Cosmosul și religia, dincolo de… rațiune

…în Biblie, intenția Sfântului Duh este de a ne învăța cum să mergem la cer și nu cum este cerul.   Cardinalul  Caesar Baronius (1538-1607), fraza este repetată de Galileo Galilei în apărarea lui N. Copernic

The Eagle has landed” (Vulturul a aselenizat)! Erau cuvintele încărcate de emoție ale lui Neil Armstrong, comandantul navei Apollo 11 care, la 20 iulie 1969, poposea puțin pe Lună. Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire, o frază și ea controversată pentru că unii, destul de mulți, nu au înțeles, ba au zis că formularea ar fi fost puțin diferită. Dar ce pas a fost pentru religii?

Desigur că mulți dintre cei de vârsta mea își amintesc acel iulie 1969 când lumea românească nu avea televizor în fiecare acasă. Dar cine a vrut și a avut o cunoștință, un vecin bun ce deținea un televizor în alb-negru, a putut vedea minunea, pașii celor doi astronauți pe solul lunii. Eu am auzit și cuvintele lui Armstrong despre pas și salt, despre om ca ființă simplă dar atât de măreață în asocierea bună care dă puterea și victoria.

Trecând peste tot ce a însemnat această aselenizare pentru știință, pentru orgoliile omenești și mai ales pentru cele politice, ea a devenit importantă și pentru religie (în toate țările care și-au permis tehnic preluarea transmiterii în direct s-a urmărit aselenizarea, mai puțin în URSS/Rusia și China, spun unele surse mai greu de verificat). Ori mai bine zis a devenit importantă și pentru o parte a creștinilor, pentru prezbiterieni. 

Comuniune pe ascuns

Ce n-am văzut la acea transmisie a fost prima scurtă slujbă religioasă creștină ce a avut loc în afara planetei noastre Pământ, prima comuniune, euharistie, pe românește împărtășanie! S-a făcut la bordul Vulturului cu doar câteva minute înainte de primul pas omenesc pe Lună, cu vinul și hostia (anafura) aduse de acasă, de către cel de al doilea om ce a pășit pe satelitul natural, Edwin Eugene Aldrin, Jr. cunoscut ca Buzz Aldrin. Acesta și-a adus de la biserica de care aparținea, tot ce era necesar iar după aselenizare, a citit rapid un citat din controversata evanghelie canonică a lui  Ioan, (text 15: 5): Eu sunt Vița, voi sunteți ramurile. Cel care rămâne în Mine și în care rămân aduce multe roade, căci fără Mine nu poți face nimic, apoi a luat anafura și vinul. În următoarele minute a coborât după coleg pe solul lunar. Cineva ar fi dorit ca această comuniune să fie transmisă public prin radio dar NASA a refuzat categoric faptul deoarece avea deja un proces în derulare, generat de citirea Genezei în timpul misiunii de către echipajul Apollo 8. După cum declara mai târziu Buzz Aldrin, el a adus în secret euharistia pregătită de pastorul său. Deci fără acordul superiorilor, chiar și pentru soția sa a fost o surpriză când a aflat. Dar Biserica Presbiteriană din Webster, Texas, de care aparținea Buzz, comemorează anual, în cea mai apropiată duminică de 20 iulie, acest eveniment.

Sacramentul împărtășaniei a mai fost îndeplinit în spațiu în 1994 de către trei astronauți aflați în aceeași misiune dar și în anul 2013 când un astronaut ce a stat 24 de săptămâni în afara planetei noastre, și-a permis sacramentul săptămânal având fix atâtea kituri de împărtășanie câte săptămâni erau în program (în acea misiune a fost plimbată și torța ce a aprins flacăra Olimpiadei de la Soci, în anul 2014!). Unul dintre astronauții din 1994 avea să povestească în cartea sa că după împărtășanie a avut niște stări aparte, a fost răsplătit cu imaginea extraordinară a Pământului, cum rar au văzut în misiunea lor și cum oceanul Pacific semăna cu vălul albastru din icoanele Fecioarei! Să fi fost sub influența așa zisului proiect Blue Beam?

 Deși neoficială comuniunea, Buzz Aldrin a fost totuși mulțumit că și-a făcut datoria de creștin, mărturisind la puțin timp după aterizare că Este interesant să credem că primul lichid turnat vreodată pe Lună și primul aliment mâncat [pe ea ]sunt elemente de comuniune. Dar fix 40 de ani mai târziu, avea să facă o cu totul altă declarație: Poate că, dacă ar trebui să o iau de la capăt, nu aș alege să sărbătoresc Împărtășania, deși a fost o experiență profund semnificativă pentru mine, dar a fost un sacrament creștin și am venit pe Lună în numele a întregii omeniri,  fie creștin, evreu, musulman, animist, agnostic sau ateist. Dar, la acea vreme, nu mă puteam gândi la o modalitate mai bună de a recunoaște enormitatea experienței Apollo 11 decât prin a mulțumi lui Dumnezeu. 

Toți cei 12 astronauți ce au călcat la propriu Luna, au dus cu ei câte ceva din religia creștină. Edgar Mitchell, Apollo 14, avea cu el o Biblie pe care a lăsat-o pe suprafața Lunii împreună cu un microfilm care conținea primul verset al Genezei scris în 16 limbi: La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul. Și de aici începe o poveste interesantă care sigur nu a fost pe placul lui Dumnezeu! Vă spun mai departe.

