Am trecut de zilele Crăciunului, fiecare sărbătorind mai liniștit, mai religios sau mult mai laic, adică cu muuultă mâncare, muzică, dans, colinde și neapărat cadouri scumpe. Acum ne grăbim spre cea de a doua sărbătoare importantă a iernii, cea care până nu demult se regăsea în noaptea de Crăciun sau, cu mult mai mult timp înainte, în serbările primăverii. Adică schimbarea anilor, noaptea când anul cel bătrân pleacă iar cel tânăr abia se instalează pentru un mandat de 12 luni calendaristice sau, altfel spus, atât cât planeta face un tur complet în jurul soarelui.
E în firea noastră, a oamenilor ca la fiecare sfârșit de an să trecem cu ochiii minții, ca un bilanț, peste tot ce s-a întâmplat deosebit în viața noastră de-a lungul anului care-și trăiește ultimele zile. În același timp noi oamenii ne facem planuri pentru anul ce vine, ne croim vise spre o viață mai bună, speranțe că undeva, în lumea supranaturalului, cineva ne va asculta și va ține cont de noi. Cum s-ar spune, aruncăm o privire critică sau îngăduitoare spre trecut dar plănuim și viitorul următoarelor 365 de zile, 366 zile în anul 2020. Sau, cum spuneau romanii, închidem o ușă dar deschidem alta.
Așa e de mii de ani. Simbolic visele noastre despre cum va fi ziua de mâine, despre noroc și fericire, sunt asociate răsăritului de soare. Trecutul, bun sau rău, cel despre care ne amintim cu plăcere sau nu, este asociat apusului. Ne-am schimbat de-a lungul secolelor, am făcut pași uriași în științe dar se pare că păstrăm credințele strămoșilor noștri și le scuturăm din când în când de naftalina memoriei. Așa este și de Anul Nou când partea ascunsă a minții noastre, cea pe care nici o descoperire recentă nu a reușit să o explice, se întoarce în negura timpului și privește pentru puțină vreme în cele două direcții. Precum Ianus, zeul cu două fețe.
Până la întâlnirea cu Ianus mai avem însă de prohodit după datina străbună.
Îngropatul Crăciunului
Am început sărbătorile religioase ale iernii cu Sf.Nicolae, episcopul Myrei, cel iubit de copii, pescari, navigatori, văduve și orfani. Am continuat cu Nașterea lui Isus pentru creștini sau doar Crăciunul laic acceptat de tot mai mulți pământeni de diferite religii, tocmai pentru mesajele de pace, iubire, bunătate și speranță. Noi, creștinii români, serbăm Nașterea cu toată magia ei dar și obiceiurile antice sau moderne ale pomului verde, darurilor, colindelor de orice fel, ale meselor îmbelșugate și petrecerilor prea puțin liniștite. Apoi unii, dacă avem timp și dispoziție, dacă mai cunoaștem vechile obiceiuri, serbăm pe 28 decembrie Îngroparea Crăciunului. Semnificația este aceea că timpul, asemeni omului, îmbătrânește. Timpul, ca și omul, are nevoie de tineri puternici ca să poată exista. Firesc, natural este ca cei bătrâni să plece din lumea pământeană, din lumea pe care o vedem cu toții și să ajungă în lumea umbrelor, în lumea nevăzută nouă, unde să-și primească răsplata pentru ce a făcut în lumea pământeană. Timpul, prin moșii sărbătorilor iernii și mai ales Crăciunului, nu poate fi trimis altfel decât plutind pe legendara apă a Sâmbetei, după cum spun colindătorii bărbați transilvani:
Măi, Crăciune, măi, bătrâne/ Astăzi te-ngropăm pe tine./ Haideți toți, cu mic cu mare/ Să ducem Crăciunu-n vale, / Și să-l băgăm în produc / Pe el să punem butuc. / O, Crăciune, o, bătrâne,/ Du-te de la noi cu bine/ Meri pe apa Sâmbetei / Și-napoi nu mai veni /C-a veni altu’ Crăciun, / Și-a fi ca tine mai bun”
„Sărbători și obiceiuri românești” / Ion Ghinoiu.
Îngropatul anului vechi / primirea Anului Nou
Multe sunt sărbătorile iernii, ale lunii decembrie. Dacă am trecut și de Îngropatul Crăciunului (apropo, se spune că ziua aceasta de 28 decembrie este de obicei o zi cu ghinion), nu ne rămâne decât să ne pregătim pentru marea trecere de la anul vechi, bătrânul și obositul 2019 acum, spre tânărul și veselul 2020, de la care avem atâtea speranțe. Adică îi cântăm un vesel prohod celui care moare în ultima secundă a zilei de 31 decembrie și-i urăm bun venit rugându-ne să fie bun, pe cel ce se naște în prima secundă a zilei de 1 ianuarie! Parafrazând obiceiurile monarhiei, Anul vechi a murit, Trăiască Anul Nou
