Reprezentativ

Gandhi

Când pierd speranţa, îmi aduc aminte că de-a lungul istoriei calea dreptăţii şi iubirii a învins întotdeauna. Au existat tirani şi criminali care pentru un timp pot părea invincibili, dar până la urmă se prăbuşesc. Gândiţi-vă la asta. Întotdeauna.

Mahatma Gandhi

3 în 1, marca Socrate

Reprezentativ

Vă spuneam aici că Socrate m-a luminat cumva asupra felului cum pot recepționa multe informații din online și nu numai:

Dacă eu sunt cel mai înțelept cu toate că știu că nu știu, cum de ceilalți au pretenția că știu adevărul ?!

Și tot acolo aminteam de un test ce îi este atribuit lui Socrate,

Testul celor trei

Interesant și foarte valabil azi, după 2500 de ani. Că, așa cum se spune, îi aparține lui Socrate sau nu, asta nu contează. Contează esența lui, universalitatea, adaptabilitatea lui la orice moment din viața de zi cu zi.

Se spune că într-o zi Socrate a fost căutat de un prieten care dorea să-i transmită o bârfă pe care o auzise despre un student din școala filozofului. Socrate i-a calmat elanul, propunându-i „răspândacului” să accepte supunerea la un test simplu cu trei întrebări și abia apoi să-i fie spusă bârfa. Iată care a fost dialogul dintre Socrate și prietenul lui (pentru lejeritate l-am notat pe Socrate cu S și pe amic cu A) :

S: Ai grijă. Prima întrebare este legată de adevăr. Ești sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat ?

A: Nuuu!! De altfel, abia ce am auzit în aulă vorbindu-se despre asta !

S: Deci ceea ce vrei să-mi spui este cumva nesigur. Hai să mergem mai departe, la întrebarea binelui. Ceea ce ai aflat despre studentul meu este o veste bună ?

A: Nuuu ! Exact invers, este o veste defăimătoare !

S: Aha! Deci tu vrei să-mi spui ceva urât, rău despre studentul meu fără să fii sigur că este și adevărat. Ciudat ! Dar tu ești sigur că ce vrei să-mi spui îmi este mie folositor ? Sau lui ?

A: Nu prea cred !

S: Ei bine prietene, dacă ceea ce vrei să-mi spui este o veste despre care nu ești sigur că este adevărată, dacă este și o informație defăimătoare despre studentul meu iar mie nu-mi este utilă în nici un fel, atunci de ce trebuie să-mi spui așa ceva ?!

Socrate și cana mea cu lapte

Reprezentativ

Zilele trecute mi-a picat sub ochi un articol destul de scurt privind un studiu al ACS / American Chemical Society. Era vorba nici mai mult nici mai puțin decât despre legătura dintre un aliment blamat în lumea modernă, laptele natural de vacă și un oarecare simpatic reprezentant din larga familie chili, ardeiul iute mai pe românește !! Ei bine, ACS recomanda pe baza unor studii serioase de chimie (societatea are peste 140 ani de activitate) faptul că după o mâncare foarte picantă, focul din gură îl stingi doar cu lapte și nu cu alte lichide cum ar fi chiar apa ! Ba, susțin chimiștii, apa amplifică puțin senzația de arsură la nivel bucal. Curioasă pentru că soțul meu e mare amator de mâncăruri picante, m-am aruncat singură în focurile capsaicinei, pline de termeni de specialitate. Bine, pe la o anumită zonă a articolului am dat 3 în 1, adică am sărit din rânduri și m-am proptit în concluzii. Interesant atât cât am priceput eu. Și sincer vă spun, nu lupta dintre capsaicina unui biet ardei iute și un păhărel de lapte de vacă m-a atras așa mult. Nu ! Ci diversele teorii despre beneficiile sau neplăcerile cauzate de consumul laptelui de către om, al omului modern în special.