Sus dreapta, astronautul povestește despre testele telepatice, 22 iunie 1971, nypost.com

Pentru că l-am menționat pe Edgar Mitchell, comandantul Apollo 14 și al șaselea om ce a pășit pe Lună, este de amintit că a participat acolo, departe de Terra, la un experiment organizat de NASA privind… telepatia! Ideea se pare că a fost preluată din scurgerile de informații despre cercetările sovietice pe această temă. Oricum NASA a motivat experimentul, atunci când s-a aflat despre el, că dacă există cu adevărat telepatie, aceasta ar ajuta astronauții să ia legătura cu baza terestră în caz de defecțiune majoră a sistemului de comunicare 😂. Ei bine, E. Mitchell, se spune că a bifat corect 51 din cele 200 de teste transmise de la baza terestră, sub îndrumarea Societății Americane de Cercetare Psihică, în timp ce era în modulul staționat pe Lună și acest fapt i-a schimbat și lui complet viața profesională după revenirea acasă. Aparent este o utopie dar dacă mă gândesc la romanele lui Jules Verne legate de Lună, scrise acum peste 150 de ani dar și la visele lui Elon Musk din ziua de azi, nimic nu mă mai miră și cred că experimentul nu e singular.

Revenind la prima comuniune în spațiu, e greu de aflat dacă potirul din care a băut, recipientul în care a fost transportat vinul împărtășaniei ori ambalajul hostiei au făcut parte din celebra licitație de obiecte personale ale lui Buzz Aldrin, când acesta și-a vândut jacheta spațială purtată în acea misiune Apollo 11, cea mai scumpă jachetă vândută vreodată precum și cel mai scump artefact american ce a zburat în spațiu, cum declara presei reprezentantul faimoasei case de licitații Sotheby’s din New York. Cum a ajuns jacheta în colecția privată a astronautului nu se știe. A fost, este singura îmbrăcăminte ce a aparținut misiunii Apollo ce nu a făcut parte din patrimoniul NASA, ci din colecția personală și variată de obiecte legate de zborurile la care a participat Buzz Aldrin.

Să-i fi fost de ajutor în vânzarea obiectelor apartenența sa la Masonerie? Posibil! Altfel cum s-ar explica zvonurile că același Buzz Aldrin purta pe sub salopeta  spațială un mic steag al Supremului Consiliu al Masoneriei Americane, steguleț aflat astăzi în clădirea Templului din Clear Lake, Texas și venerat ca atare de către membrii organizației? Stindardul are brodat în mijloc un vultur cu o ramură de măslin în gheare, simbolul modulului lunar, încadrat de un pătrat și un compas, simboluri masonice.  

În lumea mai puțin cunoscută nouă, poate că vânzarea colecției personale ce cuprindea printre multe altele și  planurile de zbor de la Apollo 11, inclusiv un rezumat complet al misiunii, care s-a vândut cu 819.000 de dolari, de peste cinci ori estimarea sa, precum și un rezumat al aterizării modulului lunar Eagle,  să fi avut un scop precis, nedivulgat. De altfel, șefa comisiei de știință și cultură Sotheby’s menționa, lăudând pe astronautul Aldrin, că fișele cu notițele de verificare pentru stație și alte câteva jurnale, ar fi trebuit lăsate pe lună, alături de ceva saci cu gunoaie și dejecții umane! Altfel cum să te desparți de toate aceste obiecte spațiale unice, chiar de celebra statuetă Moonman, despre care directoarea  spunea că articolele din colecție se numără printre cele mai importante și mai valoroase artefacte de explorare spațială oferite vreodată la licitație?

Colegul său, astronautul Edgar Dean Mitchell de pe Apollo 14 /anul 1971, a fost acuzat că și-a vândut camera foto cu care a fost pe Lună, prin firma de licitații Bonhamps, deși era primită cadou de la NASA. Pentru stingerea conflictului o returnează către instituție dar, surpriză, ghinion, cum vreți, la mai puțin de un an, pe 20 septembrie 2012, Congresul SUA a promulgat o lege, numărul 4158, confirmând drepturile de proprietate deplină asupra artefactelor astronauților din misiunile Apollo!

20 ianuarie 2023: Azi Buzz Aldrin și-a serbat ziua de naștere, a împlinit 93 de ani dar tot azi este și ziua căsătoriei (a patra soție) cu partenera lui de viață din ultimii ani…..românca Anca V. Faur. Pozele sunt preluate de pe pagina fb a lui Buzz Aldrin. Concluzia? Luna face minuni, majoritatea astronauților care au pășit acolo, au trăit mult și foarte bine! 🤔 Pentru că a ajuns atât de popular azi în România, adaug că numele de Buzz l-a preluat de la felul în care îl striga o soră mai mică ce nu-i putea spune brother ci buzzer, apoi Buzz, așa că în anul 1980 și-a schimbat oficial numele în acte, trecând de la Edwin Eugene Aldrin Jr. la Buzz Aldrin.

