„pisica e un animal filozofic, liniştit şi plin de tabieturi, amic al ordinii şi curăţeniei şi care nu-şi aruncă la întâmplare sentimentele, doreşte să-ţi fie amică dacă îi eşti cu adevărat demn, dar niciodată sclavă. Tandră, dar păstrându-şi liberul arbitru, ea nu va face nicicând pentru tine ceea ce nu o îndeamnă firea. Dar, odată dăruită, câtă încredere şi fidelitate afectivă!”
Theophile Gautier
Credeți că poate fi o legătură strânsă între religie, pisică și pandemie? Una din cele mai mari pandemii ale omenirii? Ei bine, există.
Între papalitate și suflete nevinovate
Pisica se pare că a fost adusă aproape de om în vremea Egiptului antic, divinizată chiar prin asemănarea cu zeul Ra, zeul soarelui. Este apoi asociată zeiței Bastet, zeitate cu corp de femeie și cap de pisică, cunoscută și sub numele de pisica lui Ra, pentru că era cea care se ocupa de dușmanii zeului. Pisica însă ajunge în Evul Mediu să fie dată jos de pe piedestalul ei de credincioșii creștini. Și nu orice credincioși mărunți, inculți, ci chiar de capii bisericii. Din pisica egipteană a cărei ucidere se pedepsea cu moartea, ajunge să fie ea condamnată la moarte și torturată în vremea Inchiziției!
Doar că până a deveni dușmanul omenirii, ea a fost acceptată și iubită chiar și de oamenii Europei. Deși nu a fost prea cunoscută în primele perioade ale dezvoltării Europei – Aristotel nici nu a pomenit de pisică în Istoria Animalelor / sec. IV î.Hr. – începe să fie apreciată de podgoreni abia prin sec. IV d.Hr., după ce se observă că este un pasionat și talentat vânător de rozătoare. Animal mai rar, devine destul de cunoscută în Europa în sec. X. Pe lângă casele bogaților, chiar și mânăstirile dețineau podgorii și beciuri pline de alimente, locuri dibuite ușor de șoareci. Așa că în aceste locuri sunt atrase și mâțele, ba chiar încep să fie iubite și răsfățate.
Papa Grigore I, cel Mare cum este cunoscut, unul din cei mai importanți papi din istorie, este atras de aceste feline plăcute, harnice la prins șoareci dar și deosebit de lingușitoare, așa că adoptă singur o pisică deosebită. Asta se întâmpla prin sec. VI.
Trec șapte secole în care pisicile cuceresc Europa și devin ajutoare de nădejde în lupta cu rozătoarele. Iată însă că pe tronul Sf. Petru vine un nou papă, Grigorie al IX-lea, care a condus Vaticanul între anii 1227 – 1241. A fost un papă foarte controversat, războinic, acuzat de creștinare și botez forțat a locuitorilor unor localități nordice și care a dezvoltat foarte mult Inchiziția centralizată, chiar introducând Inchiziția papală. Acesta a fost obsedat de vrăjitorie, a considerat falsă Lumina de la Ierusalim, ura evreii și a fost hotărât să distrugă sectele eretice, chiar o sectă apărută în sec. IV, fiind a luciferianilor.
Luciferianismul este o credință care-l venerează pe Lucifer ca salvator, purtătorul de lumină. Cultul a mers atât de departe încât a scris în sec.XIII, într-o mănăstire benedictină din Cehia, chiar și o biblie satanică, Codex Gigas/ Cartea Uriașă. Este numită așa deoarece este cea mai mare scriere medievală descoperită până acum – originalul aflat azi la Biblioteca Națională din Suedia cântărește 75 kg. Legenda spune, pe scurt, că un călugăr păcătos condamnat la moarte prin zidirea într-un perete, a făcut pact cu Diavolul și a scris cartea într-o singură noapte. În canoanele cultului Diavolul apare și sub forma unei pisici negre, ba chiar inițierea noilor membri se face prin sărutarea feselor unei statui ce e pe jumătate pisică, statuie ce prinde viață brusc.
Pe lângă această credință mai erau și altele considerate de Vatican erezii, una dintre ele fiind a catharilor / cei curați, care nu recunoșteau, printre altele, bogăția preoților și aveau cutume diferite de biserica catolică.
În sec. XII- XIII pelerinii creștini au început să asemene pisicile negre cu demonii iar păgânii care erau convertiți la creștinism erau obligați să-și sacrifice felinele. Dacă nu, erau pedepsiți. Chiar papa a început să vorbească despre faptul că diavolul ne controlează viețile deghizat în câte o pisică neagră, mai ales că exista așa zisul martor, pisica statuie la luciferiani.
Papa Grigorie al IX-lea a dat la 13 iunie 1233 celebra bulă Vox in Rama / Vocea din Ramah prin care se descriu ceremoniile luciferiane și evocă în sprijinul combaterii ereziilor prezența Satanei sub forma unui corp pe jumătate pisică neagră căreia, într-un final, atât novicii dar și conducătorii cultului îi sărută fesele. De aici începe o prigoană cumplită asupra membrilor sectelor eretice dar și asupra pisicilor negre și nu numai. Atât laicii cât și călugării prind și torturează pisicile, chiar le ard pe rug, fiind considerate și întruchipări ale vrăjitoarelor, așa cum susține un secol mai târziu chiar Sf. Bernardin de Sienne. Mai ales că urma și câte o răsplată pentru orice pisică ucisă: binecuvântarea și uneori iertarea păcatelor! În câțiva ani Europa a rămas fără pisici.
