Pacea de Crăciun începe azi

Crăciunul este locul de păstrare al amintirii inocenței noastre. 

Joan Mills

24 decembrie, Ajunul:

Mâine, prin voința lui Dumnezeu, sărbătorim Nașterea Domnului și Mântuitorului  nostru. Pentru aceasta proclamăm Pacea Generală de Crăciun, și ordonăm tuturor și-i avertizăm pe toți cei care iau parte la această mare sărbătoare să se poarte cuviincios și liniștit și …. să aibă o comportare pașnică….

Textul de mai sus este parte a unui edict dat de regina Kristina a Finlandei în anul 1640 dar este urmarea unui ceremonial vechi de secole, se spune din 1320. Acesta se practică și azi în cel mai vechi oraș finlandez, fostă capitală, Abo pe numele lui vechi local, azi Turku, așa cum l-au rebotezat rușii. În Turku, în ziua de Ajun, la ora 12, din balconul episcopiei se trimite acest mesaj al Păcii de Crăciun. Se spune că participă aproximativ 10 000 de oameni. În restul localităților, Pacea de Crăciun se proclamă din balconul primăriilor și aceasta trebuie să dureze până la Bobotează.

Proclamarea Păcii de Crăciun se citește acum de pe un pergament alcătuit în 1956 de către artistul Tauno Torpo.

Vă amintiți probabil că a existat o altfel de Pace de Crăciun chiar pe câmpul de luptă, Ajunul Crăciunului anului 1914, prima  la Ypres în Belgia.  Armistițiul a durat puțin, soldații au ieșit din tranșee, s-au îmbrățișat cu zișii dușmani, de fapt oameni obișnuiți siliți să lupte și să moară departe de cei dragi. Au împodobit brăduți în tranșee, și-au făcut cadouri (doar țigări, ciocolată și ce mai aveau în ranițe), au povestit, și-au arătat unii altora poze cu cei dragi,  au jucat fotbal și, cel mai impresionant, și-au îngropat morții la comun, preoții ținând pe rând slujbele. A doua zi armistițiul s-a încheiat, prietenii inamici care au cântat împreună Stille Nacht, au scos armele! Ultimul soldat care a participat la acel armistițiu a murit în 2005 având 109 ani. El, ca și alții, a trăit intens, până la sfârșitul vieții, miracolul acelei Stille Nacht:

Noapte de vis, timp preasfânt,

Dumnezeu râde blând

Pieptu-i vibreaz-a iubire,

Lumii îi dă mântuire,

Pacea-n ea aducând….

( Am ales strofa a II-a din ceea ce azi este patrimoniu UNESCO)

M-am gândit că n-ar fi rău să ne amintim de această Pace de Crăciun acum, în aceste timpuri când marile culturi europene dărâmă la greu biserici, clădiri vechi de secole (Franța – 2800, Anglia cam 2000 și când mirajul sărbătorii este atât de comercial.

Nașterea Mântuitorului are importanța ei de peste 2000 de ani iar azi, poate mai mult ca oricând, este un moment în care trebuie să o trăim intens, chiar dacă de peste un mileniu jumătate o numim doar Crăciun. Poveste, legendă, realitate? Nimeni nu știe cu siguranță pentru că nici Evangheliile, exceptând imaculata concepție și seara nașterii,  nu ne spun ceva clar. Ce-i însă sigur, Crăciunul imaterial este real, este acea magie care ne învăluie pe toți, indiferent de vârstă.

 Fiecare și-a împodobit bradul și casa, a aranjat meniul tradițional sau modern, a cumpărat daruri pentru cei dragi, și-a făcut poate un mic bilanț de fapte bune și rele, s-a iertat singur 😅 găsind destule argumente în favoarea sa.  A trimis chiar felicitări rudelor, prietenilor și, sincere sau nu, șefilor! Dar toate acestea sunt doar haina ce acoperă adevăratul spirit al marii sărbători, acela de a fi în inimile celor iubiți, de a le dărui dragoste, pace, stabilitate, încredere, de a primi și tu la fel.

Cine trăiește mai intens Crăciunul în inima sa? Copilul naiv, adultul sau bătrânul care are experiența galopului  vieții? Ca adult este momentul din an în care îți amintești de copilăria ta când Moșu’ venea pe horn sau pe geam, când dormeai iepurește doar să prinzi cumva momentul magic, când întâi era dojana de zile mari ca bonus pentru că în agitația generală ieșeai neobservată din casă și așteptai în poartă, doar în ciorapi, în minunatele zăpezi de atunci, să vină sania cu reni. Sau chiar mai rău, te băgai în hornul din spatele casei îmbrăcată cu rochița cea nouă, pregătită special pentru a-l impresiona pe Moș! Doamne, dar a meritat! Magia aceea mi-a rămas și acum ascunsă într-un colț de suflet și va pleca de pe pământ doar cu mine.