Apollo 8, primul conflict religios al NASA

Apollo 8 a fost primul echipaj uman pe orbita Lunii, în seara de Ajunul Crăciunului 1968. Atunci echipajul a citit în direct primele 10 versete din Geneza/Facerea, după ce a spus: Pentru toți oamenii de pe Pământ, echipajul Apollo 8 are un mesaj pe care am dori să vi-l trimitem. Au încheiat cele 10 tururi în jurul Lunii în primele ore din noaptea de 25 decembrie cu mesajul: Și din partea echipajului Apollo 8, încheiem cu noapte bună, noroc, un Crăciun Fericit și Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți – pe toți cei de pe Pământul bun!

 Ulterior celebra feministă care lupta pentru drepturile ateilor  americani Madalyn Murray O’Hair, a dat în judecată NASA pentru promovarea religiei . Înainte de acest proces ea obținuse scoaterea din programa școlară a lecturii zilnice obligatorii a Bibliei, indiferent de religia elevului, o practică sponsorizată de guvernul multor state, ca fiind neconstituțională, încălcând primul amendament. Ea a militat pentru separarea totală a bisericii de stat, ducând la o adevărată furtună între instituții, cetățeni simpli, bisericile creștine și școli. Tot ea a căutat să scoată în afara legii scutirile de taxe și deducerile fiscale pentru donațiile către biserici – o practică și în lumea noastră ortodoxă de altfel unde laicii și clerul sunt total diferiți vis a vis de palta impozitelor. A cerut prin justiție scoaterea  In God We Trust / În Dumnezeu avem încredere de pe moneda americană și revenirea  la E pluribus unum / Din multe, unul. Toate aceste procese au eșuat dar măcar ceva ani mai târziu În God We Trust a fost scoasă de pe plăcuțele de înmatriculare ale mașinilor private, obligatorie atunci. Azi doar cine vrea poate să afișeze textul comandând plăcuțe personalizate.  

În cazul Madalyn Murray O’Hair versus NASA, ea a pierdut procesul pentru că Liga de rugăciune Apollo a prezentat președintelui Nixon liste cu aproximativ zece milioane de semnături ale celor care încurajau libertatea religioasă a membrilor NASA! Revin asupra acestei ligi puțin mai jos.

Cam 80% dintre cosmonauții NASA erau, sunt creștini practicanți, așa că cititul Bibliei în misiuni, ducerea crucii în spațiu și uneori împărtășania în timpul misiunii, au devenit fapte normale. Dar acum, chiar în mileniul III,  NASA se confruntă cu noi probleme după ce departamentul juridic a anunțat angajații că nu pot folosi numele lui Isus sub sigla sa: Conform legii federale, NASA încearcă să echilibreze drepturile angajaţilor de a-și exersa credinţele religioase cu obligaţia de a ne asigura că nu există niciun sprijin din partea guvernului al unei anumite religii.  

Al treilea Adam?

Wernher von Braun, expert în rachete al celui de-al Treilea Reich, ofițer nazist și membru SS, pare să fi dat cel mai bun răspuns la întrebarea de ce a fost nevoie să se trimită un om pe Lună: pentru că era voia lui Dumnezeu “să-și trimită Fiul către alte lumi pentru a le vesti Evanghelia”. Von Braun vedea zborul spațial ca pe un „nou început” milenar al omenirii, partea a doua și ultima din destinul ei ghidat de divinitate. Astronautul este văzut astfel ca un alt Adam.

Am măsurat cerurile, iar acum măsor umbrele. Pe cer spiritul strălucea. Pe pământ se odihnește trupul. Epitaful lui Johannes Kepler

Omul a luat o părticică din lumina  științei  de pe satelitul natural al Pământului, Luna, cel despre care religia creștină spune că e făcut în ziua a III-a Genezei: a zis Dumnezeu să fie luminători pe tăria cerului ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii. / Facerea(Geneza) 1:14. Dar această lumină aparține întregii lumi, indiferent de religie!

Buzz Aldrin pe solul lunar, fotografiat de Neil Armstrong, reflectat în ecranul căștii lui Buzz.  preluare nasa.gov 

Direcția Kaaba în spațiul cosmic

Până anul trecut doar 559 de oameni au petrecut ceva timp în spațiu, cel mai lung fiind de peste 300 de zile. Dintre aceștia doar patru au fost continuu în spațiu mai mult de 1 an, adică într-o singură misiune. Cercetătorii au fost interesați de sănătatea fizică a astronauților – există un studiu interesant făcut pe doi gemeni monozigoți, unul în spațiu, unul pe Terra – dar s-a pus și problema spirituală, adică practicarea religiei acolo sus la peste 1000 km de Terra, cu toate canoanele ei. Și aici islamul a avut se pare cea mai grea misiune, întocmirea normelor religioase de respectat în spațiu. Iar astronauții islamici foarte religioși au avut cel mai mult de suferit. Imaginați-vă un credincios convins care nu poate respecta programul celor 5 rugăciuni zilnice ori dacă se nimerește, și chiar s-a nimerit, ca misiunea să fie în perioada Ramadanului!

Ei bine, știm că primul om în cosmos a fost Yuri Gagarin în anul 1961. Primul musulman ce a zburat așa  departe, în anul 1985, a fost Sultan bin Salman Al Saud, prințul Arabiei Saudite și, se spune, actuala eminență cenușie din spatele tronului regal pe care stă încă bătrânul său tată. După o biografie engleză, el este de mai multe ori primul om referitor la  un zbor în cosmos:  primul arab,  primul musulman, primul membru al unei familii regale care a zburat în spațiu dar și cea mai tânără persoană care a zburat vreodată, în1985 având vârsta de 28 de ani!  Aș putea să spun că Dumnezeu e  mai darnic cu cei care-l numesc Allah!

