Nu plânge, maică Românie…

Nu plânge, maică Românie,
Că am să mor neȋmpărtăşit!
Un glonţ pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit…

Nu plânge, maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Şi din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim!

Nu plânge, maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă şi pe noi la praznic,
Când România va fi mare!

Poezia are un autor oarecum necunoscut. Cred că este demn să considerăm că fiecare ostaș român mort pentru țara sa, poate fi autorul acestor versuri superbe. Se spune că a fost găsită în ranița unui soldat căruia nu i s-a reținut numele, mort pe muntele Sorica, în una dintre cele mai crunte bătălii ale Primului Război Mondial.

Sorica, aproape de Azuga, Valea Prahovei, a fost unul din punctele fierbinți ale imensului front românesc, peste 1000 km, ce pornea din nordul Moldovei, de-a lungul Carpaților până la Dunăre la Vârciorova, apoi de-a lungul fluviului până la Marea Neagră! Muntele Sorica din Carpații de Curbură, a fost parte din granița dintre Austro-Ungaria și România, zona în care s-au dat lupte crâncene chiar în toamna anului 1916. Opincarii armatei române au înfruntat puternicele trupe ale imperiului! Atunci prăpădul s-a soldat cu decimarea efectivelor româneşti, cum avea să scrie unul dintre participanții la lupte, Camil Petrescu, în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.

Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim!

Din păcate Sorica și alte locuri unde azi noi ne petrecem vacanțele, sunt date uitării. Onoarea așteptată de la urmașii celor ce-au înfăptuit România Mare a pierit în luptele politice și interese financiare. Mai grav este că și ziua de 1 decembrie 2021 va fi folosită pentru a protesta împotriva certificatului verde, restricții de pandemie, salarii și alte chestii, foarte importante de altfel dar care nu-și au rostul azi!

Poate ar trebui să ne amintim de Pacea de Crăciun » 📰 și să o folosim azi drept Pacea de Ziua României! Chiar în acel groaznic prim război mondial, a fost un armistițiu de Crăciun, în 1914, pe linia frontului de vest. Oare ziua țării noastre n-ar merita un armistițiu? Sau poate România n-a ajuns atât de mare cum spera soldatul-erou, autorul acelei poezii, cel ce așteaptă încă:

Ne cheamă şi pe noi la praznic,
Când România va fi mare!