CAFEA, băutura Diavolului?

…. cred că dacă aș fi fost femeie, aș fi purtat cafeaua ca parfum.

John Van Druten

Cafeaua a fost și este una din marile mele plăceri pe acest pământ. Am început să o consum destul de devreme, undeva între 13 și 14 ani căci bunica mea avea un adevărat ritual de prăjire, măcinare și preparare a cafelei, așa că era imposibil să nu îți dorești o ceașcă din această licoare ce a schimbat lumea, economic, politic, social. Poate și din această lungă prietenie între mine și viciul suprem 😅 am reușit să câștig ceva la un concurs cu iz de cafea bună, SuperBlog »📑.

Mi-am tot propus să scriu un articol mic, un fel de rezumat din multele pagini citite de mine despre istoria cafelei, literatură, artă, preparare și câte altele legate de măruntul bob abisinian la origine, bob ce a schimbat lumea tuturor continentelor, destinele oamenilor. Hai să vedem ce-mi amintesc.

Cum s-a descoperit cafeaua, legende

Conform legendelor preluate într-un document din 1671, Kaldi, un păstor de capre, a descoperit cafeaua prin sec. IX după ce a observat faptul că animalele pe care le avea în grijă păreau mai pline de energie după ce consumau fructele unei anumite plante. El a împărtăşit această observaţie cu stareţul unei mănăstiri din apropierea locurilor sale de păşunat, acesta venind cu ideea de a usca respectivele fructe şi a face o băutură din acestea.  Stareţul şi ceilalţi călugări ai mănăstirii au descoperit că băutura făcută din boabele de cafea reuşeşte să îi ţină activi pentru ore bune. O versiune zice că monarhul nu a fost de acord cu efectele diavolești și a aruncat boabele în foc. Însă focul a eliberat compușii volatili din boabe și așa au aflat și restul călugărilor. Boabele fierbinți au fost scoase din foc, măcinate și dizolvate în apă fierbinte. De aici drogul și-a deschis drum în lumea oamenilor. Zvonurile despre noua băutură s-au răspândit şi cu timpul aceasta a ajuns chiar şi în Peninsula Arabică.

O altă legendă atribuie descoperirea cafelei misticului sufit Ghothul Akbar Nooruddin Abu al-Hasan al-Shadhili, care de asemenea a descoperit planta urmărind animale care păreau că se mişcă mult mai energic după ce consumau fructele acestui arbore. 

Șeicul Omar, derviș sufist și  medic, aflat în exil din Mocha (Yemen), descoperă la rândul lui  boabele de cafea. În timp ce se adăpostea într-o peşteră, acesta a  rămas fără hrană şi pentru a-şi potoli foamea, a consumat fructele unei plante. Acestea erau amare, fapt care l-a determinat să le prăjească. După ce nici focul nu a reuşit să facă boabele de cafea mai uşor de consumat, Omar a decis să le fiarbă, producând astfel prima băutură pe bază de cafea. El a descoperit că băutura din boabele de cafea îi dădea energie şi îl ţinea treaz pentru zile întregi. Din cauza descoperirii „miraculoase”, lui Omar i s-a permis să se întoarcă acasă şi chiar să fie considerat sfânt de către oameni. Iar cafeaua a devenit băutura preferată a dervișilor rotitori căci îi ajuta foarte mult în ritualurile lor »📖, fiind apreciată și ca stimulent pentru  viziunile religioase.

Arborele de cafea face parte din ritualurile populației vechi oromo (erau amestecați, musulmani și creștini)  din zona Cornului Africii. În trecut aceștia zdrobeau fructele verzi de cafea, le amestecau cu grăsime de animal și le consumau în ajunul  luptelor, a drumurilor lungi sau ca leac. Tot ei plantau un arbore de cafea pe mormintele marilor vrăjitori, deoarece credeau că lacrimile lui Dumnezeu care a plâns peste trupul unui vrăjitor mort, au făcut să răsară arborele de cafea.

Se mai spune că medicul Avicenna folosea pasta de cafea pentru tratarea anumitor boli și a fost primul care a considerat cafeaua drept medicament..

Mai este o variantă care asociază cafeaua   cu ziua de naștere a lui Mohamed. Într-adevăr, diferite legende au legat originile cafelei de Mohamed care, prin arhanghelul Gabriel, a adus-o omului pentru a înlocui vinul pe care Islamul l-a interzis.