Cum, necum, toate popoarele lumii, indiferent de zona geografică și de religie, au socotit timpul în ani, unii mai lungi, alții mai scurți. Istorii, legende, povești chiar fără număr vorbesc despre calendarele lumii antice. Noi azi am ajuns cumva la o convenție în întreaga lume și sărbătorim schimbarea anilor în noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie. Bine, chinezii încă serbează trecerea mai târziu, la 25 ianuarie în 2020 (acum 10 ani cartierul în care locuiesc bubuia de artificii și fumul era dens atât de 31 decembrie dar și de ziua stabilită în calendarul lor). La fel indienii, africanii, peruanii … petrec neoficial și la alte date, după calendare proprii, această schimbare a anilor.
Legenda spune că regele care i-a urmat lui Romulus la tronul Romei, Numa, a adăugat două luni în plus în ceea ce era deja calendarul roman. Pentru numele primei luni, ianuarie, regele a fost foarte inspirat. A numit luna ianuarie după un zeu deosebit, un zeu cu origini preistorice, Ianus. Sau zeul cu două fețe: una care privește în spate, spre drumul pe care l-a străbătut și pe care îl termină peste câteva zile și alta tot înainte, pe drumul ce urmează a-l parcurge. Mitologia spune că Ianus, ca zeu primordial, era considerat stăpânul porților, al ușilor caselor și sufletului. Era deținătorul secretului despre începuturile faptelor bune și în același timp mijlocitorul sufletului de la laic la divin. Se spune că era cel care a scos lumea din Haos la o stare civilizată prin crearea Romei antice. Când regele Numa l-a numit patronul divin al lunii ianuarie, i-a ridicat și un templu pe dealul care există și azi în Roma, Janiculum. Templul lui Ianus era special, ținea ușile închise pe timp de pace și deschise pe timp de război. Tâlcul acestei legende explicate de poetul Ovidiu, este superb:
…. pe timp de război (ușa templului) este neîngrădită, astfel încât oamenii în război au un drum clar înapoi.Pe timp de pace se închid ușile pentru ca liniștea și ordinea să rămână în interior (în cetate). / Ovidiu/ Fasti
Deși Ianus a fost considerat zeul începuturilor, zeul ușilor deschise, nu ianuarie a fost prima lună din an. De obicei era martie, luna renașterii naturii, a aratului și semănatului și luna când armatele de obicei începeau războaiele. Data de 1 ianuarie ca primă zi a unui nou an, alături de alte modificări aduse calendarului, a fost stabilită de împăratul Iulius Caesar în anul 46 î.Hr., în timpul vizitei sale în Egipt. Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an, definitiv, a avut loc pentru prima dată în 1691 prin Papa Inochentie al XII-lea iar popoarele au aderat pe rând la această dată. Noi românii se pare că am schimbat începutul anului nou de la Crăciun la 1 ianuarie abia în sec. XIX.
Istoria calendarului, a lunilor și a ceremoniilor de schimbare a anilor este veche de milenii. Este, asemeni Crăciunului, o împletitură strânsă de date din istoria Mesopotamiei, Imperiului Roman, dar mai ales a descoperirilor astrologilor Egiptului antic.
Din motive politice și comerciale s-a ales această dată comună a schimbării anilor dar dacă ne gândim bine, a fost un bun prilej de a împăca și laicul cu religiosul. De Crăciun suntem mai sobri, petrecem mai calm alături de familii, de bătrânii noștri, mai aproape de cele sfinte. De Anul Nou suntem mai aproape de sărbătorile păgâne ale europenilor nordici în special. De fapt, din an în an, sărbătoarea Anului Nou cunoaște schimbări, după datinile tuturor popoarelor lumii. Ce nu s-a schimbat la această sărbătoare? Superstițiile!!
Tradiții și superstiții de Anul Nou
Deși Edmund Burke numea superstițiile religia minților slabe, acestea există și azi, în mileniul III și sunt respectate de toate popoarele și chiar de cei mai deștepți dintre semenii noștri. Semn că ceva, undeva în mintea nostră, credința că dincolo de noi există o forță care ne programează și ne dirijează viața, nu ne-a părăsit.

