Alexandra și a noastră vinere neagră

Vineri 26 iulie, o zi obișnuită din această capricioasă vară. Având ceva treburi prin bucătărie, am deschis televizorul pe care de altfel nu-l mai deschideam decât foarte, foarte rar. N-aveam de ce. Doar politică inutilă și toxică, enorm de multă reclamă la laxative și așa zisele produse bio într-o oră de emisie, enorm de multe emisiuni chipurile culinare căci tot milităm, unii nu eu, pentru o mincinoasă alimentație sănătoasă cu produse vegane dar bine conservate cu E-uri și cu termene de garanție miraculoase, emisiuni de tot ce vreți dar nu de cultură și modelare inteligentă a tinerilor, mă rog, lista ar putea continua dar aș umple un articol. Dar nu, vinerea aceea și momentul deschiderii televizorului a fost aparte și a căzut ca un trăznet. Era cu adevărat breaking news, singurul cu adevărat de mult timp de când televiziunile au denaturat noțiunea: o adolescentă de 15 ani aflată într-o situație dramatică suna-se cu disperare la serviciul 112 și a sperat că a fost norocul ei să poată fi auzită de profesioniști ! Sărman copil ! Incredibil, șocant, premeditat cumva, ajutorul a venit chipurile fix 19 ore mai târziu când vocea și respirația acelei ființe a dispărut fără urmă, undeva într-o altă lume pământeană asemeni iadului sau poate cea de dincolo unde cândva mergem toți. Mister ! De fapt a venit muuult mai târziu, după ce părinții disperați încercau să afle unde le e copila. Am încercat să pătrund în inima acelui tată, cu mintea mea de mamă și femeie, să încerc acel sentiment de umilință pe care l-a îndurat din partea unor polițiști. Incredibil ! Chiar dacă Alexandra era ultima ființă ca moralitate, autoritățile erau obligate să intervină, mai ales că este minoră ! Am rămas împietrită privind fix acel ecran pe care se perindau știrile și hienele. De mulți ani televizorul n-a mai fost o prezență activă în viața mea ca acum, din păcate căci m-a marcat profund.

Zile în șir am urmărit acest spectacol dramatic, înspăimântător și grotesc. Informații false date ca sigure că doar ăsta e rolul unei anumite prese, strigăte, urlete, jigniri și un limbaj sub orice critică în unele emisiuni, chiar forța verbală a unor moderatori de a se impune grosolan în fața unor invitați speciali, nume sonore ce merită respect și care încercau să explice proceduri specifice în astfel de cazuri. Sincer nu credeam că o simplă jurnalistă tânără, cu orice fel de studii ar avea dar fără experiența unor astfel de cazuri, ar putea încerca să se impună în fața unei somități ca dr. Beliș și să încerce să-l aducă să susțină informațiile pe surse. Păcat domnișoară că nu te-ai uitat ce se ascunde, profesional, în spatele numelui dr. Beliș căci tinerețea nu te scuză, din contră. Păcat de șefii tăi dacă nu sunt și ei la fel.

Tot așa au fost tratați profesioniști din multe domenii, chiar polițiști cu studii adevărate care, invitați fiind în emisiuni, n-au fost lăsați să-și expună pe scurt opiniile sau informații despre legi și proceduri, nici măcar în scurte propoziții, că de fraze n-aveau timp. Nu era timp pentru ei, pentru acei profesioniști care chiar aveau ceva de spus și nu de dat din gură aiurea. Pentru tonul ridicat al moderatorilor, da, era și este mult timp în unele emisiuni ale unor televiziuni ! O singură televiziune a fost mai civilizată și pentru asta televizorul meu a stat deschis mai mereu pe acel post.