Și uite așa, de parcă n-aș fi avut la ce cugeta, m-am trezit punându-mi singură întrebări de orice natură legate de lapte, pornind de la cele despre existența și evoluția omului în antichitate până ieri când mânca încă bine, despre modificările genetice și gastronomie, cosmetică, puericultură, crize alimentare în timp de război când doar caprele mai dădeau o salvatoare căniță de lapte, despre numărul fabulos de oameni deștepți care au apărut în epocile când laptele, brânza și mămăliga ridicau națiunea, despre…

Și peste toate m-am trezit înjurând, eu care nu iubesc astfel de cuvinte. Speriată m-am dus la un vraci care m-a liniștit, cică să consum lactate, obligatoriu animaliere că mi-ar fi slăbit neuronul !! Neuronul meu n-ar fi primit un untișor de văcuță adevărată cum a fost programat și a intrat în sevraj !! M-am speriat îngrozitor, nu de sevraj ci de cum este să fur eu laptele văcuții ! Că o supăr ! Tot vraciul m-a convins că cică dacă nu fac troc cu văcuța, adică eu să iau laptele ce-i prisosește vițelului ei dar să-i dau fân și grajd bun iarna, o mănâncă lupii !! Care lupi ori mănâncă prea multe vaci și devin obezi, ori devin vegetarieni prin zonele alea unde nu vezi picior de vacă pe izlaz. Și devin și nebuni că cine i-a creat nu i-a prevăzut cu stomac de rumegător.

Să auzi și să nu crezi! Lupi vegetarieni ! Cred că mai repede depresivi că s-a rupt lanțul. Nu ăl strălucitor de metal nobil, ci acela mai important pentru noi, lanțul trofic. Și așa se strică biosistemul creat de zei și vine apocalipsa ! Care apocalipsă, aia a minții, a cam venit ! Apropo, să nu credeți că doar în lumea virtuală sunt învățați și formatori de opinie !! Nu !! Îmi povestea cineva că o anume femeie de la țară, posesoare de vacă, marca pentru de lapte , vindea tot laptele bun dat de vacă dar pentru ea cumpăra lapte degresat de la magazinul satului, că acela n-ar fi cancerigen !

După ce am cugetat eu adânc la cele de mai sus, sorbind cu nesaț dintr-un pahar de ayran cică bulgăresc și care se presupune că ar fi trecut 5 – 10 % prin ugerul degresat intern al unei vaci ce a consumat iarbă cu tot felul de chimicale de sinteză, i-am dat un vot de reabilitare netrebnicului de Socrate. De ce ?! Simplu ! Bietul Socrate a recunoscut că preotesele din Delfi au fost anemice rău când i-au profețit că va fi grecul cel mai înțelept. După ce Socrate s-a dat cu pitiile autodenunțându-se cum că știe că nu știe nimic, s-a răzgândit și s-a dres în fața ceștii cu lapte de cucută, înainte de a sorbi:

Dacă eu sunt cel mai înțelept cu toate că nu știu nimic, cum de ceilalți au pretenția că știu adevărul ?!

Și uite așa mi-am dat seama că nimeni nu știe nimic concret dacă ar trebui să beau eu lapte integral de la văcuță naturală și ea 😄, lapte degresat din comerț sau ayran sau kefirul. Sau de ce nu o porție de chișleag de prin Moldova lui Creangă. Așa că am aruncat ayranul pentru un pahar de lapte integral luat direct din ugerul vacii bălțate de o ține baba Leana tot pe la marginea pădurii. Nu de alta dar dacă o valoare ca Minovici experimenta spânzurătoarea pe propriile vertebre cervicale, eu, un om mărunt al societății sec. XXI de ce n-aș experimenta roata, pardon, laptele de vacă pe propria mea existență ?! Că de ăla de drigană sunt convinsă că n-ați auzit, e deja istorie.

Al naibii nea Socrate, influencer antic care joci la două capete ! Dar după ce am băut lapte de la vacă vie 😂, mi-a revenit memoria și cheful de viață. Și uite așa mi-am amintit de altă invenție a lui Socrate, Testul celor trei (al adevărului, al binelui și al utilității). Că Socrate ăsta a fost celebru la vremea lui, polivalent ca să zic așa, s-a ocupat și de alimentația lumii. Vă spun în altă zi despre asta.

