii regi europeni, care au introdus legi speciale ce obligau agricultorii să cultive cânepa, să poată plăti dările către stat în cânepă (În SUA din 1631 până la începutul anilor 1800 / LA Times, 12 august 1981) sau erau pedepsiți aspru, chiar cu închisoare, dacă nu cultivau o parte din terenurile proprii cu această plantă.
Sforile, velatura, chiar și steagurile folosite de corăbierii antici dar și de marii descoperitori Columb, Magelan, Vasco da Gama, corăbiile finanțate de Don Henrique al Portugaliei, multe altele, toate erau confecţionate în proporție de 90% din fibrele solide pe care numai cânepa le putea produce natural. Textilele dintr-o locuință au fost făcute mult timp din cânepă, până în 1820 când bumbacul, mai fin la purtat dar mai puțin rezistent, a fost folosit industrial. Până și unii din marii pictori precum Rembrandt și van Gogh au folosit pânza de cânepă drept suport pentru picturile lor, chiar și unele dintre vopsele aveau extracte din cânepă.
Hârtia de cânepă a devenit ceva obișnuit, fiind foarte apreciată pe toate continentele. Bibliile, cărțile bisericești, documentele statelor, prima Constituție a SUA, manualele școlare până în sec. XIX, hărțile, ziarele, aproape toate au fost tipărite pe hârtie de cânepă sau care avea în compoziție un procent mare de plantă.
Cânepa era atât de valoroasă încât chiar și Napoleon în timpul războaielor cu Rusia și Anglia a sperat să preia exporturile acesteia, bine plătite de armata engleză, dar și ale lemnului și gudronului, din Rusia către Anglia. Ghinion însă pentru Napoleon.
Blamarea cânepii a început în America, prin anul 1937 când corporația petrochimică DuPont și-a patentat procesul fabricării materialelor plastice din petrol și cărbune dar și o metodă nouă pentru crearea hârtiei din lemn. O mulțime de materiale industriale și casnice puteau fi fabricate acum din petrol dar dacă cultivarea sau prelucrarea industrială a cânepii continua, afacerea lui DuPont eșua. Totuși al doilea război mondial a avut un cuvânt greu de spus într-o lume sărăcită, așa că între anii 1941 – 1945 Campania Cânepă pentru Victorie este iniţiată în SUA pentru a face față crizei de cânepă provocată de războiul cu Japonia. Cânepa era de neînlocuit la fabricare uniformelor militare, a drapelelor și a altor materiale necesare logisticii, așa că se oferă diverse facilități cultivatorilor, prcum scutirea de serviciul militar pentru fermier și fiii lui, subvenții de la stat, reduceri de taxe. Ca și în epoca comunistă la noi, apar manipulărle prin cinematografie, precum Hemp for Victory. Dar victoria cânepei a fost de scurtă durată.
SUA a intrat în războiul împotriva drogurilor și din acest motiv ce pare foarte înțelept dar de fapt e foarte toxic, s-a făcut jocul celor din compania DuPont și în 1957 a fost ultima recoltă de cânepă, în Wisconsin. Și cum bătrâna Europa nu putea rămâne mai prejos, au început și țările ei să omoare, la propriu, culturile și industriile de cânepă.
Mileniul III, istoria nu spune niciodată la revedere, istoria spune: ne revedem mai târziu! (anonim). În sfârșit sunt luate în serios studii științifice corecte și cânepa începe iar urcușul pantei gloriei. Va ajunge ea în vârf?!
Din lumea leacurilor și a superstițiilor
Ei bine, cânepa nu a fost doar un material cu care să ne acoperim corpul, patul pe care dormim ori să facem funiile și pânzele vaselor de pescuit sau de cucerit lumea. Cânepa a fost de-a lungul mileniilor și până acum câțiva zeci de ani, leacul multor boli. Și de aici și-a obținut celebritatea!
Este trecută de împăratul Shen-Nung în Pen Ts’ao, anii 2700 î.Hr. – cea mai veche farmacopee din lume descoperită până acum – ca leac pentru durerile reumatice, problemele aparatului digestiv, malarie, bolile femeilor, multe altele. În India era una din cele cinci plante sacre și este menționată în toate scrierile despre tratarea bolilor. Oricum, întreaga Asie antică cultivă, mănâncă, își îmbracă corpurile, casele și templele, dar mai ales se tratează cu cânepă.
Deja în ultimul mileniu al erei trecute, cultura cânepii trecuse de Rusia unde este acceptată de samanii siberieni și ajunge în zonele locuite de triburile sciților care o folosesc în ritualurile cu fumigații către zei: ” …. kapnobatai ar fi dansatori si vrajitori ( samani) misieni si geti, care intrebuintau fumul de canepa pentru a provoca transele extatice …” / Mircea Eliade. Persanii deja știau că fumul de cânepă are un efect narcotic.
Odată intrată în culturile populațiilor europene, cânepa apare menționată în operele antice: Plutarh dar mai ales medicul și farmacistul Dioscoride în De materia medica, în special pentru efectul ei analgezic. De materia medica a fost timp de 16 secole farmacopeea de bază a Europei, plus că a fost tradusă și apreciată de medicii arabi și evrei (a fost folosită și de medicul preferat al lui Suleyman Magnificul). Cânepa sub forme diferite a fost administrată și femeilor la naștere, pentru reducerea durerilor.
Deși în scrierile tămăduitorilor antici se menționează clar efectul narcotic, euforizant al anumitor părți din plantă (chiar și în Talmud), abia la sfârșit de mileniu I arabii încep discuțiile despre cât de utilă societății este folosirea hașișului (hași / iarbă, în arabă) în afara procedurilor medicale unde se consideră că are efecte miraculoase. Așa apar primele povești, primele legende care totuși spun niște adevăruri ce au rezistat până azi: Hașișiiun / Fumătorii de hașiș, secta islamică ce căuta să-și impună religia prin teroare și care consuma diverse produse din cânepă, hașiș, înainte de decapitarea victimelor. Adevărul din spatele poveștilor este confirmat oarecum și de Marco Polo.
