Macul, floarea tuturor lumilor

Ardeau ca niște facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Își înălțau râzând zglobii
obrazul roșu dintre spini.
..

MACII, Magda Isanos

Oare pe câți dintre noi nu i-a impresionat un câmp de maci? Oricât de insensibil ești la frumusețea misterioasă a naturii, nu poți să treci pe lângă macii înfloriți și să nu le simți căldura, mesajul, pacea. Dacă ești mai superstițios, poate simți și ceva teamă. Macii de câmp sunt flori plăpânde, create parcă dintr-o greșeală divină. Și totuși când flori atât de fragile precum macii traversează secolele, mileniile, impunându-se în toate marile și chiar în neînsemnatele culturi ale lumii, nu poți să nu te întrebi cu ce scop au fost date omenirii. Oricum sunt simboluri complete ale vieții și morții, ale sănătății și bolii, ale păcii și războiului, ale frumuseții feminine, ale iubirii pătimașe sau doar neclare, simboluri ale ritualurilor magice căci ars macul dădea fumul pământului ce-i proteja pe oamenii Evului Mediu de spiritele rele. Cum spunea un blogger, macul este un adevărat Ianus, al binelui și al răului. Mai complexă și mai completă decât atât, ce plantă ar fi prin lumea asta?

Prin veacuri și legende

Este planta care are legende în aproape toate culturile lumii deoarece arta de a consuma droguri, fie recreativ, fie ca leac, e veche de mii și mii de ani.

Există o convingere că aceasta este cea mai veche plantă. Nu e argumentată științific. Rămășițele macilor se găsesc în structurile neolitice. Chiar și atunci, macul a fost considerat un simbol al somnului căci nu degeaba arabii l-au numit mai apoi abu an-num adică tatăl somnului.

Primele dovezi scrise despre mac și proprietățile lui deosebite sunt de acum cam șapte milenii, după cum au dovedit artefactele descoperite de arheologi, mai ales tăblițele sumeriene găsite pe teritoriul actual al Irakului.

 Sumerienii se pare că au fost printre primii care cunoșteau cultura primitivă a macului de la care obțineau opiu. Îi spuneau planta fericirii, Hul Gil, după cum este decodat în ideogramele sumeriene datate cam la anii 4000 Î.Hr. De la ei arheologii spun că s-a răspândit la asirieni, babiloniei, egiptenii care-l considerau mistic în papirusurile de la Theba, dar al zeilor. Apoi este vândut în Europa antică, insula Cipru fiind recunoscută ca intermediar în negoțul cu mac. Este apreciat aici în Europa până în Evul Mediu timpuriu când biserica îl consideră unealta Diavolului dar este readus treptat de marinarii portughezi ale primelor expediții de cuceritori, căci fumau opiu în orient. Atât de dorit devenise în Europa încât a dus la un adevărat război comercial între Anglia și China, atunci când țara asiatică a interzis consumul de opiu, în sec. XVIII. Sec.XX a fost o lungă luptă de interzicere oficială a consumului de opiu în scop recreativ. Doar oficial! Și sec.XXI este la fel.

În Grecia antică, floarea era pe feţele monedelor fiind asociată cu bogăţia şi fertilitatea. Simbolul macului era pe multe amulete pentru protecția iubirii. Semințele însă se foloseau pentru leacuri printre care și inducerea somnului. Dar anticii știau că după o anumită cantitate consumată, de ceai sau semințe, somnul binefăcător se poate prelungi în moarte.

Grecia antică asocia florile de mac cu zeul somnului, Hypnos (Somnus la romani), fratele lui Thanatos/Moartea și Nyx/Noaptea. Primii doi purtau pe cap sau în mâini, flori de mac. Se spune că Hypnos a creat macul roșu din ale cărui semințe a făcut un ceai pentru somn, astfel ca zeița Demeter/ Ceres la romani, zeița culturilor de grâu și a câmpurilor fertile, să se poată odihni după ce i-a fost furată fiica, frumoasa Persefona. Odihnită Demeter ar fi putut ajuta pământul să rodească iarăși, lanurile de grâu să crească frumos. O credință populară spune că recolta de grâu va fi bogată dacă ogorul are multe tufe de mac. Ceaiul ar fi fost folosit apoi și de Demeter pentru fiica sa, atunci când aceasta trebuia să coboare timp de șase luni în lumea de jos, la soțul Hades, căci acesta s-a învoit să o elibereze pe Persefona dar doar după ce i-a dat să mănânce trei semințe de rodie, simbolul sexualității, ce o aducea iar la el.