Legendele, primele manuscrise din sec. XVI, imperiul Aksum al reginei din Sheba și drumurile comerciale antice din jurul Mării Roșii, orașul Harrar din Etiopia … atâtea povești sau poate istorii adevărate duc consumul de cafea mult înainte de Kadil. Unii cercetători cred că regina din Sheba cunoștea cafeaua, așa cum cunoștea și fisticul pe care-l interzisese la consum populației de rând. Mister!

Vaticanul acceptă Diavolul. La fel și imamul!

„Băutura diavolului este atât de delicioasă… ar trebui să îl înşelăm pe diavol prin creştinarea acesteia!” spunea Papa Clement al VIII-lea  (1592 – 1605), cel care  a avut o problemă cu… cafeaua. În Europa cafeaua a fost băută prima dată în Veneția. Papa a fost sfătuit de consilieri să declare acest produs drept „o invenție amară a lui Satan”, motivul fiind acela că era băutura mistică a islamului dar și laică, apreciată prin cafenele orientale. Doar că papei Clement al VIII-lea i-a plăcut așa mult licoarea maronie încât nu a vrut să-i lipsească pe creștini de aromele și avantajele ei.  

Cafeaua avusese însă și în lumea arabă perioade în care a fost interzisă şi supusă  constrângerilor religioase. Consumul cafelei a fost interzis la sfatul juriştilor şi cărturarilor din Mecca în anul 1511 de către Khair Bey, declarând-o haraam, păcătoasă, interzisă. El credea  că supușii discută la cafea doar cum să-l dea jos (aceeași obsesie au avut-o și doi regi europeni).  Interdicția a durat 13 ani şi doar  sultanul Selim I şi  marele  muftiu Mehmet Ebussuud el-İmadi, specializat în drept şi teologie islamică, au readus  cafeaua ca  băutură acceptată, halal, adică permis după legile islamice. Au emis fatwa, un decret cu valoare juridică dar mai ales religioasă și cafenele s-au redeschis. Totuși  în cursul următorilor 300 de ani diverse asemenea decrete au fost semnate și din nou revocate, de către sultani, guvernatori, regi și autorități ale lumii arabe și creștine. În 1633 sultanul Murad al IV-lea a făcut consumul de cafea în public motiv pentru pedeapsa capitală.  Și în Europa a fost interzisă femeilor, mai puțin prostituatelor care aveau voie în cafenele. Era permisă bărbaților care o beau în cafenele, fiind consideră și un bun afrodisiac. Cafeaua a fost interzisă în Suedia de mai multe ori din cauza speculațiilor legate de sănătate și a fost interzisă total în Prusia, deoarece regele dorea ca oamenii să bea mai multă bere în loc de cafea, explicația fiind că berea era scutită de taxe, pe când cafeaua adusă de departe era costisitoare. Dacă regele Suediei a cerut taxe imense băutorilor casnici de cafea dar și confiscarea vaselor de prăjit, ibricelor și ceștilor de porțelan, regele Prusiei a angajat oameni care să patruleze pe străzi și să adulmece pe lângă casele nobililor mirosul de cafea! Săracii nu aveau probleme, nu-și permiteau consumul.

În prezent se pare că doar mormonii au interdictie la consumul de cafea, aceasta nefiind intrzisă direct ci fiind inclusă în grupul băuturilor calde ce fac rău la burtă, cum a spus Joseph Smith Jr, fondatorul, în 1833.

Cafeaua turcească  sau  Türk Kahvesi

Dacă japonezii au încă un adevărat ritual al preparării și servirii ceaiului, turcii au aceste daruri în arta preparării și servirii cafelei. Deși sunt mari consumatori de ceai, cafeaua a ajuns pe primul loc în obiceiurile lor. 

Cafeaua turcească este cea preparată la foc sau la nisip fierbinte, în ibric, cezve de obicei de aramă sau ceramică și în cantitate de maxim două cești micuțe.

Tradiția spune că femeile turce au făcut adevărate cursuri de pregătire a cafelei, mai ales că această licoare a devenit foarte importantă în obiceiurile matrimoniale. Fetele învățau încă de mici cum să pregătească și servească o cafea atunci când viitorul mire venea la părinții fetei să o ceară de soție. Viitoarea mireasă trebuia să facă și să servească o cafea excelentă care să-i placă viitoarei soacre, trebuia să pună  exact cantitatea de cafea, pentru a rezulta destul kaymak (caimac), dar mai ales trebuia să știe când  să adune kaymak-ul.   Iar în cafeaua mirelui de obicei viitoarea mireasă punea sare în loc de zahăr. Dacă tânărul bea cafeaua fără să zică nimic, era semn bun!