După el au mai zburat și alți musulmani, chiar și o femeie de această religie. Dar problema respectării cultului într-un mediu total diferit decât cel de acasă s-a pus abia în jurul anului 2006 -2007 când un medic și astronaut malaezian a fost ales să participe la o misiune spațială rusă. Sheikh Muszaphar Shukor Al Masrie, musulman practicant, a fost cel pentru care s-a conceput un ghid de comportare în spațiu, Obligațiile musulmane în Stația Spațială Internațională. Acest ghid este destul de permisiv dar recomandă o îmbrăcăminte decentă (acoperit măcar de la brâu la genunchi), să practice rugăciunea/salatul de cinci ori pe zi dacă poate în pozițiile recomandate ori să-și imagineze că este în acele poziții, să se curețe cu un prosop umed căci e știut, gravitația nu permite duș, să țină Ramadanul dacă poate, dacă nu când revine acasă. Ei bine astronautul malaezian a prins și Ramadanul și chiar sfârșitul acestuia cu Laylat al-Qadr / Noaptea Destinului și de asemeni Sărbătoarea Ruperii Postului, o perioadă grozavă pentru orice amator de prăjituri arăbești! Se spune că tot echipajul s-a bucurat de această ultimă sărbătoare cu produse dulci din Malaezia…

Sunt câteva specificații clare dar cea mai interesantă și cred că cea mai grea problemă de rezolvat a celor 150 de teologi care au creat ghidul, a fost   rugăciunea cu fața spre Mecca, qibla! (Întoarce-ți fața către Moscheea Sacră: oriunde te-ai afla, întoarce-ți fețele către ea.. / Coranul, Al-Baqarah, 2:149 ). Ei bine în cosmos nu poți avea o direcție fixă către Mecca deoarece mișcarea vehiculului spațial este foarte rapidă, ceea ce face ca direcția Mecca să se schimbe în cursul rugăciunii cu 180°, muult mai repede decât într-un avion obișnuit. Problema a fost foarte, foarte dezbătută dar s-au găsit ceva posibilități pe motivul că Allah nu-ți cere imposibilul și că de fapt adevărata importanță este orientarea cuiva către neprihănire și pentru aceasta se îndeplinește Rugăciunea rituală. Adevărata preocupare a unui om ar trebui să fie excelența morală, mai degrabă decât controversele referitoare la astfel de reglementări formale precum direcția Rugăciunii.. Oricum citind tot felul de materiale pe această temă, aveam să-mi prind zdravăn neuronii în modul cum se calculează direcția Mecca- Kaaba pe planetă, pentru în spațiu e chestie de IQ suprem, chiar divin, chestia, așa că am renunțat 🤨.

În 2014 când era în mare vogă obscurul Mars One, prima colonie de  oameni pe Marte, un program de altfel ciudat, poate doar un alt fel de caritas românesc,  nu un program NASA și nici al altor centre spațiale mari, s-a dat o interdicție pentru angajarea astronauților islamici spre această planetă: O astfel de călătorie într-un singur sens prezintă un risc real pentru viață și acest lucru nu poate fi niciodată justificat în Islam. Există posibilitatea ca o persoană care călătorește pe planeta Marte să nu poată rămâne în viață acolo și să fie mai vulnerabilă la moarte.

Protejarea vieții împotriva tuturor pericolelor posibile și păstrarea ei în siguranță este o problemă agreată de toate religiile și este stipulată clar în versetul 4/29 din Sfântul Coran: Nu ucideți. Voi înșivă sau unii pe alții. Într-adevăr, Allah este cu voi mereu Milostiv.  / Farooq Hamada, 2014

Hanukiya

Mutarea ritualurilor religioase în spațiu a fost practicată mai târziu și de astronauți aparținând altor religii. Jeff Hoffman, astronautul evreu ce a participat la mai multe zboruri, a adus în decembrie 1993 în navetă, menora lui specială, hanukiya, pentru Sărbătorea luminilor, Hannukkah. Din motive de securitate nu a putut să aprindă cele 9 brațe dar a pus la pat, între el și alt astronaut evreu, un mezuzah pe care să-l poată atinge și care conținea un text special, klaf, o rugăciune. O altă rugăciune compusă la cererea lui de către rabinul sinagogii din Huston de care aparținea confesional și care era oarecum o condensare a rugăciunii Aleinu: Lăudat ești, Doamne, Dumnezeul nostru, stăpânitorul universului, Cel ce întinzi cerul și ai întemeiat pământul, a cărui slavă este descoperită în ceruri de sus și a cărui putere se vede în partea cea mai înaltă, avea să fie recitată de astronaut la bordul navetei spațiale Endeavour. Există un mezuzah pe ușa Templului Coral din București, am povestit puțin despre el așa că puteți vedea poza în articol.

În schimb Jeff Hoffman a fost televizat când a folosit un dreidel de argint (un fel de titirez cu simboluri) pentru a juca timp de o oră acest joc tradițional al sărbătorii evreiești. A fost ceva ce Jeff voia să facă, a spus Barbara Schwartz, purtătoarea de cuvânt a centrului spațial și s-a făcut timp pentru acest eveniment. De la acest dreidel jucat de astronautul care a reparat telescopul spațial Hubble chiar în spațiu s-a creat și o glumă: astronautul se învârte mai mult decât telescopul!