Reprezentativ

Tănase, odihnească-se în pace !

În august 1945 murea în împrejurări misterioase după cum spun unele surse, autorul lui Davai ceas. Se pare că n-a murit, măcar prin cupletele lui deosebite care au străbătut deceniile.

Și cu asta ce-am făcut ?!

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?

Constantin Tănase

Când știrile te derutează: arderea Alexandrei !

Reprezentativ

Așa cum spuneam în articolele trecute, de mult timp televizorul n-a mai fost prezent așa mult în viața mea. Începând cu 26 iulie, l-am închis foarte puțin, cazul Alexandra m-a marcat profund ca femeie, ca mamă dar mai ales ca cetățean al acestei țări. Sigur nu voi uita nicicând aceste momente. Soarta dramatică a Alexandrei a fost, de fapt este picătura chinezească. Picătura care a umplut un butoi românesc care s-a umplut rapid în ultimii ani. Peste toate aceste orori care se afișează aproape permanent pe posturile televiziunilor noastre, știrile, informațiile false și neverificate vin să agite și să creeze și mai mult mister. Una din aceste știri care se repetă inuman pe mai multe televiziuni este despre posibilitatea sau nu a arderii corpului Alexandrei în casa și la locul indicat de ucigaș.

Pe scurt, s-a susținut de specialiști că un corp uman nu putea fi ars în acea sobă improvizată, nu în timp așa scurt și mai ales că bijuteriile de argint nu sunt deformate, topite. Ei bine, televiziunile au întreținut acest foc uman al revoltei, de fapt al falsei informații. Mai nou văd că și Maria Grapini propune specialiștilor în medicină legală să facă un experiment și să ardă un corp de animal. Dar ce nu știe Maria Grapini și ce nu ne spun televiziunile este că acest experiment există de peste 20 de ani, realizat de o instituție de prestigiu:

Un corp uman este dovedit că poate arde, nu integral la nivel total de cenușă, la temperaturi de 600 – 850° C ! Că la aceste faze oasele devin casante, apar fisuri care le fragmentează. Un test efectuat de către IML Freiburg Germania în anul 1998 a dovedit acest fapt ! Și că timpul de distrugere este relativ scurt, câteva ore. Fapt relatat clar de un medic al IML București și auzit de mine astăzi dimineață la un post tv.

Pe de altă parte mi-am amintit că de-a lungul ultimilor ani am citit tot felul de materiale, unele fiind legate de mormintele de incinerare din antichitate și prima perioadă a Evului Mediu. M-aș fi bucurat să-mi amintesc mai multe informații citite dar ceva tot m-a ajutat azi. Anume că gropile în care se ardeau morții acum aproximativ 2000 de ani și mai mult în anumite proceduri ritualice, experimentate azi de antropologi, au dus la concluzii diferite dar ce pot fi folosite și în acest caz al nostru. Corpurile umane ardeau în timpi diferiți după cum era poziționat corpul și după circulația aerului în groapă, la care se adăugau diverse substanțe naturale și tipul de roci cu care se tapetau gropile. Timpul varia undeva între 4 și 48 ore în mod obișnuit și era oarecum controlat, ceea ce este surprinzător pentru acele vremuri. Un studiu interesant pe care îmi pare rău că la vremea respectivă nu l-am salvat undeva.

Nemernicul a spus că a folosit diverse materiale inflamabile. O scurtă căutare pe sfântul Internet ar fi fost mai mult decât lămuritoare. Anume că arderea cauciucurilor de mașină cum ar fi declarat Dincă că a folosit, ridică temperatura la aproximativ 1000° C :

Pe timpul arderii cauciucului brut, a cauciucului prelucrat si a articolelor de cauciuc, temperatura se ridica foarte mult ajungand pana la 1200°C, degajandu-se o mare cantitate de caldura (peste 10000 kcal/kg produse de ardere gazoase si particule solide ne arse sub forma de fum negru si dens. Cauciucul natural si o serie de cauciucuri sintetice la temperatura de peste 120°C se topesc si curg, marind suprafata de ardere. / http://www.qreferat.com/stingerea-incendiilor…

Pe de altă parte el a spus că a folosit și vaselină (produs petrolier) turnată pe oase, după ce carnea arsese deja. Acum ce tip de vaselină a folosit, rămâne de văzut pentru că temperatura de ardere este și ea diferită în funcție de amestecuri.