În Roma antică însă,  oamenii o foloseau inițial în practicile funerare. Apoi au asociat macul roșu cu dragostea, recomandând ceaiul ca tămăduitor de suflete. A devenit un condiment foarte apreciat, folosit chiar în amestec cu scorțișoară, miere și vin cald. Ca și grecii de altfel. Că era apreciat de romanii imperiului stau dovadă cantitățile mari de semințe de mac identificate în resturile palatelor romane.

În tradiţia medievală creştină, macul se crede a fi apărut din sângele unor sfinţi martiri. O legendă spune că în Joia Mare toate florile plângeau la chinurile lui Isus. Macul firav a plâns și el mult dar de oboseală a adormit și s-a trezit când oamenii au strigat „Hristos a înviat!”, adică după trei zile. Macul s-a ruşinat mult și așa ar fi apărut culoarea lui roșie, până atunci macul fiind doar alb.

De fapt macul roșu nu este un simbol al creștinilor. În Evul Mediu biserica l-a interzis mirenilor dar călugării îl cultivau pe terenurile lor tocmai pentru opiu. Pe de altă parte, citeam ce a scris Diana Popescu, cum că macul a apărut destul de târziu încrustat pe băncile de piatră ale catedralelor catolice, ca un simbol al așteptării ultimei clipe a vieții de către credincios. Mi-a plăcut textul ce apare pe mai multe site-uri, fără un autor clar: ateiștii afirmau că acest macul din ornamentele băncilor catolice era de fapt simbolul ațipelii atunci când preotul începe să vorbească!

Legende legate de mac sunt multe și frumoase. Legenda asiatică a iubirii pentru două femei și a sacrificiului uneia, apoi legenda femeii transformate de vrăjitoare în mac și pe care soțul a salvat-o rupând singura floare din lan care nu avea rouă, semn că nu și-a petrecut noaptea pe câmp. Multe altele.

Aş vrea să vă culeg în braţe
feciorelnicul avânt,
dar vi-e atât de fragedă podoabă,
că nu-ndrăznesc,
o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.
L.Blaga

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este poppy-3420809_640.jpg

Tămăduitorul mac

Există peste 100 de soiuri de mac dintre care 75 doar în Asia și Caucaz, cele mai multe fiind roșii dar sunt și albe, mov, albastre, roz, bicolore, galbene citron sau portocalii, multe soiuri decorative fără potențial narcotic. Cel mai important soi pentru medicină, chiar și acum în mileniul III, este Papaver Somniferum.

Papaver Somniferum este macul de grădină care conține substanțele benefice dar și blamate, alcaloizii. Se spune că în semințele negre de la acest mac sunt peste 20 de alcaloizi, din care cei mai importanți sunt morfina, codeina și papaverina. Au și vitamina E, grupul B și PP, lecitină, omega-6 și omega-9, calciu, magneziu, sodiu, potasiu, fosfor, sulf, fier, zinc, cupru, cobalt. Semințele neprelucrate de mac au asupra omului efecte analgezice, calmante, afrodisiace, astringente, bactericide, emoliente, expectorante, hemostatice, hipotensive, hipnotice, narcotice, sedative, sudorifice, tonice, etc. Este soiul a cărei cultură este interzisă în majoritatea statelor lumii, cel puțin teoretic, mai puțin trei țări asiatice, acest mac fiind asociat cu producția de opiu, un drog de mare risc.

Semințe negre de mac. Pot fi și gri, albastre sau bej.

