Prima zi de școală

Poezie scrisă de un tată pentru fiica lui ce pășea prima dată pe poarta unei școli. Azi amintirile acelei zile sunt ca un fum, a rămas vie doar micuța poezie….

În dimineața aceea ruginie,

Păpușa mea se-ngălbeni de boală

Când i-adusei nespusa bucurie :

Te las acasă, eu mă duc la școală !

A fost o despărțire grea, apăsătoare,

Căci Motănel atunci încremeni din tors.

Doar Azorică din codiță-mi dete ascultare

Și îmi păzi păpușa până m-am întors.

Atunci le-am povestit lor pe-nțeles

Tot ce-am văzut, ce-am auzit, chemarea

Spre slove, spre fapte mari și pe ales

Și cât de bună e învățătoarea !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.