Religia dincolo de rațiune

Sunt convinsă că de la titlul articolului meu mi se trag cele câteva sughițuri zdravene😉. Dar când m-am gândit la religia dincolo ….de rațiune, am știut ce spun. Ori ce cred eu. Pierdem opere de artă, opere arhitecturale, cărți de toate felurile inclusiv religioase, cel mai adesea din nebunia unor conducători cum a fost Ceaușescu la noi, din confruntarea violentă a civilizațiilor și de cele mai multe ori din ciocnirea religiilor, cum a fost recent în Siria și în europenizarea Americilor ori chiar din nebunia fraților aceleiași religii cum au fost dezastrele făcute de cruciați la Hagia Sofia din Istanbul și cum s-a întâmplat în sec. XX dar și în prezent în Ucraina. Dar când duci cu bună știință obiecte celebre și unicate, chiar sfinte, în spațiu, riscul fiind de a le pierde, este greu de înțeles. Ca și creștinii, astronauții evrei au dus la bordul navelor spațiale obiecte unicat, încărcate cu istorie și martore ale dramelor umanității. Unul dintre ele a fost un mini sul Tora scris de mână de o persoană din Lagărul de concentrare de la Bergen-Belsen și care a pierit alături de astronauți în explozia navetei Columbia în 2003. Un alt minisul Tora salvat de la același lagăr nazist a fost trimis în anul următor dar acela s-a reîntors acasă.

Microfilmul unicat din Apollo 12

Un cosmonaut de pe Apollo 15 a lăsat o Biblie în roverul ce a rămas pe Lună. Cine oare ar fi putut să o citească?? Dar ideea de a duce o Biblie pe orbita Lunii a aparținut unui cosmonaut de pe Apollo 1. Doar că aceea misiune s-a transformat într-o tragedie. S-a reluat practic cu întreaga Biblie abia la Apollo 12, a doua misiune în care oameni au coborât pe solul selenar/ Dar ghinion, cartea a fost uitată în nava mamă! Apollo 13 avea pregătite 512 exemplare de dus pe Lună plus o Biblie cu margini aurii pe care a primit-o comandantul misiunii, trebuind să fie lăsată pe Lună, pe un altar făcut din pietre; dar misiunea a fost un alt eșec, din fericire fără pierderi umane.

Abia Apollo 14 avea să aselenizeze și din cele 300 de exemplare pregătite inițial, însă doar 100 luate în spațiu, toate s-au întors pe planetă, excursia făcându-le celebre. Fiecare exemplar a fost tăiat în mai multe bucăți și oferite unor personalități precum sunt președinții SUA în viață și cel în serviciu. Dar ce să tai dintr-un pătrățel minuscul? Există și un unicat, căci pastorul a căutat înainte de misiune să obțină o Biblie unică, ce nu poate fi ușor reprodusă, așa că a realizat un microfilm cu Biblia King James și pe verso cu Biblia ce trebuia să fie dusă de Apollo 1, specialiștii spun film microfocal ce se putea citi perfect în anumite condiții. La revenirea navetei, acest microfilm special numit Prima Biblie pe Lună i-a fost returnată capelanului și de atunci locul unde se află este un veritabil mister. Desigur, nu mister religios.

Ei bine aceste Biblii au fost atipice, adică realizate pe microfilm – fiind prima lucrare de minimalizare a unui document prin această tehnică, citirea lor presupunând să ai o lupă specială foarte, foarte puternică. Dar pe un film de dimensiunea unui diapozitiv, erau toate cele 1245 de pagini, adică cele 773746 cuvinte ale versiunii Bibliei King James. Se împlineau 360 de ani de la publicarea acestei traduceri speciale pentru un rege englez (există un documentar făcut și la împlinirea a 4 secole). Care a fost sensul religios al acestui fapt? Normal că eu nu-l înțeleg din punct de vedere religios dar pot să înțeleg de ce a nu a fost o copie a unei copii din primele Biblii! Dar cel care și-a văzut visul împlinit, ducerea Bibliei pe Lună, a fost  directorul Ligii de rugăciune Apollo, John Maxwell Stout, om de știință dar și pastor prezbiterian hirotonisit, capelan NASA, cel care a creat liga după dezastrul Apollo 1; susținea el special pentru ducerea Bibliei pe Lună! Ce a urmat readucerii acasă a acestor Biblii lunare, cum au fost numite dar și cum au ajuns neoficial în naveta lunară și scoase de acolo cu ajutorul unui microbiolog, de asemeni cum s-a aflat de toată povestea, sunt de domeniul literaturii sau… bârfei documentate! Dar dau de gândit asupra securității unei astfel de misiuni.

După încă 100 sau 500 de ani, s-ar putea să ne amintim doar că suntem asociați cu faptul că Biblia a mers pe Lună. Și în timp ce realizam asta, am găsit ceva și mai mare – am găsit propria noastră voință, a noastră propria putere, propriul nostru viitor – ne-am regăsit.” Reverendul John Stout, Director, The Apollo Prayer League, 15 ianuarie 2009. Nu văd rostul acestor cheltuieli inutile și șmecheria unui salariat care le-a introdus în naveta spațială și tot el le-a scos după amerizare. Plus că toată operațiunea se pare că ar fi rămas necunoscută dacă un jurnalist ce a primit o bucățică de microfilm nu ar fi făcut exact ce face un astfel de profesionist cu așa o știre! 

