Ieri mă gândeam cu părere de rău la viața bunicilor mele, ale noastre, ale tuturor: să stai tu, femeie, în bucătărie, să mesteci în oala cu ciorbă ori în aia cu fasole și să nu asculți decât clocotul mâncării care fierbe, ce dramă, Doamne! Azi e altă viață. Am în bucătărie un televizor care-mi face cultura incultură sau invers, incultura politică în cultură tv. Că aia, cultura aia din trecut chiar puțintică din școală, e toxică rău azi, nici cu prospect nu se mai administrează. Mă mir că noi, generațiile alea intoxicate cu școala de mai acum niște ani, încă trăim, muncim, umblăm!
Ei da în zilele noastre tv-ul merge în bucătărie nu doar la mine ci și la vecinele mele, așa că mai vine o știre despre cum i-a cârpit un mascul două peste botox unei domnișoare-mame și impresionată de dramă ne dau lacrimile drept în tocătorul plin cu ceapă, apoi aștepți să vezi în breaking news moda secolului, bichinii din mască sanitară (apropo, ce lipsiți de sensibilitate jurații că nu le-a plăcut noua modă, quarankinis!). Mai mesteci puțin în oala de pe aragaz, toci verdeața și na, te amețește și Petrișor să faci cine știe ce mâncare fără greutate dar după aia speli jumate din ustensilele din dulap ori le arunci și cumperi altele de la …ală de-l sponsorizează. Apoi vine Neti cu horoscopul și afli că soțul azi are un mare câștig la bani 🤔 și deja socotești ce buzunare secrete crede el că are și tu n-ai ști! (La mine azi a zis pagubă la bani da asta e, mâine e la voi!)
Tocmai când eram mai fericită însă, doar cu urechile la tv dar și atentă să nu-mi ard manichiura scumpă pe la aragaz, aud ceva cum n-am mai auzit decât în Jurassik Park! Încremenesc, fac socoteala în gând cât de veche și rezistentă e lingura de lemn din mâna mea. Nu, mai bine umplu polonicul cu ciorbă fierbinte și aștept să-l arunc spre …. Jurassik! Și aștept, aștept, ciorba din polonic se răcește, urletul e continuu, fără pauze dar nu se apropie de mine!
Doamne, femeie slabă la fire ce ești, îmi zic în gând! Înfruntă monstrul și gata! O fi … moanstră și nu monstru? Na, de frică fac și cuvinte noi! Mă întorc rapid și surpriză, sunt singură în bucătărie, doar cu televizorul! Care urlă cu o voce ce ar părea de … doamnă! Apropo, ce e o doamnă?! Nooo! Nici vorbă să fie doamnă!
Iau repede o gură de palincă din dulăpiorul cu medicamente al soțului, pun puțină apă în loc să nu vadă el că de, e tradiționalist și ține să nu bea femeile tărie știind că e toxică și provoacă limbariță feminină, apoi iau telecomanda să caut un post mai decent, mai calm, eventual ceva cu muzică, fie ea și manele moderne că altceva e greu de găsit (scuze vecina Nathalia 😅, manele doar până îmi trece spaima). O, nu! Nuuuu! Șoc și groază! Jurassik e pe toate canalele și zice că are dreptul să intre în orice loc, în orice bucătărie, orice sufragerie, că e … alesul! Doamne, fă-ți milă! De mine, desigur că de Jurassik și-or face alții griji și l-or vaccina cu vaccinul decenței, i-or pune și mască că de, ecranul meu e plin de salivă toxică pe interior.
Fug în curte, strig cățelul să am alături un suflet cald, uman😻! Nu-i! Îl găsesc într-un târziu ghemuit și speriat sub balansoar, precum în noaptea de an nou când bubuia cerul. Ca acum la tv cu Jurassik în forță. Îl iau în brațe și încet ne potolim spaimele amândoi.
Într-un târziu când inimile noastre își reluaseră ticăitul normal, îi zic patrupedului să intrăm și să terminăm mâncarea. Cu televizorul închis!!!! Oricum, nu mai deschid tv-ul. Îmi voi lua un papagal surd să nu tragă cu urechea la televizoarele vecinilor! Dar acum ce să fac, mă plictisesc să păzesc ciorba să nu dea în foc. Așa că scot telefonul și zic să vedem ce mai este prin lume. Fără youtube, Doamne ferește să nu intre ceva automat de pe autofilmări cu…. Jurassik!
O știre, două, trei… și tulai Doamne, ce știre de breaking news, ca la tv: Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pândă ascuțindu-și ghearele și așteptând momentul oportun pentru poftele ei antinaționale… Națiune, fii deșteaptă! Ce intoxicare, cuvintele astea parcă mi-au căzut la bac. Sau nu? Or fi de azi? Or fi de ieri? Parcă era încă ceva scris atunci pe bilețel dar nu-mi amintesc. A, gata, sun un prieten. Pe care, pe care?! Nenea Iancu e cel mai bun! Oare cum să-l contactez să fie sigur?!?
Mda! Ce răspuns ciudat în amiaza mare: Și noi dormim, d-le!
Gânduri pe tastatură 