Smartwatch-ul luminează-n verde noaptea jumătate, La căsuță-n poartă parcă zbiară o vietate?! – Eu sunt, bună maică, mâțul tău iubit, Eu, şi de la mâțe mă întorc zdrelit. Soarta-mi fuse crudă-n astă alergare: Pisicile toate-și iau motani pe-alese, Care-i cel mai mândru și mai bătăios, Cu bijuterii pe cinste și glas mai voios! Dar deschide poarta… relele mă-nconjor… Foame mi-e măicuță...sunt lihnit. Rănile mă dor! – Ce spui, tu, motane? Mișulică e departe; Gheara sa în concurenți își face parte. Eu sunt muma adoptată; el mi-e mâțul cel stăpân. De eşti tu Mișucu, nu-ţi sunt mumă eu! - Eu sunt mamă dragă, Mișu tău iubit Dar mâțele astea s-au cam mârlănit! De când azoreii au ajuns cu cip în lese Ele sunt fudule, doamne cu cereri alese! Rogu-te mămucă, lasă-mă în casă, Dă-mi o fripturică d-aia de puiuț și puțină apă. Lasă-mă să dorm la tăticuțu-n brațe Cât îi faci cafeaua și-mi vindecați voi gheruțe! - Dacă tu eşti Mișu cu adevărat, Îți cer să fii cel mai cel motan, adică bărbat. Căci tu aice fără o mâțească biruinţă, Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă. Iar de nu poți să îți dovedești dușmanii, Du-te și stai mai mult în strădanii. Că de nu învingi la mâțe, am să te duc la vet, Să te lase fără de bijuuri, măi tu, leneșe atlet! -Bine dar măicuță. Am să merg și la cuțit Dacă tu vrei mult ca eu să fiu și scopit! Dar mă lasă puțintel la tătuca în brățică După ce gust, pardon, mănânc o mare fripturică. Să îi spun și lui gândul tău ...tăios, Poate dintr-o frondă bărbătească va fi el milos! Dar să știi mămucă, de mă faci neutru, Voi păși și mai alene din curte-n antreu, Și așa căldura-n casă scade dar factura crește Iar tu n-ai parale nici să-mi iei un pește! (Pește? Câh! Mai bun grătarul ăla de pui! Sper să nu mă dea la șoareci, că-mi pun vis de pui în cui!)
Timpurile se schimbă. Uneori ne mai jucăm cu trecutul, din amintiri. Scuze domnule Bolintineanu!
Gânduri pe tastatură 