Astronauții ruși primesc la plecarea în spațiu biblii dar mai ales icoane reprezentând sfinți și pe Isus, plus alte obiecte valoroase iar la întoarcerea acasă acestea le sunt luate și trimise la diverse biserici, ca recunoașterea unui dar divin! Acest fapt a fost inițiat de patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse! Probabil că acestor obiecte li se pierde urma și sunt vândute pe bani grei căci este o modă de a cumpăra obiecte și opere de artă ce au călătorit în spațiul cosmic!

Am încercat să aflu dar desigur că n-am găsit: oare un astronaut musulman ar lăsa un Coran pe Lună? Ceva din umilul meu coș cu informații despre religiile lumii îmi șoptește că NU! Dar în viitor poate că da, comerțul e mai presus decât biciul în oricare templu al lumii și vremurilor.

Nici cosmonauții hinduși nu s-au lăsat ai prejos. De când zboară în spațiu au dus în plimbare cosmică tot felul de cărți sacre precum și celebrul lor Om ori Aum, numit Sunetul Divinității ori Sunetul Cosmosului și pe care îl repetă orice credincios în rugăciunile lui: Da, această silabă este Brahman, Această silabă este cea mai înaltă, Cine știe acea silabă, Orice dorește el, este al lui./ lecțiile din Maitri Upanishad. (în materie de budism sunt nu zero barat ci zero zdrobit aproape pulbere, așa că nu știu mai mult despre canoane decât ce am scris despre Aum-ul hindus, doar că se spune în timpul mantrelor, acele repetări sacre a unei silabe, cuvânt sau vers, despre care se crede că dețin o putere mistică).

Plutire sfântă rusă….preluare wired-com

Și pentru că am început cu poveștile astronauților creștini, merg mai departe tot cu o poveste creștină. Dar din partea opusă lumii americane, Rusia. În anul 2009, cosmonautul Maksim Suraev va petrece 169 de zile în spațiu, în cadrul expediției 22 a Stației Spațiale Internaționale. Își aduce cu el o întreagă colecție de obiecte religioase printre care cel mai important obiect, o cruce rusească despre care astronautul susține că ar avea încorporată o bucățică din crucea lui Isus de pe Golgota! Amuletă, talisman? Oricum astăzi cosmonautul care este mare politician și membru al Dumei ruse, cu aceeași cruce probabil votează ce spune șeful statului! După cum scrie pe blogul misiunii: Avem patru icoane sfinte pe segmentul Rusia. Avem, de asemenea, evangheliile și o cruce mare, a scris Maksim Suraev. Și am o cruce de raclă în cabina mea. Un preot mi-a dat-o la Baikonur înainte de lansare. Părintele Iov mi-a spus că o bucată din crucea originală pe care a fost răstignit Isus este conținută în a mea. /

Religie și OZN

Dacă aruncăm o privire peste biografiile multor astronauți, vedem că viața lor s-a schimbat după ce au zburat în spațiu, mai ales a celor ce au pășit pe Lună. Nu l-au întâlnit pe Dumnezeu ori Isus, n-au luat contact nici cu îngerii și nici cu extratereștrii, cel puțin oficial 🤔😄. Ori este mare secret de serviciu! Ei au lăsat pe Lună suficienți saci cu gunoaie și dejecții umane alături de Biblie, mesajul de bunăvoință și un drapel dar au afirmat că și-au consolidat credința într-o divinitate. Și totuși NASA a mai venit cu o idee pusă în fapt și mai ales în buget: Între Rai și Pământ, unde își au locul extratereștrii? Este o întrebare la care și NASA speră să obțină un răspuns, motiv pentru care a cooptat 24 de teologi pentru a înțelege cum ar reacționa oamenii la vestea că există viață extraterestră, comenta acum ceva timp The New York Post. Dacă vă amintiți, știrea a fost preluată copy paste de multe ziare de la noi, majoritatea fără a dezvolta subiectul ori a emite unele păreri personale ale jurnaliștilor de elită.

Din cei 24 de teologi aleși despre care nu s-a spus totul, adică dacă ei aparțin doar religiilor avraamice (creștinism, iudaism și islam, cu toate diviziunile lor) ori sunt și alții, trei au fost de acord că extratereștrii vor fi bine primiți de către credincioși și mai greu de necredincioși, recomandarea fiind ca ultimii să se alăture, pentru binele lor, unei biserici! Bun dar planeta noastră are un număr semnificativ nu doar de atei ci și de budiști, confucianiști, sinthoiști, agnostici. Cu ei ce se întâmplă? Dacă noi trei monoteiști ce aparținem neamului lui Avraam (iudei, creștini și islamiști) am putea înțelege ființele altor planete prin prisma cărților noastre sfinte, noi toți având credința în Dumnezeu Tatăl, cel ce stăpânește totul în Univers, mă întreb cum ar reacționa indienii care au un ziditor și stăpân al spațiului, Vișnu și un stăpân al timpului, Shiva? Ori mulții zei japonezi și africani cum vor fi în relația cu extratereștri? Cum ar reacționa urmașii amerindienilor în al căror trecut se află atâtea artefacte cu aspect de aeronavă și atâtea legende despre originea lor nepământeană?