Apoi nimeni nu s-a amintit că arderea corpului Alexandrei a fost favorizată de vârsta ei tânără, oasele comportându-se altfel în foc față de cele ale peroanelor vârstnice.

S-a speculat extrem de mult că acele obiecte de argint ce au aparținut Alexandrei și se presupune că au fost în foc și nu aruncate în cenușă pentru a le ascunde, nu s-au deformat sau topit. O simplă căutare pe Wikipedia ar fi lămurit că temperatura de topire a argintului este de aprox. 961° C la o puritate mare și undeva la peste 750° C pentru diferite aliaje.

Citeste mai mult: adev.ro/pvq3c6

Singurul fapt pe care nu mi-l pot explica, cum s-a reușit răcirea cenușii. Am un grătar în curte și mâna de cenușă ce rămâne vara stă caldă multe ore. Doar dacă timpul când a fost păzit de procurori și polițiști, Dincă nu a răsfirat cumva cenușa și apoi a umplut din nou soba. Oare l-a întrebat cineva asta ?!

Am scris despre aceste fapte pentru că e clar, manipularea există la orice nivel. Și tare mi-ar place să nu ne mai mintă nici cu televizorul, nici în presa scrisă că este destul cât ne-au mințit, ne mint și ne vor minți guvernele. Cred că bestia Dincă face parte și dintr-o rețea de sechestrare și plasare de fete minore și așa se explică tergiversarea intrării pe proprietatea sa. Și asta mă sperie !

Să sperăm că măcar în acest caz se va aprinde un opaiț și va exista o mică schimbare. Căci un bec adevărat și puternic nu cred. Și Doamne ajută pentru ce ne va aștepta când se va răci cu adevărat cenușa și memoria Alexandrei căci speranțe de mai bine eu nu am !

Monolog pentru E. Andronescu, ministrul învățământului

Reprezentativ

( Completare: La puțin timp de la publicarea acestui articol am văzut la tv că doamna ministru Andronescu a fost demisă, motivul oficial fiind exact cel de mai jos. Acum că e așa sau doar a fost ocazia de a fi înlăturată, asta e altă poveste 🤔! )

Dna. ministru Ecaterina Andronescu, trăiți oare în prezent sau în copilăria proprie ?! Că dacă e vorba de ultima, e grav pentru funcția pe care o aveți. Vă întreb în calitatea pe care mi-o dă vârsta, adică o persoană care a copilărit în acei ani despre care vorbiți și care astăzi este îngrozită de ceea ce vede pe străzi în timpul anului școlar :

pe „vremea ei“ (n. E.A.) fetiţele erau educate de către părinţi să nu se urce cu străinii în maşină şi că atunci când purtau cheia la gât, copiii erau învăţaţi în cadrul familiei şi şcolii să fie mult mai responsabili.

Ați spus fără să vă dați seama ceva important dar pentru care vorbe aveți o responsabilitate: erau învățați în cadrul familiei și școlii.

Copiii trăiesc și azi cu cheia de gât, copiii merg și azi la școli unde ar trebui să fie învățați cum să se comporte când sunt singuri. Sunt convinsă că în familiile serioase copiii, fete dar și băieți, sunt sfătuiți de părinți cum să se ferească de oamenii răi, ce să facă în caz de pericol. Doar că nu mereu aceste sfaturi dau rezultate. Știți bine, depinde de copil dar mai ales de cel/cei cu care vine în contact.

