Colinde, colinde….e vremea colindelor

Prima parte →🎄

E vremea colindelor…

Colindele de Crăciun sunt bogăția sufletului și zâmbetul îngerilor.

Betty Marcovici

În luna decembrie ne-am obișnuit la oraș să avem de-a face prin tramvaie sau metrou cu copii care cântă colinde vechi, desigur fără a crea magia aceea deosebită. De ce? Simplu, pentru că ele sunt interpretate în afara timpului hărăzit lor, sunt repetate zilnic de multe ori și sunt de obicei, dacă sunt, răsplătite doar în bani. Nimic din vraja unui colind autentic, la momentul hărăzit, când oamenii sunt pregătiți să primească urările, nu se regăsește la colindătorii din tramvaie.

Obiceiurile colindelor, contrar unor păreri, sunt și ele vechi, din antichitate. Erau prezente la diferitele serbări ale zeilor, mai apoi la zilele împăraților romani care-și luaseră obiceiul de a se considera descendenții zeilor, se practicau la venirea primăverii pentru a solicita divinităților fecunditatea, hrana cea de toate zilele. Ei bine, așa este. Exceptând colindele ce-au început să circule după creștianrea Europei, adică cele legate de nașterea lui Isus, colindele erau doar pentru a cere hrană sau a blestema dacă nu primeau. Un articol scris de istoricul Zoe Petre pe cunoscuta temă ne dați ori nu ne dați, este lămuritor.

Din împletirea tradițiilor păgâne cu cele creștine au apărut totuși obiceiuri frumoase în Balcani și în special la noi. Căci ce poate fi mai frumos decât să asculți în fapt de seară un grup de tineri cu voci puternice cântând la ușa ta Deschide ușa creștine?

Colindele de Crăciun sunt aparte, au o magie care te învăluie și-ți dau o stare de bine. Asta depinde de cât de autentic este colindul și de cât de bine îl interpretează colindătorul.

Pornind de la vechi ritualuri apărute cu mult înainte de creștinism, unele practicate de romani în timpul Saturnaliilor, colindele au fost adoptate și de biserica creștină, schimbând textele vechi cu cele ce amintesc nașterea lui Isus. Și colindele autentice sunt pregătite din timp, repetate de ceata de colindători (junii, dubașii, călușerii, zoritotii, stelarii din ziua de Crăciun, fiecare aparținând unei anumite zone geografice). Mersul cu colindul are un ritual străvechi care azi se pierde: întâi merg copiii mici, apoi vin cetele de flăcăi și mult mai rar fetele adolescente. Fiecare simbolizează ceva, fiecare are rolul precis dar magic în acest joc al pământeanului cu divinitatea.

Din vechime și până în sec. XX colindătorii primeau mere, nuci și covrigi. Nu bani. Covrigii sau colăceii erau nelipsiți de pe tăvile cu care se întâmpinau colindătorii căci grâul și forma rotundă, cea fără de început și fără de sfârșit, simbolizeză veșnicia credinței în Isus.

Colindătorii trebuiesc primiți și răsplătiți pentru a ne merge bine tot anul care vine. Dacă nu le deschidem ușa, dacă nu le dăm prinosul, ei vor cânta de blestem și acesta se poate împlini.

Din păcate numărul colindătorilor autentici s-a tot micșorat, mai ales în satele din ce în ce mai depopulate. Așa că serile de sărbătoare ale sfârșitului de decembrie sunt din ce în ce mai sărace spiritual. În unele zone din țara noastră se spune că atunci când nu vor mai umbla colindătorii prin lume, Diavolul va fi stăpân pe tot pământul.

Moș Crăciun, spiridușii, renii și darurile

Moș Crăciun

Moș Crăciun este cel mai iubit personaj din poveștile copiilor. Normal! Ce alt erou îți mai aduce daruri reale, de multe ori exact cele pe care le ceri printr-o scrisorică cândva scrisă cu mânuțe tremurânde, azi foarte simplu pe tastele telefonului, corectată automat de aplicație și trimisă virtual? Păi cine altul decât Moș Crăciun, cel care i-a furat identitatea lui Moș Nicolae, tânărul episcop de Myra?

