În istoria omenirii, un pendul invizibil a oscilat mereu între deschidere (globalism) şi închidere (suveranism, naţionalism). Omenirea a oscilat între cele două reflexe simple: ne închidem în „peşteră” / ridicăm podul şi stăm în spatele zidurilor sau ieşim în târg, vorbim, facem afaceri şi schimbăm idei cu ceilalţi.
De câțiva ani aud tot mai des că globalizarea ne-a distrus nația, țara, credința! Că ar fi bine să ne distanțăm de restul etniilor și popoarelor, să ignorăm vecinii statali, să ne organizăm și să trăim doar cu ce producem noi pe teritoriul de azi al României și atunci am fi fericiții lumii! Cică avem bogății subterane nemăsurate calitativ, numeric și cantitativ! Citesc tot mai des că am fost leagănul civilizațiilor, de la noi a pornit scrierea, aritmetica, medicina, etc., și, cel mai tare, suntem punctul 0 al creștinismului! Mă uit prin diverse scrieri să văd ce e globalizarea: Globalizarea, privită ca un întreg, reprezintă un proces complex, multidimensional și ireversibil de integrare și interdependență a statelor, economiilor, culturilor și societăților la nivel planetar. Aceasta transformă lumea într-un spațiu unic, în care granițele devin tot mai permeabile, iar evenimentele dintr-o zonă au repercusiuni rapide asupra întregului sistem, spune wiki. Dar, interesantă coincidență, chiar în ziua în care am început să scriu pe tema asta, am găsit multe articole care se potrivesc perfect părerilor mele. Oarecum mi-au dat încrederea că știu ce să privesc la televiziuni ori să citesc pe rețelele de social media….
Globalizarea este un fenomen istoric natural, început odată cu migrațiile popoarelor și continuat neîntrerupt până în prezent. Suveranismul radical, atunci când refuză această realitate, riscă să devină o formă de nostalgie politică fără fundament istoric. Din perspectivă creștină și umanistă, Pământul este al omului, iar granițele sunt simple convenții trecătoare. spunea Florin Ten
Automat vine întrebarea despre începerea migrației oamenilor, a triburilor de fapt pentru că în trecutul îndepărtat al omenirii încă nu erau popoare formate. Se spune că oamenii erau oarecum la fel, că rasele umane sunt de fapt un termen fals, că rasa umană este una singură și nu putea fi altfel dar că grupurile de oameni au mici diferențieri genetice care au dus la falsa împărțire pe zise rase: albă, neagră, galbenă, australiana, amerindienii. Dacă ai ceva cunoștințe despre trecut, îți vine în minte un cuvânt: etnogeneza, de la etnos/națiune + genesis/naștere. Un popor s-a format prin unirea mai multor triburi, chiar mai multor etnii, fiecare venind cu o cultură proprie, uneori și vorbire proprie. În timp diferențele s-au estompat, fiecare primind și cedând câte ceva din bagajul său. Chiar între așa zisele rase umane diferențele genetice sunt într-un procent de aproximativ 0,2-0,4 %. Cu alte cuvinte, etnogeneza a însemnat și un prim rezultat al …. globalizării!
Obiceiurile alimentare ale omenirii s-au format în mii de ani și prin preluarea unele de la alte triburi, etnii. A fi izolat față de alte populații, cum au fost inuiții, te condamnă la o gastronomie limitată, cu multe probleme de sănătate dacă ești scos brusc din acel mediu. Azi de exemplu vorbim de gustoasele bucate românești făcute din cartofi numiți fix la noi drept mâncarea săracului dar cu care puteai găti un borș ucrainean; apoi vinete, salatele de roșii și ardei, de dovlecei pane ori umpluți aduși pe pământ românesc prin sec. XVII-XIX, de mămăliga pur românească (ha!) tot cam în același timp, de orez, de berea cea de toate zilele, ale verii mai ales, de nelipsita cafea (nu cea de la automate), de cozonaci și diversele plăcinte cu variate umpluturi, toate cu sorginte egipteană ori greacă. De pizza, o fostă mâncare stradală a Egiptului antic când pe pietre fierbinți se punea aluatul și peste el doar brânză și ierburi, a Greciei și Romei; de pizza ne-am îndrăgostit subit prin sec. XX, când deja trecuse cu brio granițele napolitane. Ar fi o blasfemie să nu amintim de shaorma, mâncarea Levantului, azi street food în toată lumea, Europa savurând-o sub nume diferite precum: döner kebab în Turcia/Germania, dyuner în Bulgaria, gyros în Grecia. Doar la noi nu are un nume specific românesc deși ar trebui pentru că am franțuzit-o prin adaosul de maioneză, ketchup și cartofi prăjiți! Nu pot încheia acest scurt paragraf gastronomic fără să întreb de ce iubim lokum-ul turcesc care acum 2 secole a fost atât de apreciat încât englezii l-au cumpărat fără să-i rețină și numele original și l-au botezat turkish delight? Greu de reținut desigur cuvintele arabe care traduse însemnau alinare pentru gât!
