Christos a Înviat!
Alexandru Vlahuță
Și-au tremurat stăpânii lumii La glasul blândului profet Și-un dușman au văzut în fiul Dulgherului din Nazaret!
El n-a venit să răzvrătească, Nu vrea pieirea nimănui; Desculț, pe jos, colinda lumea Și mulți hulesc în urma lui.
Și mulți cu pietre îl alungă Și râd de el ca de-un smintit: Iisus zâmbește tuturora- Atotputernic și smerit!
El orbilor le dă lumina, Și muților le da cuvânt, Pe cei infirmi îi întărește, Pe morți îi scoală din mormânt.
Și tuturor de o potrivă, Împarte darul lui ceresc- Și celor care cred într-însul, Și celor ce-l batjocoresc.
Urască-l cei fără de lege. Cei pasă lui de ura lor? El a venit s-aducă pacea Și înfrățirea tuturor.
Din toata lumea asupriții În jurul lui s-au grămădit Și-n vijeliile de patimi La glasul lui au amuțit:
"Fiți blânzi cu cei ce vă insultă, Iertați pe cei ce vă lovesc, Iubiți pe cei ce-n contra voastră Cu vrăjmășie se pornesc".
Cât bine, câtă fericire, Și câtă dragoste-ai adus! Și oamenii drept răsplătire Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus.
Au râs și te-au scuipat în față, Din spini cununa ți-au făcut, Și în deșarta lor trufie Stăpâni deasupra-ți s-au crezut...
Aduceți piatra cea mai mare Mormântul să-i acoperiți Chemați sutașii cei mai ageri, Și străji de noapte rânduiți.
S-au veselit necredincioșii C-au pus luminii stăvilar, Dar ea s-a întărit in focul Durerilor de la Calvar,
Și valurile-i neoprite Peste pământ se împânzesc, Ducând dreptate și iubire Și pace-n neamul omenesc.
Voi toți, ce-ați plâns în întuneric Și nimeni nu v-a mângâiat, Din lunga voastră-ngenuchere Sculați.... Christos a Înviat!
Gânduri pe tastatură 