Amintiți-vă dacă puteți că noi n-am avut telefoane performante, nu exista 112 și oricum nici nu am fi avut cum să-l contactăm. Copiii de atunci ne bazam pe colegi, pe vecini, pe dascălii noștri care, majoritatea responsabili față de profesia dificilă pe care o aveau din voință proprie, ne țineau adevăratele lecții despre viața reală și nu lăsau asta doar pe umerii părinților. Și ne mai bazam pe ceva : sectoristul !!! Adică acel milițian care avea câteva străzi în supraveghere și știa destul de multe despre cei ce locuiau acolo. Îmi amintesc că într-o seară de vară mai mulți copii jucam șotron pe trotuar după lăsarea întunericului. Sectoristul a trecut prin zonă și, cu toate că doi bătrâni stăteau pe scăunele la o poartă, omul a strigat un părinte direct pe numele mic și i-a dat ordin să ne împrăștie pe fiecare la casa lui !! Noi copiii ne-am necăjit rău dar eu, părintele care am devenit mai târziu, apreciază acel moment.

Doamna ministru E. Antonescu, amintiți-vă că școala de atunci prin profesorii ei, avea autoritate ! Profesorii de cele mai multe ori se impuneau în fața copilului și chiar a părintelui care nu coopera. Și dacă părintele era refractar, școala apela la miliție. Azi profesorii au ajuns batjocora elevilor. Și a părinților iresponsabili. Mi se pare incredibil că elevii au mai multe drepturi decât profesorii. Nu vă puteți înțelege cu ei, solicitați urgent sprijin autorităților statului român să ajute Ministerul Învățământului în restabilirea unei anumite ordini în școli. Dumneavoastră ca ministru aveți de modelat generațiile care vin să conducă această țară și să trăiască aici. Din păcate……..

Drepturile minorilor !! Da, au dreptul de a fi apărați, sfătuiți, de a fi supravegheați și de a se interpreta comportamentul lor în vederea depistării unor eventuale probleme. Dar nu au dreptul încă să se impună în fața educatorilor prin forță verbală și fizică, prin părinți sau mai știu eu ce. Gândiți-vă că minorii, cel puțin până la 14 ani dar și după, au caractere în formare și atât părinții cât și profesorii ar trebui să coopereze cu respect și multă responsabilitate. Dacă părinții vă refuză și este vorba de un copil abuzat în familie sau unul este învățat de părinți să devină un fel de cocoș de luptă, apăi apelați la lege că doar de astea pe hârtie avem !

Revenind la Alexandra sugerați că acestă fată nu trebuia să se urce într-o mașină necunoscută. Parțial aveți dreptate dar de unde știți că nu-l cunoștea pe individ, că nu călătorise și altă dată cu el din moment ce acesta practica acest fel ilegal de transport iar oamenii sunt nevoiți să-l folosească, plătind ?! Se pare că situația locală a transportului în comun nu oferă altă variantă deși autoritățile ar trebui să impună una legală după numărul de autostopiști din zonă. Vă spune un om care stă la 3 km de București și care vede uneori cum sunt verificați taximetriștii corecți de poliție dar aceasta nu-i întreabă și pe cei falși ce staționează la 30 m distanță de stația autorizată de taxi și care au pe mașini însemnele, probabil false, ale dreptului de a practica taximetria.

Probabil că oamenii din zonă se vor organiza altfel de acum când frica le-a pătruns în suflete și văd că nu au ajutor. Și se poate dacă au minte, că doar nu vor sta blocați în sat pentru că transportul public la noi este jalnic.

Și doamna Antonescu, indiferent cât de evoluați suntem, ceva din misterele antice încă ne dau mult de cugetat. Înainte de a ridica piatra spre îndurerații părinți ai Alexandrei care sunt forțați să fie puternici având și un al doilea minor de crescut, căci asta ați făcut, v-ați amintit din cultura personală despre destin ?