Reţeta unei reușite cafele turcești este cea a apreciatei scriitoare  Urfet Șachir din Tradiții, obiceiuri și legende turcești: 

Pentru o ceaşcă de 75 ml se folosesc 64 ml apă, o lingură de cafea măcinată (8-9 gr) şi o linguriţă de zahăr (4-5 gr), timp de fierbere 2.5 minute la maximum 93 de grade temperatură, până la punctul de fierbere. La o temperatură mai mare, cafeaua devine amară. Cantităţile de mai sus se pun în cezve (apa, cafeaua şi zahărul), se amestecă cu o linguriţă de lemn şi se pune ibricul pe foc domol. După aceea, nu se mai amestecă, pentru a evita orice turbulenţă care ar scoate arome nedorite prin dizolvarea substanţelor din cafea. Când spuma începe să se formeze, se ia cu linguriţa de lemn din ea şi se distribuie în ceşti, apoi se pune cezve iar pe foc până se formează iar spuma, se repetă operaţiunea, iar a treia oară se aduce la punctul de fierbere şi se pune în ceşti restul de lichid.

Dacă citiți povestea aflați și alte amănunte interesante, esențialul fiind că nu există cafea turcească fără kaymak (spumă) şi fără zaţ (telvesiz kahve), că înainte de cafea se servește ceva dulce precum lokum (rahat), multe altele.

Cafeaua turcească a intrat în cultura multor popoare, desigur și a grecilor căci Grecia a fost multe secole în Tourkokratia, adică dominație otomană. Și asta cam din sec. XV, perioada de răspândire a cafelei în lume, până în sec. XIX. Cafeaua grecească de fapt este cafea turcească chiar la modul de preparare și a ustensilelor folosite, gen ibricul, briki cu coadă lungă și alegerea kaimaki. Chiar grecii așa au numit cafeaua lor, cafea turcească, până în anul 1960 când Turcia a început să le facă probleme grecilor iar după invazia turcă din Cipru în 1974, grecii au schimbat oficial numele în cafea grecească.

Cafenele

Primele cafenele  au fost deschise în 1475 de comercianți în Damasc și Alep și au devenit curând o adevărată modă în tot  Imperiul Otoman. La Istanbul s-au deschis mult mai târziu, după cum spune cronicarului İbrahim Peçevi în scrierile din 1642-49 despre deschiderea primei cafenea din Istanbul : Până în anul 962 [1555], în înălțimea orașului Constantinopol , Păzit de Dumnezeu , precum și în țările otomane în general, cafeaua și cafenelele nu existau. Cam în acel an, un om numit Hakam din Alepp și un altul  numit Shams din Damasc au venit în oraș; au deschis fiecare un magazin mare în districtul numit Taht-ül Kale (Tahtakale) și au început să aprovizioneze cafea. 

Cafeneaua Kiva Han, nu este atestată documentar în sec. XV – XVI cum se pretinde iar poveștile ei diferă chiar pe site-urile magazinelor proprii. Dar este o cafenea veche care, probabil, și-a creat singură primii pași în istorie. 

 În Europa primele cafenele s-au deschis la Veneția în 1645, republica făcând atunci mult comerț cu otomanii. Cinci ani mai târziu se deschide și la Oxford prima cafenea iar în trei decenii după acea dată Anglia avea deja 3000 de cafenele! 

Simpatică este istoria cafenelelor din  Viena.  Aici se deschide prima cafenea de către un  ofițer din armata husarilor înaripați (la propriu înaripați, citiți istoria lor) a lui Jan Sobieski, polonez ce a descoperit întâmplător sacii de cafea abandonați de armata turcă în urma pierderii bătăliei din 1683 cunoscută drept al doilea asediu al Vienei. Mare noroc pentru Viena dar mare afacere pentru istețul husar! Ba chiar husarul aduce ca noutate îndulcitorul pentru amara licoare și laptele adăugat în cana cu cafea.

În 1667, Kara Hamie, fost ienicer otoman din Constantinopol, a deschis prima cahvenea în București, cam pe unde astăzi este clădirea principală a BNR. Abia în 1886 Casa Capșa se extinde cu o cafenea modernă pentru acele timpuri, ce avea să devină  locul preferat al scriitorilor și politicienilor vremii. 