Am recitit multe legende, multă mitologie despre schimbarea anilor. Popoarele lumii serbează diferit ca timp și datini. Azi, când globalizarea a atins una din cele mai înalte culmi, și noi românii am ales să combinăm tradițiile locale cu multe din cele ale altor popoare. Nu de alta dar la toate popoarele credința este aceeași: tot ce a fost rău sau neîmplinit în ultimul an va dispare și speranța, credința într-o viață mai bună renaște acum.

– Se zice că Anul Nou nu trebuie să te prindă cu datorii (dezlegare de regulă pentru cei cu credit la bănci 😂). Dacă ai de dat o datorie sau de plătit facturi, dacă ai obiecte împrumutate, achită aceste obligații înainte de 31 decembrie. Obiceiul are o istorie tare lungă, din vremea vechiului Babilon când oamenii aveau grijă să returneze uneltele și animalele de muncă împrumutate.

– Banii, ochi de drac, stăpânii vieților noastre, nu trebuie să vă lipsească din casă, din buzunar sau chiar de pe masa de revelion. Se spune că dacă Anul Nou nu te găsește cu bani în buzunare, preferabil hârtii albastre, nu prea te ajută. Și tot după unele tradiții se mai spune că e bine să începi a strânge bani chiar din noaptea dintre ani, așa că pregătește un borcan sau o pușculiță în care să începi să pui bănuți de metal. Îi vei impresiona pe zei 😂 și vor aduce norocul financiar în casa ta.
– Nu da cu împrumut nimic în 31 decembrie, ziua anului trecut cum o numesc olandezii și nici de 1 ianuarie, capodanno cum îi zic italienii, îți vei împrăștia agoniseala casei.
– În casele moderne nu se mai poartă calendare atârnate pe perete, doar la locul de muncă. Nu faceți greșeala să atârnați calendarul anului ce vine înainte de 1 ianuarie, ghinionul e garantat! Și nici nu vă uitați în calendarul din telefon înainte de 12 noaptea.