Cât de săracă era gastronomia Țării Românești și Moldovei până prin sec. XVIII-XIX! Dacă n-ar fi fost globalizarea, era și azi tot așa! Mă întreb, la cât de multă jale a fost pe televiziuni în postul Paștelui, cum se hrăneau credincioșii atunci?
Pentru că am amintit de sărbătorile pascale, ar trebui spus că și religiile au contribuit imens la globalizare. Să ne amintim că religia creștină are doar 2 milenii ca vârstă și că locul unde s-a format a fost Orientul Mijlociu, o zonă greu de accesat de către geto-daci pe vremea aceea, dacă nu erau înrolați în cohortele romane ori angajați pe corăbiile grecilor ce-și făcuseră cetăți pe la noi. O analiză a ADN-ului unor români, prezintă urme sigure … siriene. Sunt mici, aproape insignifiante dar există! Să nu uităm că Imperiul Roman din care susținem că ne tragem alături de daci, Traian fiind unul dintre cei doi tați 🤔, a fost un melanj de etnii și că pe teritoriul Daciei romane au staționat soldați din toate colțurile imperiului, o auxiliară foarte importantă fiind Suri Sagittarii, arcașii sirieni. Să nu uităm de popoarele migratoare care au măturat și țările române, popoarele nordice care din instinctul de autoconservare au măturat continentul european, armate care, asemeni procedurilor timpului actual, au violul localnicelor ca armă de război! Nu este un act individual ci o strategie deliberată pentru a distruge coeziunea socială și a pedepsi populația. Să ne amintim că sunt studii recente, anul 2003, care dovedesc că o bună parte din bărbații lumii, în special ai Asiei și Europei de Est, cam 7-8 %, au moștenire genetică mongolă, în special cea asociată cu Ginghis Han, transmisă prin gene specifice de pe cromozomul Y transmis normal doar de la tată la fiu. Deci globalizare….
Apoi revoluția industrială din Anglia sec. XVIII, cataclisme, războaie care au produs mari mișcări de mase, bunăstarea în care a trăit cea mai mare parte a omenirii după marile războaie din sec. XX, au permis oamenilor să călătorească de plăcere sau din motive cultural-istorice, să studieze, să se stabilească temporar ori permanent în zone total diferite etnic decât cele unde s-au născut, au contribuit la această globalizare. De fapt trecerea de la turismul individual la turismul de masă a accentuat efectul globalizării. Turismul de masă a dus cumva la amestecul culturilor. Când spun asta mă gândesc la un singur exemplu: cartoful obișnuit adus din Americi în epoca marilor descoperiri geografice, devine la frite în sec. XVIII pe Pont Neuf din Paris dar deja belgienii mâncau acest fel din iarna sec. XVII când, din cauza gerului nu s-a putut pescui pe râul Meuse de lângă Namur iar localnicii au prăjit bucăți de cartof tăiate în forrmă de bastonașe asemănătoare peștișorilor mici; apoi ce să vezi, diaspora arabă a dus în zona Levantului, începutului de sec. XX, ideea cartofilor pai în shoarma bucătăriilor orientale tradiționale. Și arabilor, buni comercianți, le-a plăcut pentru că s-a mărit cantitatea de mâncare la un preț rămas vechi!
Sănătatea, tratamentele medicale științific aplicate chiar și în spitalele românești voit sărace de către unii politicieni, sunt tot un rod al globalizării. Cei care huliți globalizarea pentru că așa urlă unii politicieni interesați de banii voștri (apropo, banii sunt tot un produs al globalizării), ar trebui să vă tratați acasă, cu leacuri băbești doar dacice, nu în spitale europene precum guru. Plecând de la gurul cel șchiop, să știți că și vorba să faci ce zice popa, nu ce face el, e tot din folclorul globalist! Bine, legat de gurul autohton, eu aș zice puțin altfel, adică să trăiești bine material, ca el, nu cum zice că vrea să trăiască poporul sub conducerea lui! Drumul Mătăsii, Drumul Condimentelor, marile descoperiri de pământuri noi făcute de Columb, Magellan, exploratorii ținuturilor arctice și antarctice, ai Africii și Oceaniei, toți au contribuit la globalizare.
