A fi învins de o femeie era o dizgrație.
Jocurile Olimpice moderne sunt fascinante pentru oricare dintre noi, fie că suntem sportivi sau doar admiratori. Dacă în antichitate jocurile aveau menirea de a dezvălui forța fizică împletită cu frumusețea corpului uman și ceva mai multă istețime a minții, astăzi sunt un complex de știință avansată la care se adaugă și priceperea plus genotipul unor oameni de toate sexele (din obișnuință am vrut să scriu ambele dar mi-am amintit în ce etapă a lumii trăiesc…).
Povestea primei femei care a participat la Olimpiada sacră a grecilor este interesantă. Ea dovedește că la un sportiv nu contează doar forța fizică, ci și inteligența poate fi o parte importantă spre victorii.
Kyniska, extrem de bogată, a fost prima femeie care a crescut cai în Grecia antică și prima care a câștigat două podiumuri olimpice în ani diferiți.
Pare ciudat dar într-o societate care a fost declarată ca prima democrație din lume, model celor de azi »📜, femeile aveau drepturi destul de limitate. Nu vorbim de dreptul de vot, acela era, chipurile democratic, atribuit doar bărbaților care vorbeau limba greacă, dar femeile Greciei antice aș putea spune că în multe cetăți aveau aceleași drepturi precum femeile țărilor cu regimuri totalitare religioase din mileniul III. Dar știți cum este, egalitatea are norme diferite, adică unii sunt mai egali decât alții…. Kyniska nu era o femeie oarecare, era ceea ce atenieni ar numi o aristoi, adică o nobilă prin naștere și rang .
Kyniska era fiica unuia din regii Spartei și apoi sora favorită a altui rege. Femeile în Grecia antică aveau multe interdicții la învățătură, sport și foarte puțină libertate. Erau cetățeni de mâna a doua, cum s-ar zice. Erau căsătorite timpuriu, la 15 ani și viața lor se învârtea în jurul gospodăriei. Cetatea Spartei însă avea alte reguli. Neobișnuit atunci și destul de rar amintit azi, cultura spartană credea că toți copiii sănătoși și bine dezvoltați provin de la părinți care erau amândoi puternici, așa că femeile erau încurajate să-și antreneze atât mintea, cât și corpul. În Sparta se spune că era ceva obișnuit să se organizeze curse și încercări de forță atât pentru fete, cât și pentru băieți. Fetele spartane se căsătoreau mai târziu, după 20 de ani, deoarece trebuiau să facă mai multă pregătire fizică dar și intelectuală. Aveau dreptul să primească moșteniri și să dețină proprietăți pe numele lor. Aceste privilegii rare avute de femeile spartane le-a făcut să fie mult mai independente, să ia hotărâri singure, le-a dezvoltat cumva felul de a se descurca în viață.
În jurul anului 440 î.Hr., s-a născut Kyniska, o prințesă a Spartei, fiica regelui Archidamus al II-lea. Ca orice copil al păturii aristocratice, a primit o educație aleasă precum studii de literatură și artă, dans dar a beneficiat și de multă pregătire fizică precum aruncarea discului, alergatul pe distanțe lungi, aruncarea suliței, se bănuiește că și lupte între femei. A participat la concursuri de atletism pentru femei. Marea ei pasiune însă au fost caii de rasă. După moartea tatălui și-a procurat din nordul Africii cai libieni, se spune strămoșii cailor arabi de astăzi, animale dure și rafinate, cu greabăn înalt și cu un temperament aprins.
Kyniska s-a ocupat intens de ei, și-a permis cei mai buni instructori ai timpului și a făcut o adevărată pasiune pentru cursele de care cu patru cai, tethrippon. Au trecut ani până când, prin selecții repetate, a obținut caii maturi, cu vârste de cinci ani sau mai mulți ce ar fi rezistat la stresul tethripponului.
Minte ascuțită, o fire extrem de ambițioasă și cu vederi progresiste, ea s-a gândit la ceva interzis chiar și femeilor spartane, Olimpiada.
Problema era că pe atunci femeile nu aveau voie pe terenul Sanctuarului Olimpic nici măcar spectatoare, de concurat nici vorbă. Femeilor căsătorite le era interzis total să intre în zonă, le aștepta pedeapsa cu moartea dacă încălcau regula. Bărbații concurau dezbrăcați complet și unși cu ulei de măsline la majoritatea probelor sportive, mai puțin la cursele de care unde purtau o tunică scurtă și bine strânsă pe trup, nuditatea sportivilor fiind ca un omagiu adus zeilor. Jocurile olimpice antice erau supuse religiei, spre deosebire de cele moderne care sunt laice.
Probele ecvestre se spune că erau cele mai apreciate de spectatori, mai ales cele cu care trase de cai, tethrippon cu patru cai și synoris cu doi cai. Tethrippon a fost primul eveniment ecvestru la Jocurile Olimpice, fiind introdus în 680 î.Hr. Poate unde există și o frumoasă legendă care leagă înființarea acestor jocuri de o poveste cu ceva curse cu cai de rasă. Cursele de care erau și cele mai costisitoare, nu participa oricine la ele deoarece caii trebuiau să fie din rasă pură și întreținerea plus transportul lor la Olimpiadă costa mult. Nici carele nu erau ieftine, despre întreținere și antrenament ce să mai vorbim, așa că doar cei bogați își permiteau să dețină cai de curse cu care să concureze. În concurs puteau intra mai multe atelaje ale aceluiași proprietar, conduse de către un sclav bine antrenat și care trebuia să facă 12 ture complete de hipodrom – mult peste 4 km. Tot după regulament, proprietarii de cai nu erau obligați să fie prezenți pe hipodrom în timpul probelor. Însă regula Olimpiadei antice era că doar proprietarul cailor să fie premiat și să primească coroana de măslin, nu conducătorul acestuia în concurs.
