Calendarul creștin-ortodox de acum câteva zile, mai precis din data de 11 noiembrie:
11 J † Sfântul Mare Mucenic Mina; Sfântul Mucenic Victor; Sfântul Mucenic Vichentie; Sfânta Muceniță Ștefanida; Sfântul Cuvios Teodor Studitul; Sfântul Ștefan de la Decani, regele Serbiei;
Despre Sf. Mucenic Mina știe tot românul și chiar dacă nu, află din programele tv. Cândva am scris un articol intitulat Până la Dumnezeu te mănâncă……., îl puteți citi »📰. Cineva mă invita să mai scriu și despre alți sfinți protectori dacă cumva aflu. Greu, sunt atât de mulți încât ar trebui să studiez pe brânci vreme îndelungată. Deși, cum spuneam acolo, dacă ar fi un sfânt al bloggerilor, tare mi-aș dori să-l aflu! Bine, și pe cel al scriitorilor de ebook 😉 sau chiar pe hârtie! (🤫 pe al catolicilor îl știu deja dar eu sunt ortodoxă li după moda tomitană, nu se acceptă🤔!).
Ei bine zilele trecute mi-am făcut booster-ul, adică a treia doză de vaccin anti Covid-19 și cum șmecherul a fost mai agresiv și mi-a restrâns mișcarea browniană zilnică, am mai mestecat prin oala cu net informații despre Covid, Corona. Și surpriză! Avem o sfântă care cică ne-ar proteja de … pandemii!
Se numește la ortodocși Ștefanida, muceniță, adică după explicația dex-ului, o femeie care îndură chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martiră. Numele de Ștefanida vine de la Stephanos care în greacă însemna coroana, ghirlanda ori cununa ce se punea pe capul invingatorilor.
Aflu că este o martiră siriană care și-a mărturisit credința creștină în fața asupritorului roman, adică în vremea împăratului Marc Aureliu, drept pentru care a suferit o moarte groaznică, legată fiind de vârfurile aplecate forțat a doi palmieri cărora apoi li s-a dat drumul. Deci corpul ei a fost pur și simplu rupt în bucăți la vârsta de 16 ani. De legenda ei se leagă și legenda ostașului roman Victor (după unele cărți ar fi fost soțul ei, după altele cumnatul sau doar un simplu oștean), și el creștin martir, amintit în aceeași zi de biserica noastră.
Până aici nimic deosebit. Doar că o publicație avea să-mi trezească și mai mult curiozitatea păcătoasă, recunosc. Se spune că ceva rămășițe pământești ale sfintei Stefanida s-ar afla în nordul Italiei, exact acolo unde a fost cea mai cumplită mortalitate de Covid-19 în 2020. Ele se află acolo din sec. IX, în biserica ce poartă numele Sf.Mucenici Victor și …. Corona! Puțin mai târziu un împărat duce ceva relicve și la Aachen, în Capela Palatină construită din ordinul lui Carol cel Mare, unde sunt păstrate secole sub o lespede de piatră, într-un sicriu de plumb. Ba mai mult în sec. XX s-au făcut două studii asupra oaselor din biserică și s-a stabilit că aparțin unui bărbat și unei femei și ambele au urme de polen de cedru ce creștea doar în zona Siriei, mai precis din zona Damasc. Singura bănuială că ar fi aparținut Ștefanidei / Corona și lui Victor….
Ei bine, în Austria este chiar o localitate care se numește Sankt Corona am Wechsel, Sf. Corona la Schimbare, dacă a fost cât de cât corectă traducerea google. Orășelul este cunoscut azi mai mult pentru pârtia sa de schi.
Povestea acestei bisericuțe este veche. Se spune că în zona aceasta cândva nepopulată, erau mulți tăietori de lemne și munca lor, iarna mai ales, era grea și periculoasă. Oamenii și-au ales un sfânt protector, pe Sf. Corona căci, după poveștile emigranților veniți aici din nordul Italiei, ea murise legată de doi pomi.