Etapele și subetapele globalizării diferă de la un grup de cercetători la altul dar fenomenul merge înainte. Globalizarea în mileniul III? O problemă care n-ar mai trebui să pună semne de întrebare. A început în epocile arhaice, de ce n-ar merge bine spre excelent când tehnica incredibilă la care a ajuns omenirea va duce, spun cei preocupați de această problemă, la cosmizare, deși deja s-au trecut și aceste granițe. Dar la nivel terestru, uman, ar fi mult de comentat căci lumea, la nivel global nu doar în România, își pierde darurile native, inteligența, puterea de adaptare la condiții naturale, răbdarea de a discuta, de a discerne, totul în fața unor device-uri mânuite inconștient de IQ-uri din zi în zi mai aplatizate…
Globalizarea ne-a adus nouă, ca oameni, foarte multe beneficii. Roata este un produs aparte în evoluția omeniri dar nici măcar pe ea n-au inventat-o dacii, se zice că a fost inițial în Mesopotamia, așa că dacă urmașii acelor populații ar cere cumva dreptul la proprietate și folosință exclusivă, s-ar duce pe apa Sâmbetei și politica suveranismului românesc! Dar pentru că tot suntem la suveranism autohton, mă întreb și vă întreb, ce s-ar întâmpla dacă ne-am întoarce doar la cultura locală, neaoșă cum vor 1, 2 sau 3 guru și am interzice fotbalul, joc ori sport să zicem, care a fost introdus în Europa prin sec. XVIII și în România abia în sec. XX! Că este un produs amerindian și probabil ceva chinezesc, care a invadat lumea tocmai prin procesul de globalizare.
A adus șii probleme, e foarte adevărat, pentru că nu știm să o gestionăm cât de cât corect. Deși ne dăm culți, nu prea înțelegem că Virtus unita fortior, ( sufletdeturist.ro/andorra/) însă suntem instant convinși de industria calului, hrana doar din surse naționale (ce facem cu mango, avocado, renunțăm la carnea de curcan căci acesta a fost adus abia prin sec. XVII din America, de homarul adus târziu din Anatolia, de whisky-ul la care ne-am dedat noi cei mărunți abia prin sec.XX); ce facem cu petrecerile de Crăciun și Paște care nu mai au nimic sfânt, autohton, original ci doar dovada proastei culturi creștine, ce facem cu multe alte produse ale globalizării de care aproape că nu ne dăm seama. Pentru că tot am vorbit de creștinism, cultura cimitirelor betonate este tot un efect al globalizării. Și n-am văzut o revoltă că s-ar încălca cuvintele lui Dunezeu: te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat ; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce”. (Geneza 3 : 19)! Creștinii au căzut primii în capcana aceasta comercială dar care sufocă planeta Pământ, acum se scufundă și musulmanii că de, ei acoperiți doar cu pământul ce transformă moartea în viață ciclică iar noi cu marmura și betoanele eternității?.
Însăși educația copiilor este un produs al globalizării dacă cercetați puțin cultura estului vis a vis de cea a vestului. Nici măcar roata n-am inventat-o noi, se zice că a fost inițial în Mesopotamia, așa că dacă urmașii acelor populații ar cere cumva dreptul la proprietate și folosință exclusivă, s-ar duce pe apa Sâmbetei și politica suveranismului românesc!
În concluzie, globalizarea e veche de când omul biped a început să-și caute hrana, termenul este nou, tânăr, chiar mai tânăr decât mulți dintre noi. Și e o mare diferență între globalizare și globalism. Globalizarea este ceea ce s-a întâmplat deja de mii de ani, economic, material, etnic, genetic, etc., natural și aproape fără să poată acționa omul iar globalismul este doar o noțiune imaterială, aș zice ceva ce se aseamănă cu politica.
Termenul globalizare fost propus în 1960 de profesorul Marshall McLuhan de la Universitatea din Toronto, specialist în teoria mijloacelor de comunicare în masă și de Zbigniew Brzezinski de la Universitatea Columbia, specialist în probleme de comunicare. A intrat în vorbire destul de repede și a ajuns pe buzele tuturor după explozia internetului. Căci nu poți cataloga decât cea mai fericită globalizare etapa internetului, mai ales când stai în ambianța propriului cămin și alegi o excursie pe internet pe care o plătești online prin card ori îți alegi o haină din alt continent, un pantof ori o pizza pe același model de plată ca și excursia!
A nega globalizarea înseamnă a nega: dinamica istoriei; mobilitatea umană; interdependența civilizațiilor….
Suveranismul radical, atunci când devine izolaționist și exclusivist, riscă să transforme apărarea identității într-o utopie regresivă, ruptă de realitatea istorică….
preluare de aici: UZP
Gânduri pe tastatură, gânduri de citit.... 