Revelion sau rebelion?

A fost o noapte cu excese,
Dar azi reintru-n legea firii
Şi-adun gunoiul de sub mese:
Friptura, pâinea, musafirii…

Petru Ioan Gârda

Anul acesta, de fapt anul trecut că suntem deja în 2023, mi-am propus să țin toate datinile la trecerea dintre ani. Nu pe cele ale medicului, nici ale pompierilor, nici ale lui Cătălin Botezatu! Cum îmi place să călătoresc am gândit că n-ar fi rău să încerc tradiții străine de prin diverse continente. Așa, ca variație la porc, cozonac, plugușor… Pentru asta am hotărât să fac revelionul în doi, doar cu soțul, în propria noastră casă… Vise!

Deci m-am pregătit intens cu informații pentru momentul schimbării anilor, când moșul 2022 se retrage trist și lasă locul obraznicului copil, Anul Nou 2023. Îmi propusesem să dorm ceva mai mult în dimineața zilei de 31 decembrie pentru a putea rămâne cât mai trează în noaptea dintre ani. Dar ghinion! La 5.30, dimineața desigur, bâzâie telefonul. Bâjbâi prin zona patului după el și ce să vezi? Un mesaj luuung, plin cu urări, cu îndrumări, cu aluzie la  bănci și bancnote, sănătate, avioane, haine, mâncare, băutură dar nimic despre cultură! Deja nu trebuia să-l mai citesc, îl știam pe de rost din anii trecuți, identic pe mai multe mesaje.

Arunc telefonul în sertarul noptierei dar ce să vezi? Sună iar la ora 6.00! Cică vrea să fie primul care îmi urează un an nou fericit și îmi amintește că ne cunoaștem din aerogara de la Ciorogârla! Măi să fie! Deși nu obișnuiesc, zic ceva în gând de tată, ăluia de mă sună, desigur. Nu de alta dar după datele imnului, mamă nu avem, doar tați, așa că am ales unul dintre ei. Pe care? Pe Traian, normal că la el e blestemul aurului! Bine, puteam să-l aleg și pe Decebal dar l-am lăsat pe banca rezervelor. De fapt n-am cum să-l aleg din imn că e dispărut, doar în vise îl mai aflăm!

Mă culc la loc și … nu trece nici jumătate de oră și aud ceva vorbe. Adormită mă cert cu cățelul crezând că azi vrea mai devreme afară. Dar el sforăia mai ceva ca renul Rudolf după o vizită la distilerie! Se treziseră vecinii și deja făceau încălzirea prin metoda lui Mitridates: un țoi din țuica oltenească, o ceșcuță de palincă de la văru’ Istvan, votchi  de la refugiații de stăteau la parter iar ăia mai simandicoși încercau Jack Daniel’s. Nevestele se delectau cu vișinăți de diferite grade, proveniențe și variații ool! 

Trag pilota peste urechi și adorm. Fix jumătate din jumătate de oră! Că sună soneria la poartă, cățelul sare brusc în cele patru picioare și începe concertul. Cin’ să fie așa matinal? Păi să vezi și să nu crezi, era popa cu Botezu’! Se certa deja cu alt vecin care-l întreba de câte ori ne botează în 2022. Și-a luat-o! Vecinu’ desigur, budist sadea despre care popa nu știa că omul stă de un sfert de veac la adresa asta unde el, funcționarul Domnului, vine sigur de două ori pe an! Și-l binecuvântează cu niște vorbe ortodoxe pe minus! Cică are un traseu așa de lung și atâția enoriași că ar fi trebuit început colindul pentru  Bobotează din ziua de Crăciun!  Și habar are, n-are, că doar în zona asta stau mulți budiști, taoiști, musulmani și câțiva creștini, unii catolici! Cică recensământul i-a dat pe toți ortodocși creștini așa că cine are ceva de zis, să se certe cu ăia de la statistică! Îi las să se certe dar somnum fugit, ca să zic în limba liturgică 🤨.

Las cățelul în curte să se certe cu înaintașii  popii care sunau la alte porți fără a ține cont de vorbele vecinului chinez și intru la o cafea. Pun cafeaua în ibric, nu în cafetieră, nu de alta doar să vedem cum dă viitorul an în zaț! Sună telefonul și fiind o prietenă bună mă păcălesc și răspund. Ce să vezi, vaiete, plânsete că nu are unde face Anul Nou și ea acasă nu stă că din prea multă iubire cu bărbat-su, iese cu scântei, Doamne feri poate și cu bătaie….pe ce, n-a spus! Eu surdă, mută, necreștină la drama asta dar uit de cafea și …spăl tot aragazul! Desigur amintind în gând, ca o doamnă, feministă convinsă, de tata! Decebal! 