Totuși nimic nu este nedocumentat dacă ne gândim că astronautul Edgar Mitchell și nazistul ce a lucrat pentru SUA și implicit pentru programul Apollo, mai ales Apollo 11, Wernher von Braun, au declarat că ei cred în existența OZN-urilor și că în primul secol din mileniul III vom fi vizitați de aceștia. Deși nimeni totuși nu i-a întâlnit în spațiul cosmic! Totuși în viitor măcar un război al declarațiilor tot va exista, având în vedere că cei mai vocali și mai siguri de ei sunt creștinii:

E dificil să spunem că Dumnezeu e liderul spiritual al planetei Pământ. Dumnezeu se extinde pe tot Universul. / directorul Agenției Spațiale Române. Ori: E puțin probabil să descoperim viață extraterestră pentru că Universul cunoscut cuprinde 100 de miliarde de galaxii….în atotputernicia Sa Dumnezeu putea crea nu doar alte forme de viață inteligente, ci și alte Universuri”... Th. Baconschi! … ar putea fi și alte fiinţe, chiar inteligente, create de Dumnezeu. Asta nu contravine credinţei noastre, pentru că nu putem limita libertatea creatoare a lui Dumnezeu”, preot Jose Gabriel Funes. Tot pr. Jose Gabriel Funes, preot iezuit, astronom și fost director al observatorului astronomic al Vaticanului: La fel cum considerăm creaturile pământene drept «frate» şi «soră», de ce n-am vorbi şi despre un «frate extraterestru»? Dar totul are o limită, continuă pr. Funes: Descoperirea unei vieţi inteligente nu înseamnă că există un alt Iisus. Încarnarea fiului lui Dumnezeu este un eveniment unic în istoria umanităţii şi a Universului. I don’t comment 😶!

Iar declarația unui preot român este și mai categorică: Indiferent ce ființă va fi descoperită în Univers, l-ar avea ca tată tot pe Dumnezeu! Adică Dumnezeu e tatăl tuturor ființelor din Univers, descoperite sau nedescoperite./ pr. Visarion Alexa.

Ghid de comunicare interstelar, preluare nasa.gov

Musulmanii și evreii, procentual, sunt mult mai deschiși întâlnirii cu extratereștrii. De asemeni și budiștii, după cum vedea Dalai Lama momentul întâlnirii, doar că părerea diferă față de ce spun preoții Vaticanului, considerând că va fi un adevărat șoc psihologic pentru noi, pământenii: Până la urmă, vom primi vizitatori din altă galaxie. Aceeaşi oameni. Poate puţini diferiţi ca formă, dar în principiu la fel. Aceleaşi fiinţe simţitoare. Trebuie să înţelegem că extratereştrii sunt fiinţe care simt lucrurile la fel ca noi, chiar dacă au o formă diferită.

Oricum ar fi, doar Biserica Catolică prin glasurile unor înalți prelați, s-a oferit să-i facă pe eventualii locuitori ai Universului, creștini… catolici! De altfel NASA a creat în anul 2014 un ghid pentru a putea noi, pământenii, să discutăm cu extratereștrii, deși chiar instituția se teme de o astfel de ciocnire: dat fiind ca orice civilizație extraterestra care ne-ar contacta ne-ar fi probabil tehnologic superioara, cel mai înțelept ar fi sa evaluam toate opțiunile. Ghidul se numește Arheologie, antropologie și comunicare interstelară. Valabilitatea lui este confirmată de prezența pe pagina NASA, de unde poate fi descărcat, desigur în limba engleză (recomand varianta PDF). Totuși este departe de un ghid pentru orice pământean, este mai mult o trecere prin istoria științei și culturii, cu îndemnuri de a o folosi pentru cercetarea existenței vieții extraterestre, amintită de mii de ani în diverse scrieri dar mai ales a căutării vieții extraterestre inteligente!

Dacă, până la urmă, vom descoperi că, într-adevăr, există extratereștri, probabil că ne vor distruge. Când vom stabili primul contact cu ei va fi ca atunci când nativii americani l-au întâlnit pe Cristofor Columb. Și, în acel caz, lucrurile nu au mers prea bine pentru gazde, spunea Stephen Hawking și în marea mea ignoranță, tind să-i dau dreptate…

