Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții

Cu ceva timp în urmă, adică acum un an, povesteam puțin pe aici de un sfânt la care ar trebui să ne rugăm toți bloggerii, vloggerii, forumiștii, programatorii, toți cei nedeslipiți de internet, etc., adică despre Sfântul Isidor. Ei bine, dacă vi se pare ciudat ca internetul și internauții să se poată ruga la un sfânt, sfântul lor protector, aflați că nu este singurul cu un rol ciudat în conducerea Divină (dacă citiți articolul acela aflați că totuși hackerii au alt sfânt protector că de, specializarea pe meserie/profesie e și în rândul sfinților….). Ioana îmi propunea să-i fac publici și pe alți sfinți cu rolul lor de mijlocași între noi și divinitate, dacă mai știu cumva. Știam, mi-am tot propus să-i denunț, dar …. știți cum e cu timpul. Chiar, un sfânt patron al ceasului, ca timp, o fi? Că eu n-am găsit. Încă!

Ei bine a venit și ziua în care să înșirui câțiva sfinți-mijlocitori, fără biografia lor. Iată-i pe unii mai aparte, zic eu:

Sfântul Guinefort, un câine martir. Este vorba nici mai mult, nici mai puțin decât de un câine care a fost omorât cu sabia, din greșeală. Câinele se luptase cu un șarpe ce a atacat copilul unui nobil lyonez dar, din confuzie, a fost el omorât. Recunoștința părinților, măsurată prin poziția lor socială și puterea financiară au impresionat comisia de sanctificare.

Sfântul Fiacrius, patronul celor cu BTS (boli cu transmitere sexuală), cu hemoroizi și al negustorilor de lenjerie de damă. Și cum asta n-ar fi de ajuns, este și ocrotitorul grădinarilor dar mai nou și al șoferilor de taxi! Acum stând și cugetând à la long, să nu zic ardelenește (iubesc ardelenii dar vorba-i vorbă), poate fi o legătură între meșterii aceia și bolile de mai sus. Deși, iertate-mi fie păcatele, chiar și sub pliurile sutanelor se ascund nobilele și nemuritoarele… boli lumești.

Sfânta Gertrude de Nivelles, patroana fricii de șoareci, murofobia ori surifobia. Ei da, la asta ar trebui să mă rog și eu că mor de frică la vederea unui șoricel. Dar ce mă fac, eu sunt ortodoxă, sfânta e catolică! Bine, numitorul e comun, creștinismul. Pe de altă parte, teama pare întemeiată, mai ales dacă vă plac legendele și dacă știți cum au venit sașii în Transilvania.

Sfânta Bibiana, ocrotitoarea femeilor celibatare fără o profesie, precum și a oamenilor mahmuri. Foarte bună asociere dacă mahmurii au și ceva avere. Dar Bibiana este și ocrotitoarea epilepticilor și a celor care suferă de migrene, a persoanelor bolnave psihic, a victimelor torturii. Între primul grup de protejați (celibatare, mahmuri) și al doilea, cred că e un gard serios de beton … spiritual.

Sfântul Columbanus, patronul motocicliștilor! Irlandezul acesta care a trăit prin sec.VI și puțin din VII nu cred că a văzut în viața lui o motocicletă. Doar dacă avea darul călătoriei în timpul viitor.

Sfântul Caietan/Cajetanus, patronul șomerilor și al muncitorilor, dar surpriză, și al cartoforilor! No comment!

Sfântul Aurelius Ambrosius,  ocrotitorul albinelor și apicultorilor, lumânărilor, studenților, animalelor domestice dar și, mon Dieu, al Comisariatului Francez!

Sfântul Ulric, patronul oamenilor care au alunițe. O misiune grea, enorm de mulți oameni au alunițe așa că e greu de stat la coadă pentru o rugăciune la acest sfânt. Dar este și ocrotitorul țesătorilor, fiind invocat când vrei să scapi de molii!

Sfânta Monica, patroana alcoolicilor. Nu, clar nu cei anonimi. Dar era și ocrotitoarea victimelor adulterului și a abuzurilor de limbaj. Cum alcoolicii au fost, sunt și mai ales vor fi de ambele sexe (probabil că în viitorul apropiat se va extinde serviciul și la noua categorie, neutrii / spansexualii), Sfânta Monica avea nevoie și de un sfânt bărbat. Ei bine, slujitori pământeni ai lui Isus l-au ales pe Sfântul Efrem cel Nou.

Sfântul Hubert de Liege este responsabil cu ocrotirea vânătorilor, cojocarilor, blănarilor dar și al iubitorilor de câini.

Vă amintiți că Isus a fost crucificat, în batjocoră, între doi hoți. Unul dintre ei a devenit sfânt. Sfântul Dismas, unul din cei doi hoți, a devenit ocrotitorul condamnaților la moarte – asta pot să o înțeleg – dar și patronul hoților tineri, în special adolescenți. Și asta nu pot să pricep.

Sfântul Hristofor (purtătorul de Hristos) este considerat ocrotitorul transportatorilor, decretat astfel în anul 2014. Dacă ajungeți la Mânăstirea Tismana, veți vedea acest sfânt pictat pe zidul exterior. Este singurul sfânt cu cap de animal și proveniența lui este încă neclară. Dar este din ce în ce mai puțin venerat, pictura de la Tismana e ștearsă de ploi și vânt și puțini știu legenda frumoasă despre originile acestui sfânt din sinaxarul ortodox.