Îți amintești și de anii când adult ce nu mai crezi în povești, trăiești emoțiile celor mici, ai teamă că vei fi descoperit că minți. Ai atâtea temeri că darurile nu sunt cele așteptate sau că Moșul nu și-a lipit bine barba, nu și-a pus mănușa care să acopere trădătoarea mână a tatălui, bunicului sau a unui prieten. Și-ți faci atâtea vise, ai atâtea cereri tainice și omenești pe care le rostești în gând în noaptea magică, pentru binele familiei tale!

Privești cu calm și cu ceva regrete probabil, ca bătrân, această perioadă a anului. Știi că acolo, undeva între cer și pământ, este taina, misterul lumilor vechi și ale celor moderne, este taina vieții și a încă neînțelesului  suflet omenesc. Ai vrea să spui poate că ai îndoieli, că bănuiești unde este poveste și unde adevăr, dar știi că nu trebuie să strici vraja celor care sunt departe de ultimul poștalion, pe drumul vieții. Și oricât de multe te-a învățat viața, magia te învăluie și pe tine, așa că  îți pui o dorință, două, cele mai fierbinți pentru vârsta ta, dorințe care nu prea mai țin de daruri materiale….

Indiferent pe care parte a listei lui Moș Crăciun sunteți, alături de cei cuminți sau de cei … ștrengari, vă doresc tuturor să vă bucurați de taina Crăciunului așa cum a venit anul acesta, să vă bucurați de gândurile bune și dragostea celor din jur, de sentimentele care nu pot fi împachetate în hârtie multicoloră și foșnitoare, ci vin discret și magic spre voi, să vă bucurați de realizările celor dragi și împlinirile lor, să fiți iertători și buni!

La miezul nopții când simbolic strălucește Steaua și miracolul s-a înfăptuit, să vă doriți pentru voi și cei dragi să fiți sănătoși, să aveți pace în casă și în lume, să vă bucurați de tot ce e frumos în viață! Adevăratul spirit al Crăciunului este în sufletele voastre și nici o beteală materială nu-l poate egala. Doar îi dă o formă fizică. Și nu uitați să respectați Pacea de Crăciun, a voastră! 

Nu pot să închei decât cu ceva vechi dintr-o legendă a pomului de Crăciun despre care am mai povestit aici

-să primiți și să dăruiți Iubire

-să vă păstrați Credința,

– să aveți Speranțe!

Crăciun magic nouă, tuturor !

https://www.youtube.com/watch?v=0i1SFQd_y6g


11 gânduri despre „Pacea de Crăciun începe azi

  1. Dragă Elvira,
    A fost o plăcere să descopăr frumosul tău blog pentru care te felicit.
    Sunt autorul BloguluiBlog de unde te-ai inspirat pentru articolul tău „Pacea de Crăciun”. Dacă ar fi fost vorba de o traducere Google din alte limbi, poate că ar fi fost admisibil să apară unele interpretări greșite; dat articolul meu este în românește și consider că ar fi necesare câteva îndreptări fără de care datele din articolul tău ar conține fake news. Dacă la prelucrarea unui text preluat se permit modificări de stil, nu sunt admise modificări de date factuale. Proclamarea „Păcii de Crăciun” se face din balconul primăriei din Turku (vezi imaginea) nu de la episcopie care, de altfel, nici nu are balcon, iar biserica nu poate fi amestecată în acest decret. Proclamarea, de respectat în toată țara, se face doar la Turku și nu în fiecare localitate. (Cineva ar putea înțelege că toate primăriile din Finlanda au balcon!) Cum participarea la festivitate este benevolă, nu se poate spune câte persoane participă de fiecare dată; cifra de 10.000 e aleatorie, nu stă nimeni să-i numere. Că pacea durează până la Bobotează este o invenție a ta! Cum să-i ții pe finezi fără alcool două săptămâni? Desigur, este vorba doar de zilele Crăciunului. Cea mai gogonată mi se pare afirmația că rușii ar fi denumit orașul Turku. Orașul se numea deja așa pe când negustorii ruși, care umblau prin Suedia-Finlanda (un singur stat!), se ocupau de negoț și nu de toponimii. Turku are, incontestabil origine slavă, precum și românescul târg, dar este vorba de un cuvânt cu o încărcătură puternică, probabil de origine baltică (tirgū în letonă și turgus în lituaniană), cuvânt care se regăsește în suedeză – torg (articulat: torget) și în norvrgiană torget. Să nu uităm că până și capitala Germaniei, Berlin este de origine slavă. În rezumat: una e nume de origine slavă și alta e nume dat de ruși. Din păcate, acuratețea este o valoare pe cale de dispariție.
    Altfel, Hyvää Joulua ja Onellista Uutta Vuotta!
    BB

