15 ianuarie, să nu uităm!

Azi. 1 minut
Fișier:Eminescu.jpg
Mihai Eminescu. Portret de Jan Thomas, 1869, Praga (Wikipedia)
 Stelele-n cer
 Deasupra mărilor 
Ard depărtărilor 
Până ce pier.  

 După un semn 
Clătind catargele 
Tremură largile 
Vase de lemn; 
  
Nişte cetăţi 
Veghind întinsele
 Si necuprinsele
 Singurătăţi.   

Orice noroc
 Şi-întinde-aripile
 Gonit de clipele
 Stării pe loc. 

Până ce mor,
 Pleacă-te îngere
 La trista-mi plângere
 Plină de-amor.   

Nu e păcat?
 Ca să se lepede
 Clipa cea repede
 Ce ni s-a dat?

Ultima poezie scrisă de Mihai Eminescu, se pare cu câteva ore înainte de a muri. Controversată de altfel de unii dintre criticii literari, acceptată azi când medicina a făcut progrese.

Una din surse.

Publicat de elvira

Publicat

6 gânduri despre „15 ianuarie, să nu uităm!”

  2. Sunt o broboană de nisip
    În marea lumii să mă cat
    Fără să aflu ce-i uscat
    Uite și de-aceea țip
    Îți mulțumesc mult, Elvira! Nu știam de poezia asta. E superbă!
    Felicitări pentru inițiativă! Mulțam încă o dată!

    Apreciază

    Răspunde

  3. Ce frumos, este prima dată când citesc această poezie și am citit destul de multe, îmi plăcea mult în copilărie și în adolescenta. A fost cu adevărat o minte mult înaintea timpului său, cu siguranță. Mulțumesc pentru aceste versuri.

    Apreciază

    Răspunde

    1. Cu mare drag. Mi-am amintit întâmplător de poezie fiind în stația de tramvai de la Sf. Gheorghe, acolo unde este și biserica ce l-a primit pentru slujba de înmormântare și unde i se face o mică pomenire anual, la data morții.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.