– Se spune că atunci când bate gongul pentru schimbarea anilor, toți trebuie să fim sătui, nu flămânzi. Înainte de a ne așeza la masă, trebuie să ne hrănim bine animalele din curte sau casă pentru că dacă le neglijăm, Isus vede și le ia la el.
– Stafide, se consumă 12 la miezul nopții, pentru ca următoarele 12 luni să fie fericite și pline de noroc, spun spaniolii. Curajoșii consumă 12 boabe de strugure și după cum va fi fiecare boabă – dulce sau acră – dorința se va împlini sau nu. Vecinii lor, portughezi, preferă să consume 12 smochine, câte una la fiecare bătaie a gongului, fiecare smochină fiind purtătoarea unei dorințe.
– Vâscul, plantă sacră a druizilor celtici care o considerau simbolul nemuririi, se atârnă în camera unde se chefuiește. Se spune că la miezul nopții să fii împreună cu cei dragi sub creanga de vâsc, să-ți săruți iubita și pentru ca dragostea să rămână veșnică, să rupi o bobiță de văsc pe care să o păstrezi (nu o gustați, doar păsărilor le este hărăzită drept hrană, pentru oameni este toxică). Bine, o legendă mai veche spunea că bărbații necăsătoriți, în noaptea dintre ani aveau voie să sărute atâtea femei câte boabe puteau rupe din crenguța de vâsc. Când boabele se terminau, era interzis sărutul.
– Peștele trebuie să fie primul fel de mâncare pe care îl consumăm imediat după miezul nopții, căci așa este obiceiul a chinezi și iată că le merge bine. Explicația e simplă: peștele, un înotător desăvârșit, ne transmite din puterea lui și vom trece ușor printre necazurile anului viitor. Pune un pește întreg pe masă, cu cap, coadă și cât mai mulți solzi căci peștele aduce un noroc întreit: solzii sunt banii de care ai nevoie, aduce abundență pentru că umblă în bancuri și simbolizează progresul pentru că circulă mereu înainte. Lângă pește poți pune un pilaf sârbesc pentru că, spun superstițioșii, orezul este aducător de noroc prin faptul că se umflă la fiert iar combinarea lui cu ardei roșii, galbeni și verzi atrage și mai multă prosperitate.
– Se spune că nu e bine să mănânci carne de pui sau curcan pentru că acesta scurmă și astfel împrăștie norocul.
– Pregătește o plăcintă cu răvașe haioase sau pune mici surprize în plăcintă, așa cum fac suedezii dar și grecii cu celebra lor vasilopita. Cel ce va găsi răvașul cu glume sau urări, ori chiar moneda sau doar o alună, o nucă, va fi norocos tot anul.
Obiceiul acesta al plăcintei cu răvașe și daruri era și la curțile domnești ale Țării Românești când pe tron era Constantin Brâncoveanu. Secretarul său, Anton Maria del Chiaro a notat:
Pentru încheierea ospăţului este adusă o plăcintă mare făcută din foiţe de aluat şi în care au fost băgate cu meşteşug, în locuri diferite, cincizeci de ughi sau techini şi încă şi diferite bilete ……. avînd scrise pe ele cîteva cuvinte arătînd un semn bun sau rău în acea zi de început de an. Şi astfel, cînd domnul împarte plăcinta, unuia îi cade vreun ban de aur, altuia vreun bilet, al cărui cuprins trebuie să fie citit cu glas tare de boierul căruia i-a căzut din întîmplare, ca de pildă: beţie, îngîmfare, prefăcătorie sau făţărnicie, pretenţii la tron şi aceasta îi înveseleşte nespus de mult pe toți….
– Dacă sunteți vegetarieni, nu uitați să luați prăjituri în formă de purceluși. Dacă nu găsiți, puneți pe masă o pușculiță în formă de purcel și neapărat să aveți în ea câțiva bani. În Austria, dar şi în Ungaria, Portugalia, Cuba, un porc rotofei simbolizează un an de progres şi de prosperitate. De aceea consumul cărnii de porc este obligatoriu în noaptea dintre ani.

– Dacă sunteți consumatori de paste și le doriți pe masa voastră și de Anul Nou, folosiți unele cât mai lungi căci simbolizează lungimea vieții după tradiția japoneză. Dacă pastele sunt făcute din făină de hrișcă, vă ajută să depășiți orice greutate în anul ce vine. Hrișca este cereala magică și foarte hrănitoare, în special a rușilor. Dar nu faceți greșeala, dictată desigur de neatenție sau șampanie, să tăiați pastele cu cuțitul. Vă scurtați singuri firul vieții! De fapt, dacă ar fi să mă iau după obiceiurile vecinilor mei chinezi, în această noapte cuțitele se ascund bine pentru ca norocul întregii familii să nu fie tăiat de spiritele rele.
– Miezul nopții, momentul când bătrânul an pleacă și lasă locul tânărului an este obligatoriu să ne prindă cu un pahar în mână, plin cu vinul veseliei, șampanie ori cu vin obișnuit sau chiar o băutură răcoritoare. Paharele se ciocnesc, urând sănătate și viață lungă, după un obicei din antichitate, privind în ochiii celui cu care ciocnești. Obligatoriu este însă ca imediat conținutul paharului să fie băut, dorințele având mari șanse să se împlinească. Și nu uitați, sticla de șampanie se desface cât mai aproape de bătăile gongului. Se spune că dacă reușiți să scoateți dopul cu pocnitură, acesta împușcă anul vechi și așa se face loc celui nou.
– Fiți atenți cu paharele și clondirele cu băuturi alcoolice: dacă se varsă pe masă un pahar sau o carafă cu vin, e semn de veselie; dacă se varsă un păhărel de tărie, fie ea rachiu, palincă ori tequila, e semn de scandal. Și aveți grijă, paharele cu băuturi alcoolice se duc la gură numai cu mâna dreaptă pentru spor. Dacă tăria sau vinul v-au venit de hac, nu vă sprijiniți capul în mâini că atrageți spiritele rele.
– Imediat ce anul nou și-a intrat în drepturi, deschide larg ușa sau ferestrele, ca acesta să poată intra în casa și în viața ta cu tot norocul începutului. Cel puțin așa cred unii ruși.