Cred că adulții, mai ales cei de azi, îl invidiază pe bietul moș pentru că acesta vorbește aproape 3000 de limbi cu toate dialectele lor dar înțelege și limba elfilor și chiar a renilor. Dar mai ales pentru posibilitatea lui de a face atât de multe daruri, de a fi iubit de fetițele și băieții de pe toată planeta.

Eu am avut câțiva ani buni totuși câștigând de pe urma a doi moși: clandestinul Moș Crăciun și comunistul Moș Gerilă. Primul venea în secret de 24 decembrie, din tradițiile ascunse cu grijă și despre care aveam interdicție să vorbesc. Al doilea era pe față, în ziua de 30 decembrie, la școală. Lipsea ceva, lipsea exteriorizarea bucuriei Nașterii Mântuitorului, lipsea povestea renilor scandinavi și a elfilor. Apăreau povești sovietice și nu cele ale frumoasei mitologii rusești, dacă puteți înțelege ce vreau să spun. Și fără acea magie, fără alchimia (doar magii se spune că ar fi fost alchimiști) care ne tulbură sufletele și azi, la maturitate.

Legenda primului creștin, Crăciun, cel care i-a tăiat mâinile nevestei lui pentru că aceasta a permis să se nască Isus în staulul său, o știți toți. Crăciun s-a căit amarnic aflând minunea lipirii mâinilor soției sale de către Fecioara Maria, așa că și-a donat toată averea săracilor și a primit iertarea divină dar cu condiția de a împărți în fiecare an daruri copiilor cuminți.

Legende despre cum a apărut Moș Crăciun sunt nenumărate, una mai frumoasă decât alta. Dar de-a lungul secolelor misiunea Moșului a fost grea. Interzis complet în Evul Mediu de către puritanul Oliver Cromwell, a fost repus în drepturi abia în sec. XIX când era un bătrânel subțirel și nu prea arătos, îmbrăcat la început în haine verzi, apoi maronii sau complet roșii. De fapt Moșul era un boem al sezonului de iarnă care doar se distra și bea prin cârciumi, fără nici un gând bun față de prichindei.

Cum știți cu toții, aspectul de azi i se datorează păcătoasei firme Coca-Cola, cea care a avut o viziune fantastică pentru finanțele sale de iarnă când vânzările scădeau drastic. A copiat costumul omulețului jovial, grăsuț, elegant, îmbrăcat în roșu și alb, cu o față caldă, încadrată de plete și barbă albă, creat de alții. În cadrul campaniei Thirst knows no season (Setea nu are anotimp) sunt primele încercări reușite de a se folosi de acest personaj iubit într-una din cele mai inspirate reclame din lume.

Și desigur Moșul a fost deposedat de luleaua cu care fusese înzestrat în sec. XIX că doar era idolul copiilor cărora tutunul le era și este (?) interzis. Deși inițial se dedase la băut coca-cola gratis (cred totuși că atunci adevăratul extract de cocawine i-a prins bine 😂😂), azi Moșul nostru este așteptat iarăși de copii cu un pahar cu lapte călduț și doi trei biscuiți. Așa cum îi stă bine unui moș veritabil.

Cum totuși orice legendă are și un sâmbure de adevăr, iată că în 1931, dragul nostru Moș pare destul de autentic, astfel că și noi adulții avem un mugure de îndoială: o fi real, n-o fi real?! Haddon Sundblom din echipa Coca-cola îi dăruiește Moșului o curea lată, îi mai bucălează puțin obrajii, în unele poze apare și cu o pereche de ochelari de bunic. Toate acestea, spun bârfitorii, ar fi după aspectul unui prieten pensionar al designerului care avea un stil propriu de a o face pe Moșu’.

Această imagine pe care Coca-Cola a repetat-o timp de peste 40 de ani, a creat portretul ideal al lui Moș Crăciun, poate cel mai cosmopolit personaj bun din lumea asta și este așa cum ne place să-l vedem azi. Credeți că viitorul îl va face robot? Doamne ferește!