Nu doar ca femeie, nu doar ca mamă pot spune că m-a marcat această dramă și modul cum s-a văzut la televizor. M-a îngrozit ca om și cetățean al acestui stat, ca Părinte în toată puterea acestei minuni pe care o capeți în mod biologic sau prin adoptarea unui copil, nu separat ca mamă sau tată. Consider că sentimentele sunt la fel și bucuria nașterii copilului ca și drama pierderii lui nu fac diferențe între mamă și tată ! Oare în sec. XXI putem să facem o astfel de separare ?! Pentru mine asta a reieșit și din povestea tulburătoare a Alexandrei: femeia, o marfă la cheremul autorităților, a credințelor populare și mentalităților învechite dar mai mult neclare ale religiei. Căci prea s-au legat știrile în ultimele zile, prea a ieșit putregaiul la vedere și constat că bărbații, laici sau mari preoți, se cred mai presus de Dumnezeu. O armă politică folosită în toate timpurile. Doar că ce a fost în Evul Mediu azi e scuzabil că s-a întâmplat, în sec.XXI însă e crimă cu bună știință. Oare copiii noștri, ai rasei umane, mai pot fi valorificați pe sexe ?! Oare copiii băieți răpiți ajung în puf ?! Nu, ei sunt pe străzile roșii sau în bordelurile unde sunt licitați precum sclavii. Copiii noștri, fete dar și băieți, pe care îi scăpăm uneori din vedere și sunt ademeniți, furați, toți sunt o marfă ! Sunt materie pentru poftele carnale nu doar ale bărbaților, îndobitociți printr-o religie care schimbă dogmele fundamentale după bunul plac ale celor ce se cred mai presus de proștii de plătitori în Casa Domnului dar și printr-un învățământ care și-a pierdut menirea. Poate că mulți dintre noi ar trebui să fim mai vocali, avem nevoie toți de asta, părinți, bunici, educatori adevărați.

Ieri am rămas mută în fața unei postări magnifice care nu are nevoie de nici un comentariu, doar de minți sănătoase. Alexandra este divinizată pentru educația ei de un om deosebit. Voi, unii moderatori tv, unii reporteri și unii invitați în aceste emisiuni, de ce oare nu ați vrea să cugetați și să vă revizuiți purtarea publică pentru care sunteți plătiți să influențați viețile noastre ?!

Alexandra, acolo unde ești, sper ca îngerii buni să fie cu tine și să-ți aline durerile sufletului și trupului. Și sper ca o lege nouă, aspră dar dreaptă, să poarte numele tău și nu doar un număr. Sper să fie o lege care să poată salva mulți copii din această uriașă pânză de păianjen.

Domnule Mihai Șora, sărut mâna cu respect și smerenie pentru ce ați scris despre Alexandra :

„Cum au ajuns înregistrările în public, cu ce scop, cu ce motivații clare ori ascunse devine irelevant după ce le-ai ascultat. Pentru că ceea ce rămâne în minte, ca un sfredel țiuitor, ca o bormașină continuă, sunt cuvintele Alexandrei, vocea ei îngrozită: „Sunt domnișoară, am 15 ani, și ieri am fost sechestrată de către un domn….“

Copila aceasta de 15 ani își numește propriul agresor „domn“. 
Nu „bărbat“, nu „ins“, nu „tip“, nu „nene“, nu „moș“, nu „individ“, nu „persoană“. 
Nu „atacator“, nu „tâlhar“, nu „pervers“, nu „sadic“, nu „violator“, nu „criminal“. 
Nimic din tot acest vocabular atât de bogat al limbii române.
Ea spune DOMN.
E atât de pură, de nevinovată, încât nici nu-și imaginează că nu va supraviețui, că nu va fi salvată.

Avem nevoie de proceduri pentru situații de criză, firește. Dar nu doar de atât. Nu doar de instructaje, de educație, terapii de grup – profesionale, pe sexe ori mixte. Nu doar de câteva demisii și demiteri. 
Avem nevoie de reparații sistemice. 
De terapia de nație.”

semnat : Mihai Șora

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.