Pisicile lipsă dintr-o Europă murdară și deloc cunoscătoare în tainele igienei și bolilor, au dus la înmulțirea peste măsură a șobolanilor. Șobolanii sunt purtători de purici dar puricii sunt descurcăreți și iubesc și sângele de om.
Dar biserica nu și-a dat seama de dezastru. Chiar s-a răspândit zvonul că Satana, prin pisici, a adus ciuma în lume! Ba chiar un nou papă, care a avut alți 14 copii doar după ce a devenit șeful Vaticanului, din care a recunoscut 8, Inocențiu al VIII-lea, avea să dea o altă bulă, Summis desiderantes affectibus / Toate forțele sufletului, prin care cerea la toată creștinătatea să distrugă vrăjitoarele! Și pisicile negre, desigur! Chiar au fost create sărbători în care câte 13 pisici erau arse în piața publică! Oribil! La sfârșit de sec. XV, Facultatea de Teologie Köln, le-a spus credincioșilor că vor deveni eretici, deci supuși cercetării Inchiziției, dacă contestă existența vrăjitoriei. Isteria, groaza sub care trăiau credincioșii dar și nebunia acelei perioade a fost de dimensiuni inimaginabile și a durat până aproape de jumătatea sec. XVIII când omenirea s-a mai potolit. La sfârșitul sec. XVIII, oficial a încetat și prigoana împotriva pisicilor. Doar oficial!
Azi pisicile sunt în general iubite și, dacă ați observat, ortodocșii din Balcani le lasă și în biserici. Pentru că o pisică a salvat cândva apa sfințită în care era să cadă un șoricel. În alte părți ale lumii au ziua lor când preoții le dau binecuvântări, alături de alte animale. Căci Isus n-a spus nicicând că pisicile sunt diavoli.
Moartea Neagră
Începutul de secol XIV arată o Europă ce nu avea pisici. Puțin mai spre mijlocul secolului, molima venită se pare din Asia, lovește Africa, Orientul Mijlociu și desigur Europa. Sunt mai multe bănuieli asupra traseului celebrei și aproape invizibila Yersinia Pestis dar este aproape sigur că vasele cu mărfuri au adus cu ele în porturile italiene marinari dar și șobolani purtători de ciumă. Șobolanii s-au împrăștiat mult mai rapid și pe zone mai întinse decât marinarii, amestecându-se cu familiile de șobolani locali. Cum șobolănimea Europei era imensă căci nu prea mai avea cine să o pape, puricii au trecut pe aceștia și apoi pe oameni. Ce a urmat? Valuri de pandemie ce se știu ca Moartea Neagră sau Marea Ciumă. De fapt Ciuma Bubonică. Aceste valuri au decimat Europa vestică până în sec. XVIII și pe cea estică până in sec. XIX, la noi culminând cu Ciuma lui Caragea în 1813-14. Un martor al vremii a apreciat dispariția a aproape o treime din populațiile umane din zonele afectate de ciumă. Deși nu au cum să fie date oficiale, sunt specialiști care apreciază că au fost cam 100 milioane de victime, poate chiar mai multe.
O doză de nebunie într-o perioadă când despre boli și igienă nu prea se mai ocupa nimeni (știți probabil cum se interzicea de biserica creștină europeană până și baia, un obicei atât de bine rezolvat de Imperiul Roman), o seamă de minți diabolice care conduceau lumea creștină, au adus durere și moarte supușilor. Altfel spus, religia te urcă, religia te coboară…. Se pare că încă n-am învățat prea mult ca și credincioși creștini, norocul nostru, a unora dintre noi, că medicina a primit harul divin direct de la Creator.
Citește și »» mainile-curat-murdar
Și un pic de mister…
Palatul Apostolic din Vatican a fost pictat în anul 1511, în patru încăperi, de marele Rafael, acestea fiind cunoscute sub numele de Stanze di Raffaello / camerele lui Rafael.
Un student de la Harvard, Anthony Zonfrell, vizitând Vaticanul în anul 2012, a trăit acea senzație de déjà vu când a privit fresca pictată de Raffaello, aceea care îl înfăţişează pe Papa Grigore al IX-lea semnând decretals, scrisorile papale. Cu cine seamănă cardinalul din spatele papei, cel în roșu? Studentul a fotografiat pictura şi a postat-o pe internet alături de poza lui …. Sylvester Stallone!
O pisică de cartier, adultă, complet neagră și cu blană frumoasă, ne-a forțat inima și a venit în casa noastră în primele zile ale anului 2000. Deși aveam o fetiță caniche negru, a rămas și Pusi, tot fetiță, pentru că nimeni nu a vrut să o ia și nici ea să plece. A fost iubită de noi și de vecini. În anul acela am avut noroc la bani și în tot ce am făcut. O fi fost o zână celtică care a greșit adresa și a ajuns la noi? Căci la ei se spunea că zânele bune iau înfățișarea pisicilor negre și în casele unde intră aduc mult noroc. Pusi a trăit alături de noi 18 ani, a mers cu mașina, a educat câini mari, a fost doamnă și vagaboandă, elegantă, deșteaptă, curajoasă peste măsură, nu a stricat nimic în casă, ne-a iubit unii prieteni și i-a urât pe alții 😅! Azi doarme alături de caniche în spatele casei. Încă îi ducem dorul!
Gânduri pe tastatură 