Măriuca, Sorina…. mărfuri perisabile

Vă mai amintiți de Măriuca ? Măriuca din zilele noastre, nu copilul erou de la 1917. Măriuca, fetița ce trebuia să fie înfiată de o artistă dar care a pierdut totul din cauza unei mame biologice nebune și hrăpărețe. Sunt convinsă că vă amintiți de nenumăratele emisiuni tv unde Luminița A., cea care dorea să înfieze fetița, a avut de suportat furia acelei mame care în realitate nu se gândea la fericirea Măriucăi ci dorea doar ceva pentru ea, ceva gratis, probabil ceva de lungă durată, ceva doar material.

De neînțeles în cazul Măriucăi a fost legislația română de protecție a minorului și legislația adopției. Practic, sub litera legii, mai bine zis sub tăișul unor legi neclare, Măriuca a fost smulsă dintr-o familie ce dorea să o adopte, să-i ofere un cămin cu posibilități materiale și unde ar fi fost iubită. Instanța a ales ca Măriuca să fie redată mamei naturale care nu avea nimic, nici măcar un serviciu cât de cât sigur și care anterior o abandona-se într-un centru de plasament! Și tot Măriuca, fetița frumoasă cu chip de zână, a fost târâtă, inuman pentru vârsta ei fragedă, prin tot felul de săli, procese, interviuri ca în final marea protecție a minorului din țara noastră să o plaseze într-o altă casă de copii !! Oare acea mamă naturală care nu-i putea oferi nici măcar un adăpost copilei, că de o mâncare și educație bună nu se poate vorbi, nu putea fi decăzută din drepturi ?! Oare legiuitorii n-au văzut drama copilei care era expusă negoțului făcut de mamă, aproape ca în Evul Mediu ?!

Astăzi Măriuca este tot într-un centru de plasament. Au trecut anii și copila aceea are cicatrici pe viață. Din vina cui ? În primul rând și cel mai grav a legiuitorilor noștri !!

Cam așa va fi și în cazul Sorinei. O poveste care este neclară, un copil de etnie romă, cu adevărat greu adoptabil, cu un trecut ce putea fi rezolvat de mulți ani dacă s-ar fi vrut. Am urmărit cazul în media. Credeți-mă, uneori mă gândesc că eu aș fi bătută în cap citind sau ascultând atâtea informații absolut șocante. Unde sunt legile care normal trebuiesc să aibă continuitate ? Unde au fost psihologii copilului în ultimul an ? Cum poate fi considerată asistenta maternală persoana care decide soarta copilului ?! (Să fie clar, nu am nimic cu femeia aceia, poate că o iubește și-și dorește înfierea Sorinei dar să nu uităm că era, până de curând, un simplu angajat care avea în grijă acest copil. Nu ea îi hotăra soarta. Dar dacă-și dorea cu adevărat să-i fie mamă Sorinei, putea.)

Cum poate legiuitorul să accepte că un copil de opt ani își poate spune părerea despre familia care vrea să-l adopte dacă acel copil n-a fost consiliat sincer, nu a fost evaluat psihologic, nu a avut posibilitatea sa petreacă timp cu eventualii părinți ? Și cum de nici un salariat n-a apreciat corect intențiile asistentei maternale ?!

Nu pot să zic nimic despre familia care a înfiat copilul. Acuzele că a fost înfiată pentru trafic de organe sunt grave și nu cred că are cineva dovada asta. Oare cum trebuie privit un om care lucrează într-o firmă farmaceutică ce produce medicamente pentru cei ce fac transplant ?! Dacă ați afla că e fiul, fratele sau tatăl vostru, ce ați face ? Și câți dintre cei ce au ridicat piatra fără să fie ferm convinși că acest copil a fost adoptat cu un scop macabru sunt împotriva transplantului de organe ?! Declarat în scris, ferm !

Dincolo de oribila, brutala metodă de a transfera un minor familiei care l-a adoptat, dincolo de dezbaterile absolut halucinante și contradictorii pe care le-am văzut, cazul Sorinei este cazul multor copii din orfelinate, tratați doar ca o marfă, ieftină sau foarte scumpă. Și ce este mai grav, am constatat că nimeni nu știe cum se poate face acest transfer legal, decent, uman, fără traume majore pentru un copilul și așa lovit de soartă și de bârfa lumii. Dar cui îi pasă de aceste suflete ?! Cui îi pasă că Sorina era un copil foarte greu adoptabil din motive ce nu-i pot fi imputate ei, etnia ?! Nu e singurul caz când o familie cu alți copii, biologic ai lor, înfiază copil sau copii de etnie romă. Am privit mult timp poza unui simpatic actor român și a soției sale care strângeau cu drag trei copii: doi blonzi, ai lor, alături de frumoasa Roxana India, micuța romă ! Vă admir curajul și dăruirea Dragoș B. și Dana N., sunteți o familie frumoasă.

Cazul Sorina se va stinge, cortina se va lăsa mai devreme sau mai târziu. Așa cum s-a stins și cazul Măriuca. Și cum s-au stins atâtea povești despre viața grea a copiilor din centrele de plasament. S-au stins doar poveștile, reportajele, emisiunile despre ei și adulții ce se războiesc folosindu-i pe copii ca pe niște ghiulele vii. Dar cui îi pasă de focul din sufletul copiilor care au trecut prin aceste încercări ? Acolo focul arde mocnit, uneori ținut ascuns o viață, alteori explodând dramatic, distrugător, spre mirarea adulților .

M-aș bucura ca Sorina să plece cu noua ei familie. Măcar va exista o șansă. Că de altfel nimeni pe lumea asta pământeană nu poate garanta că Sorina va avea un viitor bun dacă va rămâne aici. Sau dincolo, peste ocean. Acesta este misterul vieții. Ce e sigur, copiii abandonați în centrele de plasament sunt pentru unii doar o marfă. Din păcate o marfă foarte perisabilă…..