Cadourile de Crăciun

Fiecare dintre noi așteaptă cu nerăbdare cadourile de Crăciun. Datina oferirii cadourilor are și istoria ei. Se spune că la nordici a existat cândva obiceiul ca micuții să pună în ghete morcovi și alte legume iar zeii să le adune și în schimbul lor să lase daruri în hăinuțe sau jucării de lemn, inclusiv mici reni lucrați din paie dar care aveau puteri magice. După ce Europa a fost creștinată și a apărut Moș Crăciun, nu exista obiceiul de a aduce daruri. Era doar un moș vesel care sărbătorea nașterea lui Isus prin cârciumi, uneori glumind și distrând oamenii. În sec. XIX tradiția s-a schimbat și Moșul a devenit bucuria copiilor. Așa au apărut cadourile, de cele mai mult ori frumos ambalate și legate cu panglici colorate. Se spune că darurile simbolizează darul divin dat de Dumnezeu oamenilor prin nașterea lui Isus. Iar panglicile cu care sunt legate cadourile reprezintă legăturile nevăzute care unesc sufletele oamenilor și aceste legături trebuie să fie mereu frumoase.

Elfii lui Moș Crăciun

Poveștile moderne despre Moș Crăciun și echipa lui includ și un grup aparte de personaje din mitologia nordică, elfii. Atât ne-am obișnuit cu prezența lor încât nici nu ne mai interesează cine sunt, de unde vin. Important este să știm că elfii sunt fabricanții darurilor pe care le primim noi an de an în noaptea de Ajun. Cum i-a angajat Moș Crăciun, de ce tocmai pe ei din atât de bogata lume magică a popoarelor nordice, nu se știe. E secretos tare Moșu’ căci nimeni încă n-a aflat dacă sunt 6, 9 sau 13 elfi, cum arată cu adevărat fiecare elf și cât de ascultători sunt. Măcar atât să știm dacă tot i-a angajat fără să facă publice cv-urile lor. Sau măcar declarațiile de avere!

• 

• 

Pe surse 😉 am aflat că elfii, cei fără de care n-ar putea exista Crăciunul, vin din negura istoriei triburilor nordice, din cele nouă lumi ale pomului lumii, Yggdrasil și că aceste făpturi sunt asemănătoare omului. Povestitorii au tot modificat aspectul elfilor din vechime, doar a elfilor luminii, adică cei buni, asociind lumea lor cu cea a piticilor scandinavi. Elfii au o putere și viteză extraordinară de a face diferite obiecte și așa s-ar explica faptul că Moș Crăciun reușește să dea cadouri la milioane de copii.

Dar ca orice poveste frumosă și legenda elfilor lui Moș Crăciun are și o parte întunecată. Se spune că părinții elfilor buni au fost Grýla și Leppalúði,  doi monștri uriași care trăiau în munți. De aici coborau la fiecare Crăciun și luau copiii obraznici pe care îi mâncau. Așa de înfricoșătoare ajusese legenda, așa de creduli erau unii părinți care tremurau de teama că cei doi le vor fura copiii, încât în anul 1746 s-a emis un decret regal care interzicea folosirea poveștii pentru a speria puștimea și chiar părinții creduli.

Legenda însă nu s-a pierdut, ea continuă și azi în Islanda unde mulți copii, mai naivi, încă nu suportă hidoșenia acestor spectacole. Cum nici austriecii nu sunt prea încântați de tradiționalii Krampus.

Astăzi oricât am vrea să mai aflăm ceva despre locul unde își petrece Moș Crăciun zilele celorlalte trei anotimpuri, este imposibil. Elful Pepper Minstix este cel responsabil de păstrarea secretului acelui loc și tot el se asigură de discreția elfilor responsabili cu fabricarea jucăriilor, dulciurilor, ambalarea darurilor, îngrijirea saniei și câte alte treburi mai sunt pe acolo. În limbaj modern am putea zice că Pepper Minstix este securistul Moșului.