Și v-aș sugera o testare, doar sunteți capul unei instituții de formare a tinerilor: când începe școala în septembrie, la ora când se termină cursurile școlii din apropiere, urcați într-un autobuz 182 de la capătul din Fundeni. La prima stație, Institutul Oncologic, veți avea o imensă surpriză privind comportamentul elevilor în prezența profesorilor care și-au terminat și ei programul. Și față de sărmanii bolnavi oncologici care nu au bani de taxi !

Alexandra și a noastră vinere neagră

Reprezentativ

Vineri 26 iulie, o zi obișnuită din această capricioasă vară. Având ceva treburi prin bucătărie, am deschis televizorul pe care de altfel nu-l mai deschideam decât foarte, foarte rar. N-aveam de ce. Doar politică inutilă și toxică, enorm de multă reclamă la laxative și așa zisele produse bio într-o oră de emisie, enorm de multe emisiuni chipurile culinare căci tot milităm, unii nu eu, pentru o mincinoasă alimentație sănătoasă cu produse vegane dar bine conservate cu E-uri și cu termene de garanție miraculoase, emisiuni de tot ce vreți dar nu de cultură și modelare inteligentă a tinerilor, mă rog, lista ar putea continua dar aș umple un articol. Dar nu, vinerea aceea și momentul deschiderii televizorului a fost aparte și a căzut ca un trăznet. Era cu adevărat breaking news, singurul cu adevărat de mult timp de când televiziunile au denaturat noțiunea: o adolescentă de 15 ani aflată într-o situație dramatică suna-se cu disperare la serviciul 112 și a sperat că a fost norocul ei să poată fi auzită de profesioniști ! Sărman copil ! Incredibil, șocant, premeditat cumva, ajutorul a venit chipurile fix 19 ore mai târziu când vocea și respirația acelei ființe a dispărut fără urmă, undeva într-o altă lume pământeană asemeni iadului sau poate cea de dincolo unde cândva mergem toți. Mister ! De fapt a venit muuult mai târziu, după ce părinții disperați încercau să afle unde le e copila. Am încercat să pătrund în inima acelui tată, cu mintea mea de mamă și femeie, să încerc acel sentiment de umilință pe care l-a îndurat din partea unor polițiști. Incredibil ! Chiar dacă Alexandra era ultima ființă ca moralitate, autoritățile erau obligate să intervină, mai ales că este minoră ! Am rămas împietrită privind fix acel ecran pe care se perindau știrile și hienele. De mulți ani televizorul n-a mai fost o prezență activă în viața mea ca acum, din păcate căci m-a marcat profund.

Zile în șir am urmărit acest spectacol dramatic, înspăimântător și grotesc. Informații false date ca sigure că doar ăsta e rolul unei anumite prese, strigăte, urlete, jigniri și un limbaj sub orice critică în unele emisiuni, chiar forța verbală a unor moderatori de a se impune grosolan în fața unor invitați speciali, nume sonore ce merită respect și care încercau să explice proceduri specifice în astfel de cazuri. Sincer nu credeam că o simplă jurnalistă tânără, cu orice fel de studii ar avea dar fără experiența unor astfel de cazuri, ar putea încerca să se impună în fața unei somități ca dr. Beliș și să încerce să-l aducă să susțină informațiile pe surse. Păcat domnișoară că nu te-ai uitat ce se ascunde, profesional, în spatele numelui dr. Beliș căci tinerețea nu te scuză, din contră. Păcat de șefii tăi dacă nu sunt și ei la fel.

Tot așa au fost tratați profesioniști din multe domenii, chiar polițiști cu studii adevărate care, invitați fiind în emisiuni, n-au fost lăsați să-și expună pe scurt opiniile sau informații despre legi și proceduri, nici măcar în scurte propoziții, că de fraze n-aveau timp. Nu era timp pentru ei, pentru acei profesioniști care chiar aveau ceva de spus și nu de dat din gură aiurea. Pentru tonul ridicat al moderatorilor, da, era și este mult timp în unele emisiuni ale unor televiziuni ! O singură televiziune a fost mai civilizată și pentru asta televizorul meu a stat deschis mai mereu pe acel post.