Sfântul Ștefan cel Mare și Sfânt, fost sanctificat în 1992, este ocrotitorul polițiștilor de frontieră, români desigur. Acel om nu mare de stat, mânios și de grabu ……. Amintrelea era om întreg la fire, neleneș și lucrul său îl știa a-l acoperi și unde nu gândeai, acolo îl aflai. Așa nota cronicarul Grigore Ureche în Letopisețul Țării Moldovei. Textul complet îl găsiți și pe wikipedia, eu intenționat nu l-am preluat întreg.

Și pentru că am început amintind de patronii internetului și kackerilor, merită să amintim că televiziunea e patronată de Sfânta Clara. Încă din 1958 a fost trecută drept ocrotitoarea televiziunii deoarece, spune Vaticanul, ar fi avut o viziune mistică, a descris întocmai două slujbe religioase importante

Și dacă vreți să știți, până și zodiile au sfinți protectori. Dacă din ce am scris mai sus, majoritatea sunt sfinți aproape anonimi chiar și pentru un creștin mediu, echilibrat, ei bine zodiile au doar sfinți de prim rang. Nici mai mult, nici mai puțin decât cei 12 Apostoli! Mi-a plăcut balanța și ultima frază:

Balanta ocrotită de Sfantul Apostol Bartolomeu: Balantele sunt cunoscute pentru diplomatia lor, pentru tactul si puterea de convingere de care dau dovada la fiecare pas. La fel si Sfantul Apostol Bartolomeu, care avea o personalitate echilibrata si nu accepta inselaciunea si minciuna. Balantele sunt persoane corecte, foarte buni conducatori si pot ajunge pana la manipulare atunci cand vor sa obtina ceva.

Problema este mai profundă aici și duce cu gândul la ce am scris doar în urmă cu aproximativ o lună, referitor la Crăciun și colinde. Știm cu toții că biserica dezaprobă astrologia dar, pe de altă parte, o acceptă motivând cumva acest aspect prin faptul că astrologia a fost înaintea creștinismului. Παντα ρει και ουδεν μενει spuneau grecii, totul curge, nimic nu rămâne neschimbat. În favoarea enoriașului, desigur, spun ei. Dacă vreți, aflați că sunt biserici în lume care au pictat zodiacul, unele chiar pe cupolă sau bolțile naosului, având pe Isus în mijlocul semnelor zodiacale- Budapesta, una din ele dar și în România, la Galați și Ploiești.

După ce am citit, am respirat ușurată, sunt zodie leu, protector Sf. Ioan. Vreți să știți cine este protejat de Sfântul Apotol Iuda Iscarioteanul, cel dornic de 30 de arginți? N-am curaj să vă spun prin viu grai dar:

Mă cam opresc aici deși subiectul e tentant. Dar și foarte vast. Fiecare boală, indiferent cât de grea este, are sfântul ei care-i protejează pe cei loviți (ciumă, dizenterie, nas înfundat, tuse, durere deget picior stâng🙃…. ). De asemeni, fiecare doctor după specialitatea sa ar trebui să se roage unui alt sfânt (anesteziștii sunt patronați de Sf. Apollonia, dentiștii de Sf. Rene Goupil – dacă nu cumva e invers că am amețit – apoi contabilii și vameșii (apostolul evanghelist Matei). A, să nu uit, statistica românească și lucrătorii ei pot dormi liniștiți, au ca patron pe Sf.Cuvios Dionisie Exiguul, numit în funcție în anul 2008, printr-o convenție fix în reședința patriarhală bucureșteană. Foarte mulți sfinți au căpătat funcții exact în ultimii 30 de ani. Fie la ortodocși, fie la catolici.

Ei bine, există și sfinți mai aparte. Unul ar fi Sfântul Valentin, cel care este nu doar patronul îndrăgostiților dar și al vrăbiilor. Și asta pot confirma cu vrăbiuțele din bolta noastră de mâna Maicii Domnului, păsări micuțe care trec peste gerul iernii ocrotite de cineva din văzduh. Și de mine, ospătarul pe care-l așteaptă cu nerăbdare în fiecare dimineață iar dacă cumva întârzii ieșirea din casă, neapărat cu ceva hrană, se strâng toate într-un pom, stând posomorâte cu fața spre geamul meu. După ce las comanda, devin tare gureșe. Probabil în viitor devin și eu o sfântă a vrăbiilor gureșe din bolta verde de pe strada….

Se spune că sfinții sunt mijlocitorii rugăciunilor noastre în fața Divinității. Ciudat, nu cred că Isus a creat atâtea funcții care, cinstit vorbind, scot ceva bănuți din buzunarele credincioșilor. Ei sunt o creație a slujitorilor pământeni ai Divinității.

Dar a trecut atât timp – cam 2000 de ani – de când Isus s-a arătat lumii noastre. Timpul, exact de ce mă plângeam cumva la începutul poveștii că îmi lipsește și că n-ar avea un sfânt protector căruia să mă rog. Și totuși cineva, un sfânt, mi-a dat de lucru pentru o poveste viitoare:

Ce este timpul? Dacă nimeni nu mă întreabă, eu știu; iar dacă aș vrea să explic cuiva care mă întreabă, nu știu.

Sfântul Augustin