În Evul Mediu, efectele consumului de cânepă sub diverse forme, apar tot mai des în scrieri: în 1001 de nopți despre efectul afrodisiac, în China sec.XI despre efectele antibiotice și antiemetice. Apoi efectele în tratarea depresiei, leprei, bolilor venerice.
În același timp apar și primele interdicții ale comercializării la liber, în sec. XIV în rândul populației otomane iar la sfârșit de sec. XVIII împăratul Napoleon interzice comercializare de hașiș, speriat de efectele avute asupra soldaților săi ce fuseseră în Egipt și preluaseră de acolo obiceiul consumării acestui produs ieftin. Un secol și jumătate mai târziu, substanțele obținute din cânepă sunt eliminate din farmacopeea americană.
În zona țării noastre. cânepa a fost cultivată intens. Era folosită ca aliment pentru oameni și animale dar foarte mult ca leac. Era un panaceu în credința populară. Simple sau amestecate cu lapte, ouă, țuică, alte plante sau chiar cu balegă de cal, semințele de cânepă, frunzele, florile se dădeau la orice boală oricât de grea ar fi fost și în Ardeal femeilor care au născut. Cu infuzii sau decocturi de cânepă femeile își spălau părul. Pesta porcină de altă dată se trata într-un anume fel cu semințe de cânepă și fumigații tot de cânepă. Or fi știut țăranii aceia ceva că nu cred să se fi drogat! De fapt celebrul farmacist Bojor spunea acum ceva ani, într-o emisiune tv, că un cal ar trebui să mănânce cam 3 t de cânepă la o masă pentru a se droga!
Cânepa, ca și absintul ⫺📄, a făcut istorie în rândul scriitorilor, artiștilor, muzicienilor. Marile culturi occidentale au avut adevărate societăți unde artiștii se drogau. Mă întreb cât de mult a influențat cânepa scrierile lui Dumas sau mai ales ale lui Baudelaire, mare consumator de canabis printre altele? Oare cum ar fi arătat operele lor scrise dacă ar fi consumat doar drogurile obișnuite, cafea și tutun? Le-am mai fi iubit noi astăzi operele? Poate da, poate nu. Dar viața lor a fost mai interesantă, au trecut mai ușor peste critici? Greu de spus mai ales de profani ca mine în ale drogurilor de dincolo de cafea. Oricum, tot răscolind prin istoria cânepii, cred că a fost consumată mereu, fără întrerupere, legal sau nu. Sau alte plante cu efecte asemănătoare. Gândiți-vă că Homer amintea de un drog în Odiseea: cel ce a băut nepentes nu va mai vărsa lacrimi!
Nu pot încheia povestea cânepii fără să amintesc rolul ei jucat în magie, în aflarea ursitului în nopțile Sf. Andrei și Sf. Vasile, în ritualurile de protejare a recoltelor, în evaluarea hărniciei și priceperii femeilor măritate (o femeie măritată care nu știa să lucreze pânza de cânepă trebuia obligatoriu îmbrcată în cămașă de cânepă la moarte pentru a putea trece în lumea de dincolo), apoi în ritualul înmormântării celor ce erau bănuiți că ar putea deveni strigoi, cânepa se folosea din belșug pe mormânt, în fumigații și ca hrană pentru cei ce însoțeau mortul. Scrierile celor care au cules rețete, obiceiuri, datini populare, sunt pline de informații despre importanța cânepii în viața țăranului român.
Cânepa – Canabis este, dintre plantele tehnice, cea care se folosește în totalitate, totul este valorificat în produse de o diversitate enormă, se zice cam 50000 de produse, de la funie la materiale de construcții, industria auto, chimică, instalații sanitare (vă amintiți câlții pentru țevile de apă?), papetărie, industria farmaceutică, în cosmetică, alimentație, chiar agricultură deoarece după o cultură de cânepă terenul este bun cultivării cerealelor deoarece cânepa prin substanțele lăsate în pământ elimină în mod natural buruienile. Plus că planta crește repede, într-un sezon, astfel că doar pentru fabricarea hârtiei s-ar putea salva păduri iar pentru obținerea unor medicamente ar fi salvate animalele marine mari (foci, delfini, balene, rechini), sacrificate inutil pentru obținerea de Omega3 și Omega6.
Câte feluri de cânepă sunt, bune și mai puțin bune, ce se întâmplă azi când cânepa începe să-și reia locul în lume, nu mă grăbesc să știu. Nici nu plâng, nici nu mă entuziasmez, nici nu sper la ceva citind că această plantă oferă, sub forme controlate științific, stoparea metastazelor canceroase. Sau că activează genele care duc la schizofrenie. Sau că ar fi o sursă de hrană grozavă pentru țările sărace. Îmi amintesc doar de fabrica de funii de la Edessa, Grecia care s-a închis degeaba. Și de alte fabrici, ateliere, care de asemeni au murit din diverse interese dar acuzând cânepa. Pot să mai spun că, după ce am citit tot felul de istorii despre planta cânepă / canabis, m-am gândit că omul este o ființă foarte ciudată care nu știe și nu dorește să-i fie bine decât lui ca persoană. Uneori nici lui. Și am asemănat istoria cânepii cu cea a pisicii care a trecut prin toate stadiile posibile, de la zeitate la vrăjitoare și unealta Satanei.
Viziunea fără acțiune este visare. Acțiunea fără viziune este coșmar.
proverb japonez
Gânduri pe tastatură 