Astronomul papal

Pare ciudat dar biserica, de fapt Vaticanul prin justițiarii ei, Inchiziția romană, i-a condamnat pe Galilei, Copernic, pe Giordano Bruno chiar l-a ars pe rug, ca mai apoi să-i reabiliteze treptat, chiar să-și ceară scuze public iar de ceva decenii să le folosească munca (în 1992 pentru Galileo Galilei papa se scuză public pentru că Vaticanul l-a judecat și condamnat pe viață la domiciliu forțat, fără a preciza ce acuzații i s-au adus atunci). Azi Vaticanul are un observator astronomic propriu – Specola Vaticana – la Castelul Gandolfo și o echipă de cercetători, ba chiar 12 astronomi papali. Renumit ca cercetător deosebit este directorul observatorului, fratele iezuit Guy Consolmagno (în anul 2019 a ținut o conferință la Ateneul Român), care, avea să constate John Crace în The Guardian, lucrează fără completare de formulare, fără comitete – astronomul papal se bucură de o libertate academică rară. Și dă de înțeles, fără bugete! De altfel Vaticanul are unul dintre cele mai vechi observatoare astronomice din lume și de la început a fost condus, cu foarte rare momente, de ordinul iezuiților, cei care l-au redus la tăcere pe Galilei și din cauza cărora multe dintre lucrările lui s-au pierdut. Și fără să ne mirăm de puterea religiei catolice, poate doar de imensa ei putere financiară, a ridicat un al doilea observator modern în Arizona la Tucson. Motivul pentru care Vaticanul are un observator este pentru a arăta lumii că biserica susține știința, spunea pr. Consolmagno. Cum se împacă religia cu cercetarea și descoperirile științei în spațiu, cu întrebările legate de astrobiologie, despre Geneză? Greu de spus din poziția unui laic mic cât un bob de nisip foarte fin. Dar și din această poziție nu poți să nu te întrebi unde este rațiunea, unde toleranța, unde este iubirea creștină când afli:

Cunoașterea este ca o insulă. Cu cât știi, cu atât este insula mai mare. Dar linia țărmului este frontiera între ceea ce știi și oceanul a ceea ce nu știi. Și, cu cât mai mare este insula, cu atât mai lungă este linia țărmului,.. Așa progresează știința. Cu cât știi mai mult, cu atât descoperi că este și mai mult de cunoscut. Cu cât știi mai mult, cu atât realizezi  că există explicații simple … înțelegerea noastră despre Univers și înțelegerea noastră despre Dumnezeu cresc, și uneori o fac accelerat. Exact așa cum crește accelerat Universul însuși …”/ prof. pr. Consolmagno /preluare

Extrem de multe comunicări ale bisericii privind întâlnirea cu extratereștrii, botezul lor cu apă ori amoniac 😄(unde-i simbolul biblic al epifaniei/botezul?) dar mai ales convertirea lor la creștinismul romano catolic! Parcă mă întorc în timp, chiar la creștinarea amerindienilor și a sclavilor africani….

Mesaje de bunăvoință

Here Men From The Planet Earth First Set Foot Upon the Moon, July 1969 A.D. We Came in Peace For All Mankind. (Aici Omul De Pe Planeta Pământ A Pus Pentru Prima Dată Piciorul pe Lună, Iulie, 1969, d.Hr. Venim Cu Gânduri Pașnice în Numele Omenirii.)

Pentru că Apollo 11 a fost un succes al celui de al treilea Adam, închei tot cu această misiune. Fiecare religie importantă de pe planetă se mândrește că a trimis oameni în spațiu. Ca un semn că dacă vrei, poți ori unirea face puterea, la aselenizare lui Apollo 11, 72 de state plus Vatican, alături de președinții în viață ai SUA, au transmis mesaje pentru viitorii vizitatori ai Lunii. Țări mari și mici, inclusiv România prin președintele de atunci, Nicolae Ceaușescu (dacă vreți să-i auziți vocea, rezervați un weekend pe Lună), au trimis mesaje ce au rămas pe satelitul natural al Terrei, fixate într-un disc de siliciu (ales pentru rezistența ridicată în condițiile selenare din Marea Tranquillitatis, Marea Liniștii), lăsat în locul unde a aselenizat Vulturul. Dar au trimis și foarte mici steaguri care s-au reîntors în fiecare țară, alături de mici bucățele de rocă selenară. Ale noastre se găsesc azi în patrimoniu MNIR, București.

Papa Paul al VI-lea urmărind transmisia aselenizării Apollo 11 /preluare Vatican

În cartea sa din 1989, Return to Earth, Buzz Aldrin povestește și despre obiectele lăsate acolo, printre altele fiind o mică ramură de măslin din aur și medalii sovietice care comemorau cosmonauții Vladimir Komarov și Iuri Gagarin, deși medaliile nu sunt menționate de alți colegi de zbor.

Unul dintre mesajele pur religioase, creștine, este cel trimis de Vatican în care, după redarea Psalmului 8 din Biblie, are și mesajul personal al Papei Paul al VI-lea, iarăși un mesaj puțin misogin dar iertat oarecum prin prisma acelui Nostra Aetate, căci nu amintește despre egalitatea de sexe așa cum a creat-o Dumnezeu Tatăl dar măcar recunoaște puterea științei: Spre slava Numelui lui Dumnezeu, care le dă o asemenea putere bărbaților, ne rugăm cu ardoare pentru acest început minunat. / Papa Paul al VI-lea.

Mă gândesc încă dacă e legendă ori adevăr ce a spus primul om ce a zburat în cosmos, fix în perioada când religia în URSS era interzisă dar sunt convinsă că atunci când faci mult caz de religia ori credința ta, când crezi că ești mai puternic decât divinitatea, când vrei să-i verifici existența materială mai ales ca slujitor oficial al Ei pe planeta noastră, ești deja complet orb. Căci altfel cum să-L înțelegi pe Dumnezeu dacă aici pe planetă încerci să-L domini, să faci comerț cu El:

Cine nu L-a întâlnit pe Dumnezeu pe pământ, nu are cum să-L vadă nici în spaţiu. Iuri Alekseevici Gagarin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.