Între timp apare și stăpânul vieții mele ori stăpânul de sclavi cum îi alint eu mustățile, cel care noaptea a fost cu colindul pe la mâțe. Vrea în brațe, vrea friptură, vrea mângâiere și eu nici cafea n-am băut, mama lui de motan vagabond! Hait, am zis-o și de mamă! Dar Mișu, motanul, nu mă dă de gol că dacă o face, îl tai de la friptură!

Se trezește și Șefu’ și tocmai când însăilam eu niște sarcini de serviciu pentru el, îmi zice dulce, ca orice bărbat îndrăgostit: – Mă duc să spăl …. mașina! – Care, întreb eu? – Aia care a stat 4 zile nemișcată în curte, s-a murdărit de la ceață! – Bine, fie! 

Mă rog, nu mai povestesc că toată ziua am ținut-o tot așa. Între timp am reușit să fac un ness, strong, ca  pentru ghicit și mă așez puțin la laptop. Să citesc un material pentru care promisesem că răspund ieri. Nein, nein, cum a spus acum trei săptămâni un nene! Neuronii mei sunt cam amestecați. Așa că mă duc să văd de tortul la care am făcut o cremă pe care o fac de o viață dar acum am vrut să se vadă ce modernă sunt, am făcut-o după o rețetă nouă, urmărită pe youtube! Bun, parcă l-aș gusta să știu dacă-l servesc cu lingurița or cu lingura mare în farfurie de ciorbă. Asta e când vrei ceva nou din ceva vechi și folosești inteligența artificială! Dar e așa de parfumat că mă uit stânga, dreapta și fur puțin din baza de nord 😉. Off, ce bine e la mămăligă dacă ți-e poftă înainte de a o pune la masă, scobești dedesubt și nimeni nu știe 😄.

Mă sună o vecină dragă să-i împrumut toporul! Doamne, Dumnezeule, azi?! Cică i-au ieșit cozonacii prea tari și nu are cu ce să-i taie. Că altfel sunt tare gustoși!

Pe la ora ora 18 termin treburile și mă bag în pat pentru somnul de frumusețe, poate mai dispar ceva riduri,  măcar pe termen scurt, pentru noaptea dintre ani… Când visam cel mai frumos, pac o bombă! Dar ce bombă de am crezut că Putin chiar s-a ținut de cuvânt și ne-a atacat. Alarmă falsă, n-ar îndrăzni nici mort să-mi  atace vecinul,  Dragonul Roșu! De unde ar mai lua papuci pentru soldați? Oricum la ora aia nici garda (financiară 🤐) nu-și mai pierdea timpul pe la Dragon. Uitasem când am ales să mă culc la ora aia că la Beijing se schimbă anii, așa că vecinii mei sărbătoresc Anul Nou în fiecare an întâi pe 31 decembrie la ora 18.30, apoi pe 31 decembrie orele 23.45 – 00.30 și după 3-4 săptămâni, sfârșitul lui ianuarie ori început de februarie, alt an nou, cel lunar. Pfuu, cum am uitat de ora asta, după credința lor nu pot scoate nici gunoiul din casă pentru că-mi pierd prosperitatea și norocul pe anul viitor. Dacă mă vede careva prin gard, nu-mi mai zice 新年好! Cum și la noi la români se zice că pe 1 ianuarie să nu duci gunoiul din casă, m-am aranjat, îl pun în congelator! Și zâmbesc spre vecini câd admir artificiile. Xīnnián hǎo! Ce, nu știți ce înseamnă? 新年好! Bine, fie dar nu mai repet, țineți minte pentru 21 ianuarie când vine iepurele de apă: An Nou fericit!

Ei, și așa cu una alta, se apropie ora de schimbat anii. Între timp mă pregătisem după datini și …tradiții. Sunt același lucru? Uite că nu știam. Dar așa pe nesimțite se adună prieteni și neprieteni care chipurile sunt în trecere, doar de drag să ne ureze cele bune… să se adune. Și cei buni, observ eu. Mă gândesc dacă am devenit amnezică pentru că de revelionul ăsta n-am invitat pe nimeni dar deja unii s-au instalat pe unde au dorit. Așa că îmi fac de treabă, doar, doar ori auzi bătaia în șa. Of, n-am iapă:

• întețesc focul să fie cât mai cald ca nu cumva să răcim la miezul nopții când trebuie să-l gonim pe Moș 2022! Și când intră Bebeto 2023, să-i fie cald și să râdă! Plus că ușile și geamurile trebuie larg deschise în noaptea asta să iasă vechiul, răul și să intre noua factură la gaze!
• caut să scot din cufere tot ce e roșu de îmbrăcat.
• zăvorăsc bine acvariul ca nu cumva vreun musafir să-mi mănânce peștii de acolo, cică să le meargă bine tot anul viitor ălora care mănâncă imediat după gong, cât mai mult pește, indiferent de specie, crud, copt, ouă umplute de pește, orice. Porcul e pe planul doi, găina e blasfemie
• am grijă să scot banii de sub fața de masă tot de grija musafirilor nepoftiți. Să nu creadă că le erau aduși în dar de Moș Vasile! Iau euroii și foile alea de 200 lei dar las două bancnote de câte 1 leu și pun suplimentar și niște solzi de pește, mari și nespălați! Fie de la mine!
• îmi caut rochia cu buline că cică ar trebui să fie totul rotund în această noapte. De parcă nu ne-am fi rotunjit noi suficient de Crăciun!
• mă vait cât pot că n-am pregătit mai nimic pentru masă deoarece noi toți am avut ieri covid!

Mare greșeală asta cu covidul! Se luminează la față amicii mei neinvitați și se sacrifică …deschid frigiderul, congelatorul, beciul și orice ușă le iese în cale. Ajutor cum nici n-am visat! Se creează așa o bună dispoziție de mai mare dragul. Pentru ei!

Și iată că în vuietul din casă, eu fiind mută, stană, ce vreți, am ajuns la ora 23.48! Mă uit cum fix acum se golesc platourile cu mâncare și damigenele ale cu molan ce le luasem să fie până în februarie iar musafirii mei ies în curte. Doamne, ce fac ăștia cu sarmalele și fripturile în mâini? Mă dumiresc repede căci imediat ce începe apocalipsa artificiilor și petardelor, începe și ploaia de mâncare. Adică musafirii mei, buni cunoscători ai tradițiilor, au vrut să sărbătorească chinezește și să arunce mâncarea în aer! Nu și șampania, aia o aruncă pe gât pe contrasens, adică fix în jos! Doamne, cine m-a pus să mă mut în cartierul ăsta pseudo chinezesc? 

Ies și eu afară și când mă uitam așa și mă minunam de ce se întâmplă în casa și curtea mea, mai să-mi cadă în cap ceva mare și negru. Noroc că a căzut la picioare pe beton. Un musafir, habar n-am cine dar adus de un amic pentru a nu veni cu mâna goală, îmi spune în italo-romană 😄 că la părinții lui acasă, la Napoli, se aruncă lucruri vechi pe geam la miezul nopții dintre ani. Și la mine la etaj cel mai apropiat de geam era laptopul meu, nu al altuia! Cică a vrut să arunce televizorul dar părea prea nou și mare. Aș fi preferat să-l arunce pe acela că oricum șomează!

Mă retrag ca o moluscă. Mă gândesc să fac și eu ceva special pentru mine, în intimitate și-mi amintesc brusc de pandemie și călătorii. Așa că dau fuga la debara, scot un troler să-l plimb puțin la miezul nopții. Se zice că dacă vrei să ai multe călătorii de plăcere în anul ce vine, plimbă trolerul prin casă, chiar și pe stradă, fix când se schimbă anii și când te văd vecinii! Ei bine, iau un scaun și mă cațăr după unul din ele. Să-l iau pe ăla de cală? Nu că pot rămâne fără el și conținut. Iau unul pentru cabină, măcar să am și un pic de adrenalină când mă urc în avion și caseta de deasupra locului meu e ocupată de călătorii din coada aeronavei! Fix atunci scaunul începe să se miște. Cum tocmai citisem că Nostradamus Mărmureanu anunța un cutremur mare prin țara noastră, strig la musafiri să iasă urgent din casă dar să nu uite sticlele și paharele cu șampanie. Nu de alta dar devine lipicioasă dacă se varsă… Înțelegători, au luat toate băuturile așa că am scăpat, până în acel moment, de spălat mobilă, covoare, parchet!

Scaunul se potolește, eu iau trolerul și plec la plimbare pe scări în jos, prin living, hol, bucătărie. Ooo, ce de spațiu! Toți afară, eu singură în casă, doar cu motanul leneș și lat cât masa, dormind dus! Deci am reușit cu vacanțele, tot anul mă voi plimba. Sper că nu ca un leu în cușcă! Pardon, prin naștere sunt leoaică! Iar pardon, azi cu genurile e altceva!

În fine, bate gongul momentul când Ianus își ascunde trist bătrâna față 2022 și ne arată chipul tânăr și imberb 2023. Pupături, îmbrățișări, urări, clinchet de pahare .. sparte pentru noroc! Erau de cristal pur dar vorba unuia, nu-l cunosc: Blah, veselă demodată! Bine că s-a spart! Într-un târziu soțul se dezmeticește și zice no, hai să te țuc sub vâsc! Gata sunt! Dar .. unde-i vâscul? Abia atunci observ că musafirii mei neinvitați mutaseră vâscul în curte, pe cablul de internet! Cică să încapă mai mulți sub el! Noi nici pe gard n-avem loc așa că nu știu cum vom trece anul 2023!