Renii lui Moș Crăciun

Câți dintre noi își mai amintesc de sania lui Moș Crăciun, cea trasă de reni? Bănuim că azi moșulică și-a luat și o mașină electrică, probabil și drone, cine știe. Dar parcă n-ar mai fi Moșul nostru cel drag căci dincolo de modă, unii dintre noi adoră încă tradițiile.

De-a lungul vieții, Moș Crăciun a avut multe ajutoare, mulți trăgători la sania lui. Dar cei mai buni au fost (și sunt încă 😉) renii, așa cum și-au făcut apariția în poveștile sec. XIX. Pentru că sunt animale ce rezistă la temperaturi foarte scăzute și pot căra de două ori greutatea lor. Acești reni sunt fabuloși, ei pot zbura cu viteze uimitoare (citeam undeva că au aproximativ 3000 m/s) și nu greșesc niciodată adresele copiilor cuminți. La început se spunea că renii fabuloși se hrănesc cu un porumb magic dat de un vrăjitor vestit. Mai nou porumbul a fost înlocuit cu așa zisa pulbere magică pentru reni, un praf care se aruncă desupra renilor înainte de a pleca cu darurile. Pulberea magică le dă puteri nebănuite renilor.

Moșul în primul an de mandat și-a luat opt reni si o sanie cu care ducea  daruri intr-o singură noapte la toti copiii lumii. Greu doar cu opt, mai ales că fiecare ren are altă personalitate, la fel ca oamenii. Și ca în orice poveste adevărată, în grupul celor opt era obligatoriu să fie și două fetițe-ren: Donner(zis și Donder) și Vixen (Vulpița). Ambele foarte pricepute și dedicate Moșului, prima conducând școala de pregătire a renilor magici iar a doua foarte atentă la igiena și eleganța renilor. Și băieții-ren erau deosebiți, fiecare având înzestrări frumose. Dancer și Prancer, gemenii dansatori, Comet despre care se spune că vedea stelele stălucind printre razele sorelui, Cupid, cel care avea grijă de poveștile de dragoste ale celorlalți reni, Dasher și Blitzen cel lovit de fulgere. Numele lor erau secrete, nu le știau decât Moșu’, soția lui, doamna Crăciun și elfii. Dar omul neliniștit tot le-a pătruns taina și, cum altfel, nu a putut păstra secretul. Așa că poetul și teologul american Clement Clark Moore le-a spus printr-o poveste copiilor lui și apoi copiilor lumii. Bârfa asta a fost în anul 1822. Doar de Rudolph nu aflase nimeni atunci.

Zilele acestea renii lui Moș Crăciun fac ultimele antrenamente și-și lustruiesc copitele și cornițele sub atenta supraveghere a colegei lor Vixen. În seara de Ajun își vor lua zborul lor miraculos spre casele cu copii cuminți. Ce mi-ar plăcea să fiu și eu iarăși copil! După ce-și împlinesc misiunea, renii vor mai zăbovi puțin – până pe șase ianuarie – prin satul birou oficial al lui Moș Crăciun, Rovaniemi. Apoi se vor retrage în zonele pustii din ținutul Korvatunturi, în interiorul Parcului Național Urho Kekkonen, în Laponia finlandeză, aproape de granița cu Rusia. Acolo în tot restul anului se fac și se ambalează jucăriile, se antrenează renii, sub stricta supraveghere a Moșului și a doamnei Crăciun. Și acolo, la casa lui secretă, (Joulupukki în finlandeză), nici un curios de turist spion nu are acces, elfii sunt foarte atenți. Bine, o dată le-a scăzut și lor vigilența și așa s-a aflat de casa ultra secretă. În 1927, Markus Rautio, gazda unei emisiuni a radiodifuziunii finlandeze, s-a lăudat cu descoperirea satului. Cred că Moșu’ l-a trecut pe lista copiilor obraznici care nu merită cadouri 😉.