Dar semințele acestui soi se folosesc și în alimentația obișnuită, în special în cofetării iar prin presarea acestora se obține un ulei alimentar plăcut, folosit cel mai mult în industria cosmetică și mai puțin ca aliment. De câteva ori în ultimii 20 de ani, Autoritatea Europeană pentru Siguranţă Alimentară a atras atenția asupra consumului de produse care conțin semințe sau ulei de mac. Deși prin prelucrarea acestora conținutul de opiu se pierde în timp scurt în proporție de aproximativ 90%, plus că semințele din comerț nu sunt dintre cele mai valoroase în opiu, ceea ce rămâne poate crea stări de somnolență și dificultăți respiratorii, mai ales copiilor și celor cu anumite afecțiuni (cozonacul cu mac de exemplu, foarte bun la gust, poate duce la un consum exagerat de semințe de mac). Un studiu spune că totuși opiul poate fi pozitiv la un test anti-drog dacă se consumă cam 100-200 mg/kg preparate cu semințe de mac. Efectul apare în maxim 1 oră de la consum. Acest test fals pozitiv poate fi destul de neplăcut dacă se întâmplă într-o țară arabă și este cunoscut cazul unui elvețian care a făcut închisoare 4 ani în Dubai pentru că a consumat o prăjitură cu foarte mult mac pe aeroportul de decolare, Heathrow. Vameșii arabi au văzut semințe de mac pe hainele turistului așa că l-au testat anti-drog și chiar dacă rezultatul a fost fals pozitiv, turistul a fost condamnat! De altfel, acum 2 sau 3 ani, pe vremea ministrului agriculturii Daea, România și apoi Franța au avut ceva probleme cu grâul exportat în Egipt deoarece conținea prea multe semințe de mac. DZR (doza zilnică recomandată) este de maxim 1 linguriță semințe, din cele bune, desigur. Și de evitat în călătoriile din țările cu legi mai dure legate de plantele opiacee.

Papaver rhoeas sau macul de câmp este cel mai întâlnit mac, cel care ne oprește de multe ori din drumurile noastre pentru a-l admira și, de ce nu, a culege câteva petale pentru un ceai ușor. Macul roșu de câmp sau macul de porumb este folosit pentru ameliorarea problemelor respiratorii și tusea iritativa, fiind considerat și un sedativ și chiar somnifer moderat.

Unele specii de mac aparent sunt doar decorative dar e dovedit că fructele lor conțin și o cantitate de opiacee, mai mică e drept decât în alte soiuri. Necunoașterea cu precizie a soiului care poate fi cultivat pentru decor, poate crea probleme sub incidența legilor de producere și deținere de stupefiante.

„Aş vrea să vă cuprind,
că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi
îmi par urzite
din spuma roşie
a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară.” / L.Blaga

Poppy Day, Remembrance Day

Se mai spune că macii s-au născut din sângele vărsat de eroii de pe câmpurile de război. În timpul războaielor conduse de Napoleon, după ce soldații morți au fost înmormântați în pământul răscolit de bombe, tranșee și copitele cailor, au apărut macii, mai ales la morminte și aveau o culoare sângerie, iar din acest motiv se crede că au răsărit din sângele soldaților eroi care și-au dat viața în războaie. De fapt macii iubesc pământul mai sărac, așa că le-au priit acele câmpuri și păduri distruse de războaie dar îmbogățite din păcate cu atâtea îngrășăminte umane. Un pilot avea să descrie cum vedea de sus, în timpul războiului, ceea ce erau frumoasele ținuturi din timp de pace: „o sinistră centură maro, o bandă de natură ucisă”.

Apoi a venit Primul Război Mondial. În anul 1915, medicul militar, chirurgul canadian Lt.-Col. John McCrae, impresionat de chinurile soldaților răniți și de moartea pe front a celui mai bun prieten, scrie un cutremurător poem intitulat In Flanders Fields/ În câmpiile Flandrei. Medicul poet avea să moară și el în 1918 pe un pat de spital militar.

Iată poemul într-una din traducerile literare iar mai jos este forma originală:

În câmpiile Flandrei, macii flutură-n vânt,
Printre şiruri de cruci, peste-al nostru mormânt.
Mai zboară sub cer ciocârlia-ndrăzneaţă,
Însă cântecul ei, simfonie măreaţă,
De bubuitul de tunuri e-nfrânt.
Noi am murit. Câteva zile doar sînt
De când ne bucuram de amurg şi dimineaţă.
Iubeam, eram iubiţi, şi-acum suntem pământ
În câmpiile Flandrei.
Cerem urmaşilor, cu legământ:
Luaţi torţa din braţul nostru frânt
Şi purtaţi-o spre victoria măreaţă!
De rupeți credința în noi, ne-am săvârşit degeaba din viaţă,
Şi degeaba macii flutură-n vânt,
În câmpiile Flandrei.