– Fă gălăgie în casă sau în jurul acesteia. Pune muzică, vorbește tare precum chinezii la petreceri. Se spune că astfel nu vei înțelege ce vorbesc animalele între ele. Căci în noaptea dintre ani viețuitoarele vorbesc, își laudă sau bârfesc stăpânii. Dacă e liniște și le înțelegi graiul, acesta va fi ultimul tău revelion pe pământ.
– Fii vesel, cât se poate de vesel. Închide într-o cămăruță a minții necazurile, gândurile negre și așa vei avea un an mai bun. Și nu adormi prea repede după miezul nopții.

– Poartă ceva nou, indiferent că este un obiect de lenjerie intimă sau o rochie, un pantalon, un sacou. Și neapărat acel obiect vestimentar nou să fie roșu sau să fie ornat cu ceva roșu, o broșă, o curea, o floare. Astfel se va împlini magia, vechiul va fi învins de nou și noul va fi norocos și vesel. Sud americanii obișnuiesc să poarte lenjerie intimă roșie dar și galbenă aurie pentru a influența bogăția sau albă pentru pace în familie și țara lor. Acum ce să zic, dacă faceți revelionul în Venezuela, aveți grijă la hainele roșii. Ei se îmbracă în roșu în noaptea dintre ani dacă sunt în căutarea unui suflet pereche.

– Caută să porți o bijuterie, un imprimeu, ceva care să arate un trifoi cu patru foi, căci acela îți va aduce bogăție, sănătate, iubire și succes în anul ce vine.
– Rodia este un fruct ce se consumă tot mai mult și la noi. Turcii o consideră alimentul omului cu inima sănătoasă și este nelipsită pe masa de Anul Nou, fiind și un fruct rotund (simbol al infinitului) dar și roșu. Simbol al fertilității, al bogăției, în Grecia se aruncă una în ușă de Anul Nou. Cu cât se desprind mai multe semințe, cu atât anul va fi mai norocos și, potrivit credinței turcilor, familia poate fi binecuvântată cu un copil. Cine spală ușa după spargerea rodiei și numărarea semințelor 😥?
– Dacă vreți să vă aflați viitorul financiar, luați obiceiul peruanilor: trei cartofi se aruncă la întâmplare sub un pat sau dulap. Condiția este ca unul să fie necurățat, unul pe jumătate luată coaja iar al treilea să fie fără coajă. Fix la miezul nopții trebuie scos un cartof, primul pe care pui mâna fără să-l vezi. Dacă e curățat complet, va fi un an financiar greu, dacă e jumătate va fi un an obișnuit iar dacă va fi necurățat … câștigi la loto fără să joci 😂!
– Dacă vă hotărâți să le faceți o vizită surpriză unor prieteni sau rude fix în noaptea dintre ani, nu mergeți acolo cu mâna goală sau cu o creangă de brad căci ghinionul este al vostru, zeii vă pedepsesc pentru zgârcenie. Duceți un cozonac pentru ca hrana să nu fie o problemă în anul ce vine, o monedă de argint pentru prosperitate sau o sticlă cu băutură bună pentru bucuria spiritului 😉. Așa spun unii europeni nordici, eu doar sunt răspândacul! Dacă sunteți și blonzi sau roșcați, să nu vă mirați că nu sunteți primiți. Superstiția scoțiană și nu numai spune că după miezul nopții prima persoană care intră în casa noastră trebuie să fie bărbat și obligatoriu brunet, pentru a ne aduce noroc. Sper ca la noi să vină Cabral pentru că e simpatic, vesel și desigur brunet.