Mithra, zeul născut din fecioară, spun câteva legende, Saturnaliile, Yule și bușteanul, Colindele, Pomul celtic, Cadourile, prăjiturile și bucatele tradiționale, bucuria, iubirea și câte altele, s-au contopit în creștinism prin nașterea lui Isus. S-au adunat toate aceste bogății ale sufletului omenesc și ne-au dat sărbătoarea de azi! Poate că dacă stăm să medităm, acesta este adevăratul spirit al Crăciunului, căci nații de pe întreaga planetă sărbătoresc diferit dar având aceeași esență: viața, renașterea, iertarea, iubirea, pacea de Crăciun!  Sărbătorile creștine de azi sunt poate cea mai bună dovadă a unității în timp a rasei umane și, de ce nu, a globalizării pierdute în negura vremii dar atât de blamată azi.

Existăm pe același pământ, avem același tipar ca oameni, aceleași sentimente față de copiii noștri și indiferent de educație și culoarea pielii trăim la fel visele și dramele vieții. De ce n-am înțelege că aceste zile de iarnă cu cea mai lungă noapte și cea mai scurtă zi, când soarele pare să ne fi uitat, este aceeași în toată lumea? În sufletul fiecăruia dintre noi este o magie care, pentru unii, se mai numește Crăciun!

Dar, ca la toate cele lumești și pământești, cele pe care omul veșnic nemulțumit le tot schimbă după interese, putem spune și despre Crăciun că este de la an la an altfel, dar, sperăm noi …. sfârșitul nu-i aici! Poate mă bazez pe Ch. Dickens? Cine știe dacă nu m-a influențat povestea lui, Colind de Crăciun (A Chrismas Carol), cea cu care a revigorat spiritul, magia acestei nopți tainice. Că doar Dickens a avut o idee grozavă, să aducă la un loc trei fantome deosebite (în poveste sunt patru dar doar trei ale Crăciunului): Spiritul Crăciunului Trecut, Spiritul Crăciunului Prezent dar și Spiritul Crăciunului Viitor. Oare cum este cu Spiritul Crăciunului Viitor?! Crește mare europeanul copil-spirit al Crăciunului Viitor?!

Nu cerceta aceste legi căci este greu să le ‘nțelegi…

… doar trăiește din plin magia sfântă a Crăciunului!

Wow!! M-am luat cu poveștile, cu amintirile și visele și era să uit să vă dau un pont pentru că ați fost cuminți și ați citit atâta sacul plin de cuvinte. Unii, cei mereu cuminți 🤔 și atenți cu Crăciunul, știți deja despre ce e vorba.

Acum 64 de ani, un magazin ce comercializa daruri pentru Crăciun, a greșit cu o cifră numărul de telefon pus la dispoziția copiilor care doreau să vorbească personal cu Moș Crăciun. Numărul greșit aparținea însă cuiva și culmea, era telefon de serviciu! Colonelul Harry Shoup, numit apoi Santa Colonel, a aflat repede de unde a pornit treaba. Dar colonelul lucra fix la NORAD, adică la Comandamentul Nord-American de Apărare Aero-Spațială! A creat imediat o echipă de voluntari care să răspundă la telefoanele copiilor și a sunat la redacția unui ziar pentru a anunța că pe cer a fost interceptată o sanie care are un ren conducător cu un nas plin de senzori. Și iată că totuși magia a prins. Din anul 1955 NORAD s-a organizat mereu exmplar, ba a adus în echipa de voluntari și unii președinți ai SUA pentru a monitoriza traseul lui Moș Crăciun, luuuuuuung de 510 000 000 km.

Dacă vreți să știți traseul dar și ora când Moșul dă cu pulberea magică pe reni, în seara de Ajun, intrați pe 💻. Și ca bonus ar mai fi ceva și pe 🏹 unde vă puteți chiar face un elf personalizat!!

Și dacă n-ați adormit citind pe aici, puteți agăța o steluță de vorbe în brăduțul meu.

Crăciun fericit!

(Charles Dickens)

––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Bibliografie: Wikipedia, Crăciunul-obiceiuri și tradiții/Nicolae Sfetc, amintiri din vremea când citeam povești și multă mitologie. Poze pixabay.