Cafele, cafele, e plină lumea de cafele

Răspândită atât de mult pe toată planeta, desigur că prepararea ei a cunoscut adaptarea la rețetele locale. N-am să vă povestesc cum se bea cafea cu lapte și unt în Vietnam, apoi Kopi Gu Yu în Thailanda sau cea fiartă cu un ou crud bătut (Egg Coffee, de o parte din scandinavii de rit luteran), ori cafeaua cu condimente iuți precum cea marocană, cea din 4 părți ceai negru plus 2 părți cafea, piper și lapte condensat ca în Hong Kong ori cafeaua milionarilor Kopi Luwak (cafeaua pisicii, în traducere), o cafea recoltată din insulele Java, Sumatra, Bali, Sulawesi, Filipine, Timorul de Est și din unele zone din India;  boabele acestei cafele sunt culese numai după ce au fost ingerate și apoi eliminate parțial digerate de un animal numit civeta de palmier.  Acest animal are în tubul digestiv o enzimă cu proprietatea de a reduce gustul amărui al cafelei. În România se vindea în București acum cam doi ani cu 140 lei / 100 g. N-aș putea să o beau nici pe gratis, gândindu-mă cât suferă acele animăluțe.

La fel cafeaua  Black Ivory, cea mai scumpă și cea mai rară,  obținută din boabele de cafea arabica, culese din excrementele elefanților din regiunea Surin din Thailanda; are gust ușor diferit de restul soiurilor culese direct din pomi, deoarece este combinată cu un amestec de  fructe și orez  din hrana  elefanților.  Să vă povestesc procesul de culegere după ce elefanții digeră hrana? Mai bine nu 🤭. Dar vă spun prețuri dacă sunteți nerăbdători să comandați: 120 $ / 35 g sau 300 $ / 105 g. Marele câștig este transportul gratuit 😅.  Eu aștept  1 octombrie, Ziua Internațională a Cafelei, când sper să ofere promoții atractive!

 Mă voi opri însă la câteva cafele mai aparte, mai apreciate în special de către bărbați. Una ar fi  Karsk, cafeaua nordică cu bănuț (în cafea se pune un ban metalic și atâta votcă până se vede bine banul).

Irish Coffee

Cafeaua irlandeză,  cred că unora vă lasă gura apă doar gândindu-vă la rețetă. Pentru whisky 😉. Se face din cafea neagră, zahăr brun veritabil și nu vopsit, plus multă frișcă. Se spune că frișca, pe lângă consistența și gustul deosebit oferit, are și rolul de a menține mai mult timp cafeaua caldă. Bine, aici nu cred că frișca încălzește mai mult decât whisky… Cred că mi-ar trebui puțin curaj să prepar acasă irish coffee.

Espresso affogato

Zis și „espresso înecat” – dar mai puțin subtil, e espresso cu înghețată și alcool.Se face așa: iei două cupe din înghețată  preferată (italienii preferă înghețată de vanilie) și le pui într-un pahar înalt. Pui unul – două espresso și la final  completezi cu un brandy de fructe  sau un coniac (cognac)  original, preferabil XO (Extra Old).  Cu totul deosebit acest espresso affogato față de espresso frizzante, cafeaua simplă din  gheată ¾ pahar, apă cu bule 😂, o felie de lămâie și 30 ml cafea espresso!  

Cafeaua de foc

Dar spectacolul și savoarea vin de la  cafeaua din Puerto Panasco, Mexic: se amestecă tequila şi Kahlúa  (lichior mexican de cafea, obținut din cafea Arabica, trestie de zahăr și rom) cu cafea şi … se dă foc în timp ce  băutura este turnată dintr-un recipient de metal într-altul. Rezultă  o cascadă de foc.  Apoi amestecul încă în flăcări, este turnat în cană, peste care se adaugă frişcă şi o cireaşă.

 Pharisaer

Nu putem încheia această scurtă listă fără una dintre cele mai cunoscute cafele germane – Pharisaer, adică „Fariseul”. Povestea spune că un țăran din nordul Germaniei a încercat să ascundă de pastor că este  alcoolic, așa că la botezul fiului său a adăugat cafea și frișcă peste romul de Jamaica din cană, încercând să ascundă mirosul specific. Pastorul însă a simțit alcoolul și i-a numit pe părinții bebelușului farisei. Azi  Pharisaer se face așa: într-o ceașcă torni un shot de rom, acoperi cu cafea și zahăr, iar la final frișcă. Nu se amestecă!