Nu doar ca femeie, nu doar ca mamă pot spune că m-a marcat această dramă și modul cum s-a văzut la televizor. M-a îngrozit ca om și cetățean al acestui stat, ca Părinte în toată puterea acestei minuni pe care o capeți în mod biologic sau prin adoptarea unui copil, nu separat ca mamă sau tată. Consider că sentimentele sunt la fel și bucuria nașterii copilului ca și drama pierderii lui nu fac diferențe între mamă și tată ! Oare în sec. XXI putem să facem o astfel de separare ?! Pentru mine asta a reieșit și din povestea tulburătoare a Alexandrei: femeia, o marfă la cheremul autorităților, a credințelor populare și mentalităților învechite dar mai mult neclare ale religiei. Căci prea s-au legat știrile în ultimele zile, prea a ieșit putregaiul la vedere și constat că bărbații, laici sau mari preoți, se cred mai presus de Dumnezeu. O armă politică folosită în toate timpurile. Doar că ce a fost în Evul Mediu azi e scuzabil că s-a întâmplat, în sec.XXI însă e crimă cu bună știință. Oare copiii noștri, ai rasei umane, mai pot fi valorificați pe sexe ?! Oare copiii băieți răpiți ajung în puf ?! Nu, ei sunt pe străzile roșii sau în bordelurile unde sunt licitați precum sclavii. Copiii noștri, fete dar și băieți, pe care îi scăpăm uneori din vedere și sunt ademeniți, furați, toți sunt o marfă ! Sunt materie pentru poftele carnale nu doar ale bărbaților, îndobitociți printr-o religie care schimbă dogmele fundamentale după bunul plac ale celor ce se cred mai presus de proștii de plătitori în Casa Domnului dar și printr-un învățământ care și-a pierdut menirea. Poate că mulți dintre noi ar trebui să fim mai vocali, avem nevoie toți de asta, părinți, bunici, educatori adevărați.

Ieri am rămas mută în fața unei postări magnifice care nu are nevoie de nici un comentariu, doar de minți sănătoase. Alexandra este divinizată pentru educația ei de un om deosebit. Voi, unii moderatori tv, unii reporteri și unii invitați în aceste emisiuni, de ce oare nu ați vrea să cugetați și să vă revizuiți purtarea publică pentru care sunteți plătiți să influențați viețile noastre ?!

Alexandra, acolo unde ești, sper ca îngerii buni să fie cu tine și să-ți aline durerile sufletului și trupului. Și sper ca o lege nouă, aspră dar dreaptă, să poarte numele tău și nu doar un număr. Sper să fie o lege care să poată salva mulți copii din această uriașă pânză de păianjen.

Domnule Mihai Șora, sărut mâna cu respect și smerenie pentru ce ați scris despre Alexandra :

„Cum au ajuns înregistrările în public, cu ce scop, cu ce motivații clare ori ascunse devine irelevant după ce le-ai ascultat. Pentru că ceea ce rămâne în minte, ca un sfredel țiuitor, ca o bormașină continuă, sunt cuvintele Alexandrei, vocea ei îngrozită: „Sunt domnișoară, am 15 ani, și ieri am fost sechestrată de către un domn….“

Copila aceasta de 15 ani își numește propriul agresor „domn“. 
Nu „bărbat“, nu „ins“, nu „tip“, nu „nene“, nu „moș“, nu „individ“, nu „persoană“. 
Nu „atacator“, nu „tâlhar“, nu „pervers“, nu „sadic“, nu „violator“, nu „criminal“. 
Nimic din tot acest vocabular atât de bogat al limbii române.
Ea spune DOMN.
E atât de pură, de nevinovată, încât nici nu-și imaginează că nu va supraviețui, că nu va fi salvată.

Avem nevoie de proceduri pentru situații de criză, firește. Dar nu doar de atât. Nu doar de instructaje, de educație, terapii de grup – profesionale, pe sexe ori mixte. Nu doar de câteva demisii și demiteri. 
Avem nevoie de reparații sistemice. 
De terapia de nație.”

semnat : Mihai Șora