– Dacă sunteți turiști sau călători pasionați, așa ca mine, nu uitați să plimbați puțin trollerul prin casă în noaptea dintre ani, așa cum fac cei din Ecuador. Sau plusați, mergeți și cu valiza de vacanță după voi dacă faceți revelionul la prieteni sau restaurant, chiar dacă locația e la 10 m distanță de casa voastră. E tot un obicei sud-american.
– O tradiție pe care o urmăresc mereu cu plăcere când sunt acasă este ridicarea lampioanelor din hârtie de orez. O tradiție de mii de ani a chinezilor și alte nații asiatice. Povestea lor e lungă și frumoasă dar, pentru noaptea de Anul Nou, ridicarea unui lampion cu o lumânărică aprinsă, după unele obiceiuri și cu un bilet pe care ți-ai scris o unică dorință, aduce noroc și bunăstare. Condiția este ca vremea să fie liniștită și lampionul să plutească cât mai mult timp.

Superstiții ar mai fi dar lăsăm și pentru anul viitor câteva, că de, nu prea vă văd căutând cartofii nedecojiți, mâncând 12 smochine, sărutându-vă sub vâsc, golind paharele fix în timpul celor 12 secunde când bate gongul sau alergând de nebuni cu trolerul prin casă sau curte, spre spaima vecinilor neștiutori! Poate reușiți să faceți mai multe dintre toate aceste obiceiuri aducătoare de noroc dacă sărbătoriți ca japonezii care ascultă zâmbitori 108 lovituri de gong, fix la miezul nopții, în timpul petrecerii de uitat anul vechi. Cele 108 lovituri sunt păcatele acumulate în timpul anului ce moare și ascultarea înseamnă purificarea treptată. Ei, așa mai merge!
Sfârșitul unui an nu aduce nici o încheiere și nici un început, ci o continuare, cu toată înțelepciunea pe care ne-a inoculat-o experiența vieții.
Hal Borland
Auziți? Ceva miraculos, un foșnet îmi dă de știre că bătrânul 2019 își târăște pașii spre poarta lui Ianus. Și undeva în zare se aude glasul cristalin al tânărului 2020. Mă grăbesc cu urarea în speranța că-mi veți da câteva nuci, mere și covrigei rotunzi, după datina străbună, ca Soarele să reînvie și în sufletele noastre.
Vă doresc să dăruiți și să primiți iubire, să trăiți cu toată ființa voastră această noapte magică, să aveți parte de sănătate și împlinirea viselor voastre secrete! Să aveți bani în portofel atât cât vă este necesar, să nu fie nici scofâlcit dar nici prea plin să stați doar cu teamă că vi-l fură careva! Să aveți familia mereu alături și câțiva prieteni buni și sinceri! Să avem pace în lume!

Foarte interesant articol, nu stiam faptul ca nu trebuie sa atarni calendarul mai devreme
ApreciazăApreciază
Acum dacă ai greșit, anul ăsta te iartă. Dar nu recidiva peste 1 an 😅.
ApreciazăApreciază
Am uitat să mă plimb cu trolerul 😥. Acum la câte artificii au fost în cartierul meu și la ce fum, sper să am înțelegere de la zei că am uitat de valiză și să nu-mi taie călătoriile din 20-20!
ApreciazăApreciază
Eu fac piftie de curcan, dar o mănânc până la 12 noaptea. Cum spuneai și tu, la miezul nopții sunt deja sătulă 🙂 Imediat cum a bătut gongul, tai plăcinta cu bănuț și mă plimb cu trollerul.
La mulți ani și un an nou cu multe bucurii și călătorii minunate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos, atatea obiceiuri interesante – momentul trecerii dintre ani este întotdeauna magic. Ador prospețimea începutului de an
ApreciazăApreciază
Așa este, momentul acela este plin de mister. Chiar și în sec.XXI.
ApreciazăApreciază