Pe scurt, dacă nu știați:

-Cuvântul „cafea” provine din cuvântul arab „qahwah” care se referă la un tip de vin. de la regiunea Kaffa sau de la cuvântul “quahwek” care în limba arabă înseamnă “stimulent”. În trecut cafeaua era numită „vinul Arabiei”. Astăzi este drogul preferat al omenirii.

–Brâul cafelei. Zonele geografice unde se cultivă azi arborii de cafea, clima și solul fiind bune.Cafeaua era inclusă în rația de mâncare primită de soldați în timpul Războiului de secesiune, sec. XIX.O cană de cafea neagră are doar 1 calorie, fapt  valabil doar dacă nu adaugi lapte, zahăr sau alți îndulcitori. Altfel poate ajunge și la 88 g zahăr și 600 de calorii pe ceașcă! Cafeaua cu lapte slăbește efectele cofeinei, deci efectul stimulator este mult redus.

-Cafeaua era inclusă în rația de mâncare primită de soldați în timpul Războiului de secesiune, sec. XIX.

-O cană de cafea neagră are doar 1 calorie, fapt  valabil doar dacă nu adaugi lapte, zahăr sau alți îndulcitori. Altfel poate ajunge și la 88 g zahăr și 600 de calorii pe ceașcă! Cafeaua cu lapte slăbește efectele cofeinei, deci efectul stimulator este mult redus.

– Cafeaua abundă în vitamine. Multe dintre ele se pierd prin prăjire, dar rămân vitamine ca: B1, B2, B5, dar și minerale ca magneziul sau potasiul.

–Longevitatea celor care beau zilnic 2-3 ceșcuțe de cafea bună este dovedită nu doar de studiile vremurilor moderne, chiar și de viața locuitorilor din insula Ikaria sau de studiul făcut de regele Suediei, cel care a interzis cafeaua în sec. XVIII. Acesta a ales un grup de condamnați la moarte care au primit zilnic 3 căni de cafea, în ideea că aceștia vor muri și astfel le va dovedi suedezilor cât de nocivă este cafeaua. Eșec! Toți au trăit bine, unul a ajuns la 83 de ani și a murit după rege! Consumată cu moderație, ajută sănătății. Consumată în exces, dăunează grav. Se spune că aproximativ 90-100 de cești băute una după alta duc la deces. Voltaire consuma însă de la 50 de căni în sus, se zice că ar fi trecut și de 70 într-o singură zi și a trăit 84 de ani.

– Cafeaua decofeinizata conține cafeină, cam  2-12 miligrame de cofeină față de cea obișnuită care are cam 95 și 200 de miligrame. Așadar, dacă bei prea multă cafea „decaff” este aproape la fel cu a bea o cafea normală.

De reținut că în  decofeinizarea cafelei se folosesc de regulă substanțe chimice. Boabele sunt aburite sau chiar ținute în apă clocotită înainte de prăjire, astfel încât cofeina dizolvată se ridică la suprafață, iar apoi boabele se spală cu ajutorul unui solvent organic, de regulă clorură de metilen, ce nu poate fi îndepărtat total de pe boabe. Se mai folosește și metoda cu   CO2  lichid dar  firmele mari folosesc metoda elvețiană în care cofeina este extrasă doar cu foarte multă apă pură,  compania Swiss Water fiind  singura instalație de decofeinizare certificată organic și Kosher. Desigur că această cafea este mai scumpă, procesul este laborios pentru menținerea aromelor cafelei. Ce nu scrie pe pachete, există 2 standarde impuse: standard internațional – care cere producătorilor ca decofeinizarea să se realizeze în procent de 97% și standard  European care presupune o decofeinizare de 99,9%.

–Cafeaua instant este destul de veche, fiind prima dată consumată în Anglia în 1771 dar s-a brevetat abia în 1910 în SUA.

–Cafeaua nu deshidrateaza deși cafeina este ușor diuretică. Însă  cafeaua nu ține de sete, așa că e bine să se combine o cafea cu un pahar cu apă precum e obiceiul în cafenele turcești.

-70% din băutorii de cafea din lume consumă cafea Arabica (aromată şi cu un gust moderat), iar restul de 30% consumă Robusta (cu un gust mai amar, dar cu 50% mai multă cofeină decât Arabica).