Dar nicăieri în regulamente nu se specifica că doar proprietarii bărbați de cai ar putea participa la Olimpiadă. Și Kyniska a descoperit astfel fisura din regulament pe care avea să o încalce ușor, și-a dat seama că e portița prin care se poate înscrie la Olimpiadă. Și a câștigat aurul (simbolic zis aur) de două ori, în anii 396 și 392 î.Hr. la olimpiadele 96 și 97, după unii istorici la aceste probe concurând cam 60 de care.
Victoriile Kyniskăi au fost sărbătorite fabulos de fratele ei, regele spartan Agesilaus și veștile s-au răspândit rapid în toate cetățile grecești. Participarea și mai ales victoria prințesei spartane a avut și o latură politică, era umilința supremă dată vechilor dușmani ai Spartei, învinși fiind de o femeie inteligentă și sportivă, mai ales că faima unui câștigător la o olimpiadă se răsfrângea asupra polisului de unde venea. După tradiția care cerea ca învingătorii să ridice statui de mulțumire lui Zeus, și Kynska a ridicat două: una cu carul ei, caii și conducătorul victorios și a doua cu ea, în mărime naturală, opera sculptorul Apelleas, recunoscut pentru sensibilitatea cu care sculpta femei.
„Regii Spartei erau părinții și frații mei. Eu, Kyniska, victorioasă la cursa de caruri cu caii ei cu picioare rapide, am ridicat această statuie. Susțin că sunt singura femeie din toată Grecia care a câștigat această coroană.
Așa scrie pe ce a mai rămas din baza uneia dintre statuile de bronz ridicate de ea la Olimpia.
O vreme Kyniska a fost foarte lăudată. Apoi bărbații și-au dat seama că o femeie le-a încălcat regulile neclare și au început să ascundă meritele ei. Dar ca după orice început, femeile au insistat și, câteva olimpiade mai târziu, au fost acceptate chiar și conducătoare de car alături de bărbați, ba chiar multe dintre ele au câștigat laurii. Prima a fost Euryleonis, tot spartană, care a câștigat cursa de doi cai la olimpiada din 368 î.Hr. și este considerată a doua femeie din istorie ce a obținut victorii la jocurile olimpice antice.
Bărbații greci spuneau că a fi învins de o femeie era o dizgrație….
Când Kyniska a murit, Sparta a declarat-o erou, una dintre puținele femei care au fost atât de onorate în istoria greacă. Un altar a fost construit pentru cultul ei lângă templul Artemis Orthia.
Kyniska nu a concurat personal la Olimpiadă. După reguli ea nici nu avea voie să fie prezentă acolo. Dar profitând de lagunele normelor a învins sistemul și nu doar o singură dată, ci de două ori, la două olimpiade consecutive. Astfel ea apare în istorie ca prima femeie ce a participat și câștigat la Olimpiadele antice, chiar dacă doar cu numele ei de mare proprietar de cai și sclavi și nu cu prezența fizică. Dar ea practica acest sport cu multă pricepere, așa că era o mare frustrare să fie oprită de reguli în a-și arăta talentul și tot ce știa. Ca femeie spartană s-a simțit discriminată. Deși trecută într-un con de umbră de organizatorii Olimpiadei antice, numele ei n-a putut fi îndepărtat de pe lunga listă a câștigătorilor olimpici, considerați atunci semizei. Și a demonstrat că un sportiv pentru a câștiga, trebuie să-și folosească nu doar forța și antrenamentul, ci și inteligența. Dar ar trebui ținut cont că pentru acele vremuri femeile spartane sânt cele mai inteligente, cele mai sportive și independente femei din toată istoria antică a Greciei
În mijlocul unor bariere culturale enorme, Kyniska a încălcat normele de gen și a transmis acest mesaj femeilor din întreaga lume greacă. Alimentată de mândria spartană, realizarea lui Kyniska de a fi prima femeie care concurează și câștigă, la Jocurile Olimpice numai pentru bărbați, este o realizare uimitoare și memorabilă care merită un loc proeminent în tradiția olimpică, avea să scrie Todd E. Caissie, doctor în istoria artei și studiul patrimoniului cultural de conservare.
Dacă vreți să vă faceți o idee despre ce însemna un tethrippon, revedeți sau vedeți secvența din filmul „Ben-Hur” , cel din 1959, despre care istoricii spun că detaliile cursei respectă destul de exact ce a fost în realitatea greacă a olimpiadelor, inclusiv delfinașii grecești care marcau trecerea carelor, deși filmul redă o altă epocă, în alt loc. Găsiți secvența din film și în articolul meu despre orașul vechi Istanbul, sufletdeturist.ro/pasii-timpului-pe-spina-hipodromului
Gânduri pe tastatură 