Nu suntem liberi

Am descoperit azi două poezii superbe. Mi-au dat de gândit toată ziua așa că le-am mutat și aici, pe pagina mea, împreună cu numele autorului.

Nu suntem liberi

             Nu suntem liberi, Doamne, cum am fost           
Când ne-ai trimis pe lume în lumină,
Sub soare nu-și mai află adăpost
Sufletul nostru, cel umbrit de vină...

Nici zarea nu mai este-atât de-albastră,
Tot mai nepăsători sub decalog
Nu suntem liberi, libertatea noastră
I-am dat-o Clipei pururea zălog!


Nu suntem liberi, cum eram odată,
Gâlceava e în gânduri și în grai,
Ce-i libertatea care ne-a fost dată
Când hoinăream nepăsători prin rai?

Uitând cine-i Stăpânul peste noi
  Fugim de Adevăr spre oareunde,
Încovoiați de vânturi și de ploi
  Sub întrebări ce nu le știm răspunde...
**********

Ridică-te, Române, din noroi!



De multe rele singur ești de vină,
Îți place să înduri, poporul meu,
Tot așteptând pe Dumnezeu să vină,
„Să te izbăvească de cel rău!”


Cu ochi apatici și cuprins de teamă
La orice adiere te-ncovoi,
N-auzi din ceruri Glasul cum te cheamă:
Ridică-te, Române, din noroi!


Degrabă în lumină spală-ți fața
Și nu te mai lăsa în voia sorții,
Nu aștepta să vină dimineața
Să te găsească-n așternutul morții!
******

Autor:  NICOLAE NICOARĂ-HORIA