– Deşi nu a fost definită o formă standard a ceştii de cafea, regula generală este ca ea să nu fie prea mare. Diametrul gurii poate fi între 4–7 cm, înălţimea 4–6 cm, iar farfuriuţele pot avea diametrul, în general, între 10–13 cm.

–Beethoven avea un ritual strict legat de cafeaua lui de dimineață. Indiferent că era singur sau avea musafiri, el număra personal 60 de boabe de cafea pe care apoi le măcina și-și prepara ceașca de cafea!

–Creme Puff, celebra pisică a cărei viață a durat 38 de ani, dovedită cu acte, consuma dimineața puțină cafea cu smântână. De fapt consuma pe lângă mâncare de pisici și broccoli, bacon, ouă, asemeni deținătoarei ei iar la două zile primea și puțin vin roșu pentru … curățarea arterelor! Este posesoarea recordului Guinness World pentru “Oldest Cat Ever”. De fapt stăpâna ei a mai avut și un motan numit Grandpa Rex Allen care a trăit 34 de ani și a fost hrănit identic.

-Până la sfârșitul secolului al XV-lea, cafenelele erau peste tot în Constantinopol (Istanbulul de azi). Băutura devenise o parte atât de mare a culturii turcești încât  a fost creată o lege care îi oferea oricărei femei puterea de a divorța de soțul ei, dacă acesta ar neglija să îi ofere o cantitate adecvată de cafea. De înțeles, nu?

–Zațul de cafea, o comoară. Cea mai comună este folosirea lui pentru obținerea compostului sau diluat pus în ghivecele cu flori. Sunt cafenele mari care se ocupă de educarea populației  în această privință. De exemplu Starbucks a avut o campanie intitulată Din pământ în pământ. Cofeina acționează precum un pesticid natural. Cofeina are rolul de a  proteja plantele de dăunători și de a le reda vitalitatea, împiedicând creșterea buruienilor.   Dar zațul este foarte bun și pentru cosmetică datorită bogăției de antioxidanți și este folosit în măști faciale, comprese sau scrub (nu și pe ten acneic ori foarte sensibil). Japonezii au chiar spa cu cafea!

–Ghicitul în cafea, taseografia sau tasseomantie … Offf,  ce ne facem, că Biserica nu e de acord, condamnând acest obicei. Ba în timpul Inchiziției cei prinși ghicind în cafea erau arși pe rug, fiind considerați vrăjitori care vor să intre în tainele lui Dumnezeu: Cei care ghicesc, cu siguranță s-au închinat diavolului. Azi e liber!

–În Nisa era o cafenea interesantă, sper să fie și acum după pandemie. Prețul era după modul cum clientul cerea cafeaua, politicos ori ba:

1. O cafea……………………………………………….. 7 euro
2. O cafea, te rog ……………………………………  4,25 euro
3. Buna ziua! O cafea, vo rog …………………. 1,40 euro

Și în  Wiesbaden, Germania este o cafenea interesantă: nu plătești la consumație, plătești timpul petrecut acolo. Adică 1 oră se taxa înainte de pandemie cu 3 € dar consumi câte cafele și fursecuri dorești! Ideea a fost preluată de la Moscova unde s-a deschis prima astfel de cafenea.

Ah, ce dulce gustul cafelei/ Mai delicios decât o mie de sărutări/ Mai suav decât vinul de Muscat/ Cafea, trebuie să beau cafea/ Și, dacă cineva vrea să mă răsfețe/ Ah, să îmi aducă în dar cafea!

           Johann Sebastian Bach – Cantata cafelei

 Bach (pârâu în germană), a fost atât de pasionat de cafeaua tare și neagră încât a scris o compoziție despre această băutură deși el este cunoscut mai ales pentru muzica sa liturgică. Cantata cafelei este aproape o excepție în creația compozitorului. Libretul are la bază o poveste petrecută chiar în ”Casa de Cafea a lui Gottfried Zimmermann” (Cafeneaua lui Zimmermann, preferata artiștilor vremii), în Leipzig, Germania, unde a avut loc și premiera în jurul anului 1734. Fiind o cantată de concert, cu doar 3 personaje dar pusă în scenă cu costume, povestește vesel despre dependența de cafea (deja o mare problemă socială în Leipzig la vremea respectivă) a unei fete nemăritate al cărei tată se chinuie să o salveze și mărite, deja o mare problemă socială în Leipzig la vremea respectivă.