In Flanders fields the poppies blow
Between the crosses, row on row,
That mark our place; and in the sky
The larks, still bravely singing, fly
Scarce heard amid the guns below.

We are the Dead. Short days ago
We lived, felt dawn, saw sunset glow,
Loved and were loved, and now we lie
In Flanders fields.

Take up our quarrel with the foe:
To you from failing hands we throw
The torch; be yours to hold it high.
If ye break faith with us who die
We shall not sleep, though poppies grow
In Flanders fields.

Inițial au fost doar gândurile și inspirația unui soldat, venit voluntar pe frontul european, sensibilizat de pierderile umane dar și de roșul macilor în lumea cruntă și gri a războiului. Versurile au fost publicate într-o revistă. Apoi două femei, Moina Belle Michael (1869-1944)  în SUA și Anna A. Guérin (1878 – 1961 ) în Franța, le-au descoperit, independent una de alta și au ales floarea de mac drept simbol pentru organizațiile de într-ajutorarea orfanilor, văduvelor și veteranilor de război mari mutilați. Ideea a pornit de la confecționarea florii de mac din pânză sau hârtie care să fie vândută iar banii obținuți din vânzare să ajungă la cei oropsiți de război. Astăzi se fac milioane de flori de mac, scandalul nou este că în unele țări se mai fac din plastic.

În Anglia simbolul macului se poartă între 1-2 noiembrie – ziua tuturor sfinților – și maxim 13 noiembrie, la una sau două zile după Ziua Memoriei / Remembrance Day numită și Poppy Day / Ziua Macului. Ziua Memoriei se serbează la 11 noiembrie, pentru că aceasta este data când a fost semnat armistițiul, 11.11.1918.

Mulți ani nu s-a serbat cu așa fast ca acum când se depun coroane, de regulă cu flori roșii de mac la cenotafe (probabil ați văzut-o pe Regina Angliei depunând, anul acesta singură, buchetul ei de flori la cenotaful ostașului necunoscut, reprezentând unul din cei 888.246 de soldați britanici căzuți pe front. Albul florilor care imitau buchetul ei de mireasă, o regulă impusă de regina-mamă, contrasta dureros cu roșul macilor ce înconjurau mormântul gol).

Povestea macilor roșii folosiți ca simbol al memoriei eroilor războaielor sec. XX, este interesantă. Folosirea macului sângeriu ca simbol al eroilor s-a extins în toată lumea, an de an tot mai multe state adoptă Poppy Day și tot mai multe organizații aplaudă sau condamnă asta. Simbolul se adaptează cumva fiecărei țări.

Macii de alte culori

A existat pentru scurt timp, prin 1933, simbolul păcii și al dispariției oricărui război în lume, adică macul roșu a fost înlocuit cu macul alb. Nu a reușit să se impună, ba din contră, a creat dispute între veterani și inițiatori, organizațiile de femei. Azi este acceptat în unele țări precum Noua Zeelandă, simbolizând și memoria civililor uciși în război și este purtat singur sau alături de macul roșu.

Ca orice simbol din lumea asta, macii de diverse culori au stârnit diverse grupuri. Doar că macii violet, simbolul animalelor ucise pe front au fost înlocuiți cu lăbuța violetă, simbol al faptului că animalul a fost o victimă a deciziilor nechibzuite ale omului de a-l folosi în război – se apreciază că în 1914 -1918 cam opt milioane de cai și măgari au fost uciși în lupte.

Alte simboluri de maci, khala (al indienilor), curcubeu (LGBT), negru dar chiar și macul sângeriu tradițional, sunt adesea prilej de scandal în special politic. N-am aflat ce simbolizează gingașul mac albastru de Himalaia.

„Macii” lui Luchian îşi caută stăpân
Maci, pictor Ștefan Luchian

Și-aș vrea să vă strivesc,
că sunteţi roşii, roşii
cum n-au putut să fie pe pământ
decât aprinşii, mari stropi de sânge ce-au căzut
pe stânci
şi pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Isus,
când s-a-ngrozit de
moarte.

Lucian Blaga


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.