    Apreciază

    1. Bună seara de Ajun,
      Mulțumesc pentru comentarii în perioada Păcii de Crăciun. La noi, din punct de vedere meteo, e o seară caldă pentru această zi, fără zăpadă la șes, așa că Moșu’ vine ușor. Din păcate nici măcar cu bulgări de zăpadă nu-l putem bate… Și-l așteptăm cu o cană de vin fiert cu arome de gutui și scorțișoară. Așa e și glöggi la voi?
      Dar să revenim la ce ne doare pentru că nu-l pot face pe Moș să aștepte 😉.
      Ți-am aprobat comentariul pentru publicare, am considerat că este corect așa pentru cititorii mei și vezi mai jos motivele.
      În primul rând te voi dezamăgi, îmi pare rău. Despre pacea finlandeză de Crăciun am aflat de la cineva din ambasada țării tale adoptive aici, la noi. A povestit acum cred peste 10 ani la o emisiune tv. Am notat să caut informații (atunci nu aveam blog) și…. am uitat! Am descoperit caietul acum câțiva ani și de aici am început să caut. Am dat și de blogul tău – interesant, felicitări! – care m-a ajutat, nu neg dar nu m-a inspirat. Dacă dai o căutare pe google, te convingi că nu ești singura persoană care scrie sau a scris despre Pacea de Crăciun finlandeză în ultimii 15-16 ani. Sunt zeci de articole în mai multe limbi, inclusiv finlandeză și rusă. Pentru cititorii mei, articolul tău cu actualizările respective, este: https://blogulblog.wordpress.com/finlandezul-si-finlanda-lui/despre-pacea-de-craciun-in-finlanda/
      Chestia cu mitropolia, da, recunosc dar la vremea când am scris prima dată ( articolul criticat de tine este al 3-lea), așa am găsit informația. Cu balcoanele, m-ai distrat teribil dar mi-ai înțepat puțin sufletul care se regăsește în celălalt blog al meu. Trebuia să spun că pacea se proclamă din balconul casei Brinkkala, vechea primărie aflată în Piața Veche, un loc cu istorie în arta negoțului, să povestesc istoria casei dinainte și de la incendiul uriaș din Turku, să povestesc multe care nu-și aveau locul. Oricum e fascinant să afli că Turku și-a revenit mereu după atâtea zeci de incendii (parcă 30?) și după ocupațiile vecinilor.
      Cât privește numărul celor prezenți în piață la proclamarea păcii de Crăciun, am scris „se spune”, nu l-am creat eu. Având în vedere că Turku este un orășel foarte turistic și cu destulă populație locală, numărul participanților este cu – sau poate cu +. Și ceva despre numărul mare de participanți spune și faptul că anul acesta, fiind interzise adunările din motive de covid, primăria a blocat accesul în Piața Veche cu camioane mari, staționate de-a latul străzilor adiacente.
      Cât privește timpul în care ar trebui să se respecte pacea de Crăciun, n-am inventat nimic eu personal, se pare că era și mai lung decât am avut eu primele informații 😅🍹🥂 : ↣ https://fi.m.wikipedia.org/wiki/Joulurauhan_julistus.
      Dacă n-am răspuns la toate punctele de acuzație, scuze, e seara de Ajun … și aici, acasă, am proclamat o adevărată pace de Crăciun românească.
      Aș vrea să mai spun ceva, referitor la orașul Turku. N-am aprofundat istoria lui dar te asigur că o voi face curând căci acum o oră chiar am vrut să verific dacă am scris o gogomănie. Și sunt mai nedumerită decât când ți-am citit comentariu. Cine spunea „știu că nu știu nimic”? Și nu sunt singura? Mă intrigă însă că cele mai multe informații, 80% corecte, le-am găsit pe site-uri rusești și suedeze, nu finlandeze. Și nu știu rusă…să prind sensurile ascunse.
      Ar fi multe de zis. Pe celălalt blog al meu, la multe articole am scris în final că poate informațiile nu sunt cele absolut corecte, 100% și că accept corecturi, adăugiri, orice. De obicei acolo sunt informații care chiar pot fi utile sau încurca turistii și de aceea menționez de multe ori asta. Aici, la pacea de Crăciun finlandeză, e altceva ce m-a atras, spiritul incredibil, magia unei legende extraordinare, Crăciunul! Cât despre spirtoase, eu cred că glumești. Nu doar finlandezii, nimeni nu poate sta de Crăciun nici măcar seara, fără -ool. Nici românii. Nordicii și rușii nici atât.
      Sunt de părere că istoria și religia sunt două chestii foarte alunecoase și pot să-ți aduc argumente locale, românești: istoria Transilvaniei cu lacunele incredibile create din interese etnice și creștinarea României de apostolul Andrei. Așa că….
      Ești oricând binevenit pe blogurile mele, în comentarii prietenești, cu acel drept audi alteram partem. Nimeni nu știe totul și de aceea să păstrăm pacea de Crăciun permanent.
      E vremea urărilor, vremea gândurilor bune și în românește 🤔 noi ne dorim să avem anul acesta Sănătate și sărbători liniștite, un Crăciun calm în familie! Urarea mea sper să fie primită și în Finlanda, de tine.

      Apreciază

  2. Foarte intetesant articolul.
    Intr-adevar, pacea este o caractetistica a Craciunului.
    La nasterea lui Isus ,ingerii care s-au aratat deasupra Betleemului il laudau pe Dumnezeu si spuneau:
    „Slava lui Dumnezeu in locurile preainalte si PACE pe pamant intre oamenii placuti Lui.”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.