Mă așez pe un fotoliu după ce dau la o parte o farfurie cu resturi de salată boeuf și zic totuși să fac ce îmi propusesem, adică să mănânc 12 boabe de struguri și să-mi pun câte o dorință pentru fiecare. Nu conta culoarea, doar să-mi îndeplinesc visul. Când eram pe la a opta boabă, vine nu știu cine și zice –Greșit! Se mănâncă stafide! -Păi stafida nu e din strugure? încerc eu timid. Da, dar nu e în tradiție! Că din strugure se face vinul pentru vii și pentru morți!  Și fără să-l pot opri, varsă un pic pe gresia mea crem, luând o mutră de parastas, apoi brusc începe un c-așa beu oamenii buni… Și ca să fie norocul meu complet, mă atacă un alt amic al unui amic cu care nu mai vorbisem ani de zile cât a fost director mare la o fabrică din nord (al Bucureștiului doar 🙄) și-mi zice că în deplasările lui plătite de firmă, în interes de serviciu fix în noaptea dintre ani, era forțat să mănânce 12 smochine, câte una pentru fiecare lună a anului. – Păi n-am smochine! – Cum n-ai smochine? Nu știi cum se sărbătorește Anul Nou? Și eu care contam pe tine când am venit aici! zice și se îndepărtează scârbit. Să mor de rușine că n-am ghicit în cafea vizita neanunțată a domnului fost director!

După încă o oră în care lumea mânca de zor din ce au găsit la masa mea ce se voia romantică, de două persoane căsătorite legal, auzim o bătaie în ușă. Ce credeți? Tradiție! Un bărbat era înnebunit să intre în casă! Primul bărbat după miezul nopții…mda, misoginism în tradițiile astea!  Na, nu-i a bună, acest first guest este într-adevăr mascul, mă rog, bărbat dar nu-i brunet cum cere tradiția, e roșcat precum Harry al lui Meghan și are patru picioare! Doar că latră ca Harry tot la cine nu trebuie. Plus că darul adus este mult noroi pe parchet, covor, canapea! Mi-a murdărit rău instituția! Dar ce să-i facem, îl iertăm, e Piciu, Piiiciu al nostru!

După toate astea m-a apucat o sete rea de tot! Așa că zic să-mi fac o băutură să mă remontez că până dimineața ori cine știe la ce oră  stau neinvitații mei musafiri, să fiu cât de cât  trează să le pot descuia poarta când vor să plece. Storc o lămâie întreagă, pun apă de la robinet și cum părea prea acră, torn și apă plată! Doar că în sticla de apă plată era votcă pusă de cineva, nu știu ce nevastă ori bărbat cu frică de partener, așa că iată-mă bând fără voie, asemeni lui  Putin, apa murdară din tradiția rusească. Acum aștept să văd dacă Putin scapă de ghinioane, să știu ce pățesc eu în 2023! 

Soțul meu propriu mă prinde tandru de umeri: – Nu ți-am luat cadou de Crăciun că nu era gata ce doream eu! Sper că nu te-ai supărat. Dar uite, doream să ți-l dau la miezul nopții, să te bucuri! Aici ai actele pentru casa noastră de vacanță de iarnă, din … – Nu, nu! Oprește-te! Dacă e în Cavnic, Finlanda, Danemarca, chiar și Poiana Brașov, că Baba Vanga zice că anul viitor va ninge mult acolo,  dau divorț!   Îl las înțepenit ca o statuie și fug afară. Nu de alta dar îmi amintesc brusc să cercetez dacă afară bate vântul. În materie de politică, în Irlanda se crede că vântul din noaptea dintre ani poate prezice viitorul țării. Dacă bate dinspre vest aduce bunăstare, dacă bate dinspre est, britanicii vor domina politica! La ei că la noi a încremenit politica la… Viena și Amsterdam.  E drept că acum a bătut din sud de Dunăre spre Viena dar e datină nouă, nu știu explicația. Dar poate vântul îmi dă un semn pentru viitorul An Nou 2023-2024! Dacă scap de ăsta de azi că am vrut să mă încalț cu papucii primiți cadou, singurul cadou de la neinvitații mei musafiri dar sunt numărul 39 și eu port 36.5! Dar am fost asigurată că au fost cumpărați special, dar special pentru mine😜!

Hai la mulți ani fără șampanie și pișcoturi că nu mai am decât ambalajele! Să trăiți, să înfloriți, veseli mereu să fiți, gazde bune deveniți!

PS: Nu plângeți, anul ăsta am petrecut tare bine, după dorință. Dar printre rândurile de mai sus sunt și câteva întâmplări reale din anii… ei niște ani, acolo cândva și ei!