Miracol sau cine știe, în anul 1504 un muncitor a tăiat un tei și a găsit în trunchi o statuie a Sf. Corona. Imediat s-a ridicat pe acel loc o mică capelă din lemn. Apoi s-a ridicat o biserică de zid, a devenit mănăstire de femei la care se făcea anual pelerinaj. Împăratul Iosif al II-lea însă închide biserica, interzice pelerinajele și o transformă în staul pentru vite. Dar în mai puțin de un secol este refăcută și în jurul ei apare o comunitate întreagă, destui oameni cu dare de mână și o declară pe sf. Corona, pe lângă altele, și protectoarea oamenilor de afaceri. E semn că industria lemnului a fost bănoasă încă din sec. XIX. Așa că mica comunitate de pustnici care până în 1926 locuia în zonă, este cucerită de lucrătorii și mai ales comercianții de lemn care numesc așezarea Sankt Corona am Wechsel.
Cu adevărat schimbare! Sf. Corona ale cărei rămășițe pământești au fost găsite în Siria, nu se știe cum aduse în Italia de cruciați, devenită patroana câștigurilor la jocurile de noroc, a vânătorilor de comori, ocrotitoarea tăietorilor de lemne, a măcelarilor (?), ajunge și ocrotitoarea oamenilor de afaceri!
Și cum nu era de ajuns, în biserică este pictat un tablou în care un crescător de vite face un jurământ de pelerinaj anual de ziua Sf.Patriciu, adică Sf. Patrik, Apostolul Irlandei, la fiecare 17 martie, dacă va trece o anume epidemie ce lovise turmele de vite în acel an. Ei bine, imediat epidemia încetează și meritul este atribuit Sf. Corona care devine astfel ocrotitoarea în timpul epidemiilor, chiar izbăvitoarea de molime, adică mântuitoarea, vindecătoarea de boli cu largă răspândire.
De când cu pandemia actuală, Sf. Corona a fost asociată cu aceasta și rugată să izbăvească lumea de boală. Dar de fapt doar necunoscătorii i-au asociat numele – Corona – cu virusul. Mai marii bisericii catolice nu recunosc această asociere a sfintei cu corona și nici cu izbăvirea de epidemii. Este doar o interpretare, o asociere populară. Și după cum pandemia este departe de a-și lua tălpășița de pe planeta asta, cred ce zice biserica.
Până anul trecut nu căpătase așa importanță sfânta decât prin Austria și prin Bavaria. Unii zic că de la această muceniță s-ar fi dat numele monedei austriece corona sau că de la această sfântă ar veni și numele vechi al Brașovului, Korona, dar asta e altă poveste sau altă legendă. Mai important însă în sec. XX, cam prin 1912, se scot resturile umane din racla de bronz aflată la Aachen și sunt mutate într-un relicvar din aur, bronz și fildeș, realizat sub forma unei biserici care cântărește cam 98 kg și are aproape un metru înălțime.
Acesta urma să fie expus printre alte lucrări, în vara anului 2020, într-o expoziție dedicată strict meşteşugarilor prelucrători ai aurului. Deci nu sfinților ajutători. Dar pandemia nu a mai permis accesul nelimitat al publicului, expoziția amânându-se după ce oficial pandemia va fi declarată terminată. Și, spune un site românesc, mulți vor veni din curiozitate artistică, alții doar pentru a aduce recunoștința lor sfintei mucenițe că a ajutat la terminarea pandemiei!
Cum pandemia nu s-a sfârșit și probabil va mai flutura din aripile ei sinistre încă un timp, cel puțin până vom înțelege că mântuirea vine de la noi sau și de la noi, icoana Sf. Corona / Ștefanida lucrată în Italia, se vinde bine și la ortodocși dar și la catolici! Între timp sfânta, prin icoana pe care se poate grava numele celui ce o vrea, contra cost desigur, a căpătat noi sarcini, a fost pusă la munci suplimentare precum protecția familiei, numelui, afacerilor dar în mod aparte protecția în fața acestui deja vechi virus, Covid-19, alintat Corona! Este o întreagă listă expusă online de vânzători, că doar biserica a evoluat, ea vinde, sfințește, spovedește, iartă păcate, încasează bani și câte altele or mai fi, folosind tehnica modernă și nu tradițiile de neschimbat, neschimbarea fiind atât de des invocată de altfel.
Dacă cuget mai bine, e corect ca un sfânt protector de câștiguri la jocuri de noroc să fie și izbăvitor de molime. Nu am aflat în cât timp se face izbăvirea pentru ca și anumiți jucători să poată avea noroc de câștiguri financiare!
Gânduri pe tastatură 